Menu
TRAFIC

ADEVĂRUL CREŞTIN

  • Written by Adunarea Creştină Betel Câmpulung
  • Hits: 484

Antihrist, asemenea lui Antioh Epifaniu. “Împăratul va face ce va voi (domnia bunului plac), se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini” (Daniel 11.36). Este vorba de mânia lui Dumnezeu asupra poporului evreu. “Nu va ţine seama nici de dumnezeii părinţilor săi” (versetul 37), deci lipsă totală de pietate, chiar aceea în care a crescut. “Nu va ţine seama de dorinţa femeilor” (versetul 37). Dorinţa femeilor este să se căsătorească, deci desfiinţarea căsătoriei. Aşa spune şi la 1 Timotei 4.3. Antihrist “nu va ţine seama de niciun dumnezeu” (versetul 37). “În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu, pe care nu l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ” (versetul 36). Este deci cultul forţei, cultul războiului, cum se şi zice: “Mă închin, mă plec în faţa forţei, a puterii”. La ceva trebuie să se închine omul; dacă nu se mai închină Dumnezeului viu şi adevărat, îşi face dumnezei după gândurile lui. “La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el (cu Antihrist)” (versetul 40). Atunci el “va intra şi în ţara cea minunată şi zeci de mii vor cădea” (versetul 41) dintre evrei. În Zaharia 13.8 se spune că “două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă treime va rămâne”, dar aceasta din urmă cu mare greutate.

Sfârşitul domniei neamurilor. “Dar nişte zvonuri venite de la răsărit şi de la miazănoapte îl vor înspăimânta” (Daniel 11.44). Probabil popoarele supuse de el se vor răscula. “Şi atunci va porni cu mare mânie, ca să nimicească şi să prăpădească cu desăvârşire pe mulţi. Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îl va ajunge sfârşitul şi nimeni nu i va fi într ajutor” (versetele 44 şi 45). Atunci se dă lupta aceea mare şi grozavă de la Armaghedon, ultima luptă înainte de împărăţia de o mie de ani. Mult sânge va curge! Dar în momentul acela apare Domnul Isus şi pune capăt domniei neamurilor. Iată cum se sfârşeşte domnia neamurilor! Este un război nebunesc de oameni răzvrătiţi, război cu Cel Preaînalt. Domnul Isus îi ucide cu sabia gurii Sale, iar pe fiară şi pe prorocul mincinos îi aruncă de vii în iazul cu foc. Despre acest lucru vorbeşte prorocul Ioel şi spune că toate neamurile se vor strânge în valea lui Iosafat; se vorbeşte şi în Apocalipsa; de asemenea vorbeşte şi Zaharia, îndeosebi în capitolul 14.1 3. Noi aşteptăm răpirea, nu aceste lucruri. Necazul cel mare şi Armaghedonul vor fi după răpirea Bisericii. Noi nu l aşteptăm pe Antihrist, nici necazul cel mare, ci pe Domnul Isus ca să vină să ne ia la El, pentru că suntem “popor ceresc”. În Apocalipsa 3.10, El spune: “Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului”.

Starea poporului evreu descrisă de Isaia şi de apostolul Pavel. Cuvintele prorocului Isaia (capitolul 65.1 7) ne sunt lămurite de apostolul Pavel în Epistola către Romani 10.20 21, unde citim: “Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau, M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau despre Mine”. Pe când despre Israel zice: “Toată ziua Mi am întins mâinile spre un popor răzvrătit şi împotrivitor la vorbă”. Cu poporul evreu, Dumnezeu a făcut multe şi mari lucrări, totuşi a rămas un popor împotrivitor la vorbă. Moise, omul lui Dumnezeu, le atrage de repetate ori atenţia asupra acestui păcat deosebit de urâcios: închinarea la idoli. El stăruie atât de mult asupra acestui lucru, încât, citind Deuteronomul, îţi vine să i spui lui Moise: Dar lasă, Moise, că am înţeles, am înţeles; ce atâta vorbă?… Totuşi Moise le spune mai dinainte: Aveţi să părăsiţi pe Dumnezeul viu şi adevărat şi să cădeţi în închinarea la idoli… Şi aşa a fost. Veacuri de a rândul, păcatul cel mare al acestui popor a fost închinarea la idoli. Au împrumutat de la alte popoare pe idolul Baal, zeul soarelui, pe zeiţele lunii, astartee şi alţi zei.

Poporul evreu pedepsit prin robia Babilonului. Isaia (65.4) spune că au făcut spiritism, căci aceasta înseamnă că locuiau noaptea în morminte şi în peşteri, intrând în legătură cu duhurile demonilor care se dau drept duhuri ale oamenilor morţi. Dacă cineva face spiritism, să ia bine seama că nu vorbeşte cu duhurile morţilor, ci cu duhurile demonilor care i au cunoscut pe morţi şi care acum se dau drept duhuri ale morţilor. Evreii de pe vremea lui Isaia umblau şi cu vrăjitorii şi cu ghicitorie, mâncau carne care, după legea mozaică, era necurată. Cu toate acestea, aveau pretenţia că sunt sfinţi… Mai ales din cauza închinării la idoli i a dus Dumnezeu în robia Babilonului unde au stat şaptezeci de ani. Din Babilon, evreii s au întors izbăviţi de închinarea la idoli, dar ce folos că au căzut în fariseism! La început fariseii au fost oameni serioşi în ce priveşte ascultarea de legea lui Dumnezeu, însă i a nenorocit lumea, căci a început să i laude pentru asprimea vieţii lor. Lauda lumii cuprinde în ea otravă pentru suflet; şi i-a otrăvit pe aceşti oameni care au început să facă toate numai de ochii lumii.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu. nr. 3, Telefon contact: 0745.021.424

The most visited gambling websites in The UK