Menu
TRAFIC

ADEVĂRUL CREŞTIN

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 466

 

 

BOGĂŢIILE HARULUI!

În bogăţiile harului e împachetată STAREA DE HAR pe care ajung să o aibă cei credincioşi. Ea e o stare înaltă de bucurie în Duhul Sfânt, o atmosferă de libertate, căci sunt izbăviţi din robia patimilor şi de sub stăpânirea Satanei, uşuraţi de povara păcatului, a frământărilor, a îngrijorărilor căci de acum ei au totul deplin în Hristos Domnul. Viaţa lor a fost înnoită, acum e frumoasă, are sens. Înviaţi fiind din starea de păcat, ei au fost aşezaţi împreună cu Hristos în locurile cereşti Efeseni 2:6. Aceasta e starea celor credincioşi.

E adevărat că mai suntem în lume, dar nu îi mai aparţinem ei, căci spiritualiceşte am fost strămutaţi în împărăţia Fiului dragostei Lui Coloseni 1:14. Ce stare binecuvântată! Ce destindere! Ce linişte a sufletului! Ce tresăltare! Ce bucurie la extaz! E cerul pe pământ! Cel ce a intrat în această stare de har mai are probleme, se mai ivesc poveri, dar „binecuvântat să fie Domnul care zilnic ne poartă povara” Psalmul 68:19. Plin de voioşie cel credincios poate cânta: Nu-i important unde aş fi, în munţi sau văi pot locui, în scump palat sau într-un cort, căci ceru-ntreg în mine-l port. Aleluia! Sunt fericit! Mă simt ca-n cer, că-s mântuit, sunt fericit chiar pe pământ!

Această stare înaltă de har, viaţă fără zbucium, fără griji, poate fi văzută, în chip slab, în viaţa lui Israel prin pustie. Dumnezeu era totul pentru ei. Scăpaţi de munca istovitoare a Egiptului, au fost puşi la odihnă. Ei au ieşit din Egipt să se închine Domnului şi El le-a întins o masă în pustie, ceea ce lor le părea cu totul imposibil Psalmul 78:19. Dumnezeu a realizat imposibilul lor, le-a dat pâine din cer pe care n-au muncit-o, le-a dat apă din stâncă şi le-a dat biruinţe. Chiar şi când i-a pedepsit pentru păcatele lor, cu 40 de ani de pribegie prin pustiu, nu a încetat să le dea cele necesare. Ba a fost gata să facă ceva nemaipomenit: să suspende pentru ei cea de a doua lege a termodinamicii, legea îmbătrânirii, căci hainele nu li s-au învechit timp de 40 de ani şi încălţămintea din picioare nu s-a rupt Deuteronomul 29:5. Ei au fost în pustiu. Acolo arşiţa dogoritoare a soarelui arde hainele, corturile şi mai ales încălţămintea de piele. Dar ei nu aveau acolo magazine de haine şi încălţăminte. Câţi croitori şi pantofari le-ar fi trebuit la un popor de 2-3 milioane? Ce ţesătorii, ce ateliere uriaşe le-ar fi trebuit! Ce cantitate de materiale! Şi ei nu aveau nimic. Nici cei mai mari atei nu au cum să explice această minune, ci trebuie să recunoască adevărul că Dumnezeu le-a fost Atotsuficient. Caleb afirmă această suspendare a legii îmbătrânirii nu numai pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte, ci şi pentru el. Iată cuvintele lui: „Sunt patruzeci şi cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie; şi acum iată că sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani. Şi astăzi sunt tot aşa de tare, ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie să merg înaintea voastră” Iosua 14:10,11. Cu adevărat, ei au fost într-o stare de har, numai că ei nu l-au ştiut preţui.

O a doua icoană a stării de har poate fi văzută în viaţa lui Mefiboşet 2 Samuel 9:l-13. Mefiboşet era un olog de amândouă picioarele. El însuşi se numeşte „câine mort”. Fiind nepot al lui Saul, duşmanul de moarte al lui David, el putea fi omorât. Dar nu din pricina sa, ci din pricina lui Ionatan, el a căpătat trecere în faţa lui David şi a devenit părtaş zilnic la masa împăratului, ca unul din fiii împăratului. Nimic pe bază de merite personale, ci pe bază de har, din pricina altuia.

La fel noi am ajuns în starea de har nu că noi am fi fost ceva, ci din pricina Domnului Isus, totul avem datorită meritelor Lui. Din nou folosesc expresia apostolului Pavel: „Lui îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem, şi ne bucurăm...”

Această stare de har e cea după care tânjeşte sufletul omenesc. Ea preschimbă amarul în bucurie. E arvuna, e starea de fericire în trecerea prin Valea Plângerii. Cel ce a intrat în această stare de har nu e gata să renunţe la ea decât doar prin mare înşelăciune să-i fie furată. Renunţă la bogăţie, la slujbă înaltă, la toate celelalte, e gata să îndure suferinţe, torturi şi chiar moartea, dar nu vrea să se despartă de starea de har. (continuare în numărul viitor)

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, 

strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel 

Telefon contact: 0745.021.424

The most visited gambling websites in The UK