Menu
TRAFIC

ADEVĂRUL CREŞTIN (continuare din numărul trecut)

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 230

 

 

BENEFICIARI REALI

Harul e dar fără plată. Apostolul Pavel a scris: „Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci dacă prin greşeală unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi... darul venit în urma multor greşeli a adus o hotărâre de iertare... Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţă” Romani 5:15,16,18. Datorită meritelor Domnului Isus, câştigate prin suferinţe, noi putem accepta prin credinţă această hotărâre de iertare, de graţiere. Când Martin Luther a înţeles adevărul Evangheliei cu privire la înlocuirea noastră în moarte de către Hristos Domnul, uimit a exclamat: „Fur mich! Fur mich!” Adică „Pentru mine! Pentru mine!”

 În Romani 6:23, este scris: „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus, Domnul nostru”. Dacă cineva nu vrea să primească darul, va trebui să primească plata. Realitatea mântuirii, realitatea că eşti beneficiar. Necredincioşii tăgăduiesc mântuirea spunând că ea e doar o iluzie, ceva de domeniul fanteziei. Dar milioanele de mântuiţi nu pot fi toţi taxaţi ca nişte creduli inculţi. Între ei sunt oameni fără educaţie, dar sunt si oameni cu multă educaţie. Beneficiarii harului au dovezi concrete, fără posibilitate de tăgăduire că mântuirea lor e reală. Unele sunt dovezi lăuntrice, altele dovezi exterioare şi pot fi verificate de toţi.

O dovadă lăuntrică cu uşurarea conştiinţei. Păcatul e o realitate. El e înscris pe conştiinţă. Shakespeare în piesa „Richard al III-lea” pune în gura ucigaşului cuvintele: „Conştiinţa mea are o mie de voci, fiecare voce spune o altă crimă a mea şi toate mă osândesc ca pe un netrebnic”. David asemăna păcatul cu o povară grea, ce produce gemete, frământări, insomnie, lupte lăuntrice. El a scris în Psalmul 38:4: „Fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu, ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine”. Iar în Psalmul 32:3,4, a scris: „Câtă vreme am tăcut mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate... mi se usca vlaga, cum se usucă pământul de seceta verii”. Bunyan în cartea sa „Călătoria Creştinului" îl redă pe călător purtând o povară grea, povară de care scapă abia când ajunge la Hristos cel răstignit. Această uşurare a conştiinţei e datorită faptului că păcătosul a primit iertarea păcatelor. Ea e una din cele mai binecuvântate experienţe din viaţa creştină. Ea nu se poate verifica cu termometrul sau cu altă unitate de măsură, dar uşurarea e reală, e adevărată şi se poate vedea prin seninătatea feţei celui ce a primit mântuirea.

Altă dovadă bucuria mântuirii. Din starea de frământări, de remuşcări, păcătosul care a devenit beneficiar al harului devine copleşit de bucurie lăuntrică. Tot trecutul său este iertat, a ajuns izbăvit din robia păcatului. De asemenea, schimbarea vieţii e o dovadă că e beneficiar real al harului. Aceasta e o experienţă lăuntrică, dar ajunge să fie văzută în afară. Păcătosul care înjura, nu mai înjură, nu-L blestemă pe Dumnezeu, ci îl glorifică. Beţivanul nu mai bea, certăreţul e liniştit, răutăciosul devine bun cu toţi; cel ce era o groază pentru familie, devine un soţ şi un tată iubitor, cel ce a furat, restituie cele furate şi îşi cere iertare, fumătorul nu mai fumează. Alţii văd schimbarea aceasta şi vorbesc de ea. Despre fraţii din Tesalonic, ceilalţi istoriseau cum de la idoli s-au întors la Dumnezeu 1 Tesaloniceni l:9. Iar apostolul Petru a scris: „De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi vă batjocoresc” 1 Petru 4:4. Schimbarea aceasta e dovada că sunt beneficiari ai harului lui Dumnezeu.

Păcătosul mântuit e conştient că mântuirea sa e reală şi e gata să ajute şi pe alţii si cunoască harul lui Dumnezeu.  

Afară de acestea, cel mântuit are dovada Jertfei depusă de Hristos Domnul în locul său. Păcatele pedepsite odată, nu mai sunt pedepsite a doua oară. O tânără a mărturisit că a învăţat adevărul acesta „când albina a împuns pe mama”. Fraţii i-au cerut să explice ce vrea să spună prin aceasta. Ea le-a istorisit cum pe când era fetiţă de 12-13 ani, într-o zi frumoasă, mama spăla rufele în curte, iar ea se juca. Deodată, a venit o albină şi a început să bâzâie în jurul ei. Fiindu-i frică, a alergat la mama şi s-a ascuns sub şorţul ei. Albina a înţepat-o pe mama în mână. Atunci mamă-sa a ridicat şorţul şi i-a spus să nu mai aibă teamă de acea albină, căci a înţepat-o pe ea, şi albina are un singur ac care acum era în mâna mamei. De aici, mama i-a explicat că tot aşa Hristos Domnul a primit El înţepătura pentru păcatele noastre, ca noi să fim scăpaţi. El a suferit pentru păcatele tuturor. De aceea, în Ioan 3:18 este scris: „Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu”. Harul, iertarea e pentru toţi oamenii, dar cei ce nu o primesc, zădărnicesc harul şi atunci au parte de condamnarea, nu pentru păcatele lor, ci pentru necredinţa lor.

Am căutat să-ţi arăt acest adevăr, căci aş vrea să fii beneficiar al harului. Am scris aceste rânduri rugându-mă pentru sufletul tău. Am cerut Domnului meu să dea multă lumină prin Duhul Sfânt fiecăruia care citeşte aceste pagini, ca să înţeleagă această oferire a harului. Nu refuza oferta dumnezeiască. Stai, cugetă uimit la dragostea Lui pentru tine şi îngenunche în locul în care te afli, mulţumindu-I că acum aproape două mii de ani Hristos Domnul a murit şi în locul tău şi predă-I Lui viaţa ta. Fă aceasta chiar acum! (continuare în numărul viitor)

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424

The most visited gambling websites in The UK