Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

III.Fericiţi cei blânzi căci ei vor moşteni pământul

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 416

ADEVĂRUL CREŞTIN 

(continuare din numărul trecut)

 

,,PE MUNTELE FERICIRILOR”

III.Fericiţi cei blânzi căci ei vor moşteni pământul 

(Matei 5:5)

Şi în versetul 5 apare nota de ireal (de paradox), când se spune despre cei blânzi că vor moşteni pământul şi aceasta pentru că, dintr-o experienţă largă a istoriei omului pe pământ, se cunoaşte că numai cei puternici, cei tari, cei îndrăzneţi au avut oarecare perioade, mai lungi sau mai scurte, în care, dacă n-au stăpânit tot pământul, cel puţin au stăpânit pentru un timp anumite teritorii. Sunt nume sonore în istorie, Nebucadneţar, Alexandru Macedon, Napoleon, Hitler - şi lista lor poate fi completată -, oameni energici prin forţa deosebită a personalităţii lor, care au avut şansa, cel puţin temporar, să fie stăpâni pe pământ. De la început trebuie să admitem, ca o confirmare a unei experienţe milenare, că nici unul dintre marii conducători din istoria cunoscută n-au stăpânit tot pământul, pe de o parte, iar pe de altă parte, dacă au fost stăpâni pe pământ, au fost temporar şi toţi s-au retras, lăsând în urma lor doar istorii încheiate, monumente moarte. Iar acum, Domnul Hristos spune simplu: „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul”.

Cine sunt aceştia? Este un aspect pe care trebuie să-1 privim cu atenţie. Blândeţea este o trăsătură rară de comportare, poate de caracter, în mijlocul oamenilor şi, uneori greşit interpretată, ea pare să fie sinonimă cu bunătatea sau chiar cu prostia; poate să fie acel caracter slab, care se manifestă într-o formă puţin evidentă, care trece şters pe lângă oameni, care cu greutate îşi spune o părere, pentru că n-are forţă să se manifeste şi pe care mulţi îşi permit şi chiar reuşesc să-1 strivească în viaţă.

Blândeţea despre care vorbeşte textul nu este aceasta şi ar fi o eroare să fie înţeleasă astfel. Textul aminteşte de blândeţea în sensul Scripturii pe care a manifestat-o într-un mod de excepţie Domnul Hristos, care, invitând pe oameni la El („veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă” - Matei 11:28), între altele le-a spus şi: „învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima” Matei 11:29. Domnul Hristos este singurul etalon al acestei trăsături de caracter, astfel că numai în viaţa Lui o putem recunoaşte. El era plin de bunătate, blând şi cu toate acestea, ce forţă în caracterul Său! Pe cât era de blând şi de bun, nimeni nu a putut vreodată să-şi impună voia faţă de El. Avea o tărie de caracter unică; depindea în exclusivitate de o singură Persoană, Tatăl Său din ceruri, iar în lume nu S-a temut de nimeni. Poate gândim că au fost momente de slăbiciune în viaţa Lui şi este adevărat; Scriptura confirmă că „a fost răstignit prin slăbiciune” 2 Corinteni 13:4, dar printr-o slăbiciune acceptată, nu impusă. Când a fost dus din grădina Ghetsimani în instanţele judecătoreşti ale vremii, în faţa trimişilor marilor preoţi, El era Cel ce i-a intrebat: „Pe cine căutaţi?” Ioan 18:7. Şi când I-au spus: „Pe Isus din Nazaret”, El le-a răspuns: „Eu sunt”. Cuvântul prin care Se oferea celor care-L căutau exprima că nu Se temea deloc de ei, că nu încerca să fugă, evitând vreun moment de conflict cu ei, astfel că cei care căutau să-L prindă au căzut cu faţa la pământ. Era expresia acelei blândeţi care rezulta dintr-o autoritate invincibilă. Dacă a fost învins, a fost pentru că S-a lăsat învins; a fost zdrobit pentru că a acceptat să fie zdrobit! Apostolul spune despre El: „Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător” 1 Petru 2:23. Faptul că n-a răspuns aşa cum era provocat exprimă tăria caracterului Său. Pe aceasta o înfăţişează şi în faţa ucenicilor care Îi propuseseră o soluţie de ieşire din impas: „Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” Matei 26:53. Avea atâta oştire la dispoziţia Lui şi un singur gând transmis spre Dumnezeu ca o cerere ar fi schimbat totul dintr-o dată! Blândeţea Lui era expresia forţei caracterului Său, pe care I-o dădeau dependenţa în exclusivitate faţă de Dumnezeu.

(continuare în numărul viitor)

Publicat din cartea ,,Pe multele fericirilor” de Ion Socoteanu și cu acordul autorului.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel. Telefon contact: 0745.021.424

The most visited gambling websites in The UK