Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

ADEVĂRUL CREŞTIN (continuare din numărul trecut)

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 426

 

,,PE MUNTELE FERICIRILOR”

V.Fericiţi cei milostivi căci ei vor avea parte de milă Matei 5:7

Mila şi dreptatea sunt legate într-un fel tainic între ele. Într-un mod principal, dreptatea ne-a fost acordată prin milă. Paradoxal, mila este calea dreptăţii! O pildă din Vechil Testament poate ilustra aceasta: Noe a fost singurul om socotit neprihănit prin milă între cei din vremea lui: „Noe a căpătat milă înaintea Domnului. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui” Geneza 6:8-9. Când Dumnezeu suveran a socotit că păcatele săvârşite pe pământ nu mai puteau fi tolerate, a admis justiţia, dar Şi-a manifestat mila faţă de un singur om, pe care ulterior l-a socotit neprihănit. În Noul Testament este pilda cu fariseul şi vameşul: vameşul se bătea în piept şi spunea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul” Luca 18:13; nu putea face apel la absolut nimic, decât la milă. Şi Domnul Isus a întrebat: „Cine credeţi că s-a întors acasă neprihănit?” Şi răspunsul este: „vameşul”, care în loc să invoce dreptatea faptelor lui, ca fariseul, a invocat mila divină.

Îndreptăţirea se obţine prin milă, iar purtătorul acestei mile este Domnul Isus. În timpul vieţii Sale pământeşti, Scriptura Îl înfăţişează deseori plin de milă. Oamenii strigau după El: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine” Luca 18:38. „Când a văzut Isus noroadele, I S-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor” Matei 9:36. „Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el” Luca 10:33. Acesta este Dumnezeul manifestat în Domnul Isus Hristos ca purtător de cuvânt din partea Lui: „învăţaţi ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” Matei 9:13. Şi după ce Se reîntâlneşte cu oamenii, le spune: „Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă „Milă voiesc, iar nu jertfe”, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi” Matei 12:7; în context era vorba de ucenicii Săi acuzaţi în temeiul tradiţiei iudaice, în timp ce erau îndreptăţiţi în contul milei divine.

Al doilea aspect, şi acesta este sensul textului, este că cel care a fost îndreptăţit trebuie să manifeste milă faţă de cei din jurul său, nu dreptate. Cu cât cineva cunoaşte mai mult ce înseamnă această favoare a dreptăţii divine acordate prin milă, cu atât va putea fi milostiv cu cei din jurul său, adică să nu-i acuze niciodată, să nu aştepte de la ei nimic, ci să manifeste prin îndurare, prin bunătate, acordând ajutor celor care nu merită lucrul acesta, dar care au acces la simţământul născut din Cel milostiv şi plin de îndurare, din Bunul Samaritean. În toate acestea sunt trăsături de caracter ale Domnului Hristos, pe care cetăţenii Împărăţiei cerurilor sunt chemaţi să le poarte. Mila este un simţământ, iar dreptatea este o atitudine de conştiinţă. Îndreptăţirea spune despre rezolvarea cugetului, iar mila despre afectivitatea sufletului; îndreptăţiţi faţă de Dumnezeu, suntem chemaţi să manifestăm mila în relaţiile unii faţă de alţii. Legea lui Dumnezeu redusă la cele două porunci de seamă, „să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, poate fi împlinită numai după ce trăim experienţa mântuirii, care înseamnă: „Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit mai întâi” 1 Ioan 4:19.

Dar iubiţi de Dumnezeu şi iubindu-L pe Dumnezeu, suntem chemaţi apoi la această atitudine de milă în relaţiile cu oamenii. De ce aceasta? Pentru că atunci când Domnul Hristos îl întreabă pe învăţătorul Legii: „Care dintre aceşti trei şi se pare că a dat dovadă că este aproapele căzut între tâlhari?”, răspunsul este simplu: „Cel ce a avut milă de el” Luca 10:36-37. Învăţătorul Legii a întrebat „cine este aproapele”, considerând că poate îl va găsi în cercul prietenilor, al rudelor sale, dar Domnul Hristos i-a spus: nu, ci îl vei găsi „pe drumul de la Ierusalim la Ierihon”, căzut între tâlhari; este un străin, dar străinul acela îţi este aproape. Simţământul de milă faţă de străinul căzut între tâlhari, pe care levitul şi preotul îl tratează cu indiferenţă, este dovedit de Bunul Samaritean. Îndreptăţirea primită prin credinţă, prin har din partea lui Dumnezeu, trebuie să se nască în inimă, în relaţiile cu semenii noştri, milă faţă de ei. Să nu pretindem dreptate de la ei, ci să arătăm milă faţă de ei! Dreptatea de la Dumnezeu şi milă faţă de oameni sunt trăsături care surprind, dar care ne fac fericiţi. Dacă vom privi pe cineva cu milă, se vor naşte în inima noastră simţăminte care ne vor face fericiţi. Dacă vom privi însă pe cineva cu o judecată dreaptă, în adâncul fiinţei vom fi revoltaţi pentru câtă nedreptate se face în această lume, vom fi supăraţi, ne vom mânia şi nu se poate să nu trăim stări de inimă de furtună lăuntrică, care nu ne fac niciodată fericiţi. Priveşte-l pe om prin ochelarii critici şi îl vedea vrednic de milă, nu de justiţie! Însetat după neprihănire şi dornic de dreptate, pentru el să ai totdeauna grija de al privi cu milă, cu bunătate, cu dragoste! Aceasta doreşte Dumnezeu: „Milă voiesc, iar nu jertfă”; milă, iar nu dreptate! Dreptatea o rezolvă El prin Hristos, dar mila trebuie să fie atitudinea noastră din Hristos faţă de ceilalţi.  (continuare în numărul viitor)

Publicat din cartea ,,Pe muntele fericirilor” de Ion Socoteanu și cu acordul autorului.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. 

Telefon contact: 0745.021.424

The most visited gambling websites in The UK