Menu
TRAFIC

ADEVĂRUL CREŞTIN

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 417

Izvorul Harului. Harul vine de la Dumnezeu, El este izvorul harului. Constatăm aceasta din numirea: „Harul lui Dumnezeu”. Iată câteva texte care arată aceasta: Tit 2:11: Harul lui Dumnezeu care aduce mântuire...” În Luca 2:40 e scris: „Iar Pruncul creştea... şi harul lui Dumnezeu era peste El”. În Faptele Apostolilor 13:43, ni se spune că Pavel şi Barnaba „îi îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu”. În Faptele Apostolilor 20:24, Pavel spune: „să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu”. În 1 Corinteni l5:10, avem mărturisirea lui Pavel: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt”. În 2 Corinteni 6:1 îi îndeamnă pe fraţi: „să faceţi aşa, ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu”. În Evrei 12:15 e avertizarea: „nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu”. Iar în 1 Petru 5:10 avem numirea atotcuprinzătoare: „Dumnezeul oricărui har”. Toate aceste texte şi altele arată că harul provine de la Dumnezeu, El e Izvorul, e Sursa, EI e Dătătorul harului. Dumnezeu e Izvorul căci El în atotînţelepciunea Sa a conceput planul mântuirii prin har. Apostolul Pavel în Efeseni l:7, vorbind despre iertarea păcatelor după bogăţiile harului Său, adaugă în v.9 : „după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi”, iar în Efeseni 3:11 spune: „după planul veşnic pe care l-a făcut...”.  În 2 Timotei 1:9 este scris: „El ne-a mântuit... după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de veşnicii.”

Lumea, noi toţi am căzut în păcat, nu L-am ascultat pe Dumnezeu, ci am ascultat de Satana, vrăjmaşul lui Dumnezeu, ne-am asociat cu el. Vina noastră a fost o ofensă faţă de sfinţenia lui Dumnezeu. Fiindcă am păcătuit, l-am ascultat pe diavolul, urma să ajungem cu toţii în iad, unde e locul de osândă al diavolului şi a duhurilor rele. Cum se putea ca Dumnezeul atotiubitor să ne pedepsească ? Şi la fel, cum se putea ca Dumnezeul atotdrept să nu ne pedepsească ? Dar Dumnezeu a iubit lumea, pe noi pe toţi, dragostea n-a vrut pierzarea noastră. Dreptatea Lui însă cerea osânda. El nu ne putea ierta pe gratis, căci nu ar mai fi fost un Dumnezeu drept. Dacă ne-ar fi pedepsit, nu mai era un Dumnezeu iubitor. Aici a fost MAREA DILEMĂ. Dar binecuvântat fie în veci Numele Său sfânt căci în atoînţelepciunea Sa a găsit soluţia minunată pe care a pus-o în planul divin. Ca să rămână Dumnezeu iubitor şi totuşi drept, a trimis pe Fiul Său în lume să fie înlocuitorul nostru în moarte, iar noi să putem fi iertaţi. Domnul Isus Însuşi a spus: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” Ioan 3:16. În Romani 3:25,26, Pavel vorbeşte despre această mare soluţionare în cuvintele: „Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte, să fie prin credinţă în sângele Său o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea (dreptatea) Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungei răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea (dreptatea) Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit (drept), şi totuşi să socotească neprihănit (drept) pe cel ce crede în Isus”. Spre a putea înţelege jertfa Domnului Isus, încă din vechime, Dumnezeu a deprins pe Israel cu jertfele pentru păcat. Omul vinovat trebuia să aducă un miel sau viţel fără cusur ca jertfă, şi înainte de a-l junghia, îşi punea mâinile pe capul animalului Leviticul 4:4,15,24,29,33. Aceasta însemna transferarea păcatelor de la omul vino¬vat asupra animalului de jertfă. Astfel, în loc să fie vărsat sângele său, era vărsat sângele animalului. Toate acele jertfe erau o icoană preînchipuitoare a jertfei Fiului lui Dumnezeu, care urma să ia asupra Lui păcatele noastre a tuturor. Ca Domnul Isus să poată fi înlocuitorul nos¬tru, a trebuit să vină în lumea noastră, să îmbrace corp omenesc, pentru ca pe altarul Golgotei să-I fie vărsat sângele Său în locul nostru. Isaia spunea în proorocia sa: „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă” Isaia 53:10. Iar în 2 Corinteni 5:21, apostolul Pavel precizează că această înlocuire a noastră a fost făcută de Dumnezeu, zicând: „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El”. O frumoasă zugrăvire a harului o avem în cuvintele apostolului Pavel din epistola către Romani 8:32: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile ?” Aici la fel se arată că Dumnezeu Tatăl a dat pe Fiul Său la moarte pentru noi toţi şi se adaugă că fără plată ne dă toate lucrurile. Acesta e harul lui Dumnezeu.

Când Agar pribegea prin pustie şi copilul Ismael era să moară de sete, Domnul a răspuns nevoii şi i-a arătat un izvor. Când Israel a pribegit prin pustie şi tot poporul era însetat, Domnul a spus lui Moise să lovească stânca şi stânca a dat apă. La nevoia noastră mare de mântuire, din Dumnezeu, din Tronul harului a ţâşnit un râu al vieţii pentru toţi păcătoşii pământului. Când am fost în Israel, am vizitat izvoarele Iordanului. La poalele unui deal, pe câţiva metri ţâşnesc mai multe izvoare bogate, cu o apă bună, şi debitul de apă fiind mare, îndată se formează râul Iordan. Dar debitul ce curge din Izvorul harului e mult, mult, mult mai bogat. El este atotsuficient pentru toate nevoile spirituale ale lumii. Psalmistul cânta: „Este un râu, ale cărui izvoare în¬veselesc cetatea lui Dumnezeu” Psalmul 46:4. Binecuvântat fie în veci Numele Său!

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, 

strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel. 

Telefon contact: 0745.021.424

The most visited gambling websites in The UK