Menu
TRAFIC

ADEVĂRUL CREŞTIN

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 520

Antioh Epifaniu. Alexandru cel Mare a prevăzut că o să moară, a chemat pe mai marii lui şi a împărţit împărăţia în patru. Nu mai era acum puterea aceea înfăţişată prin pardosul cu 4 aripi. Dintr unul din cele 4 coarne a crescut un corn mic, care s a mărit nespus de mult spre miazăzi şi răsărit şi spre “ţara cea minunată” (Daniel 8.9). Unul din cei patru “s-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare. S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său cel sfânt” (Daniel 8.10,11). Acestea sunt lucruri care s au întâmplat sub Antioh Epifaniu. Ce înţelegea Daniel prin “căpetenia oştirii”, “jertfa necurmată”, “oştirea cerurilor”? Aceasta nu poate fi decât poporul evreu şi îndeosebi preoţii şi mai marii acestui popor care păstrau credinţa în Dumnezeu, locuind sufleteşte în cerul moral (spiritual) al lui Dumnezeu.

Antioh a fost un mare nelegiuit. Cel ce a scris cartea Macabeilor spune că a ieşit o “rădăcină păcătoasă” - aşa îl numea el pe Antioh şi s-a unit cu nişte oameni dintre evrei care ziceau: “Să facem şi noi ca ceilalţi oameni; dacă ne vom uni cu ei, o să ne meargă bine”. “Stelele” sunt negreşit mai marii poporului evreu. Pe aceştia, Antioh i-a călcat în picioare şi s-a înălţat până la “căpetenia oştirii”, adică până împotriva lui Dumnezeu. A făcut să înceteze la templu jertfa necurmată şi a surpat locul locaşului sfânt.

O vreme de încercare. După traducerea literală, versetul 12 din Daniel 8 sună aşa: “Şi o vreme de încercare a fost rânduită jertfei necurmate din pricina fărădelegii” (lui Israel). Cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început. Antioh Epifaniu a strâns sulurile evreilor de pe unde le a găsit şi le a ars; puţine au scăpat, fiind bine ascunse. “Am auzit pe un sfânt vorbind” (versetul 13). Este vorba de un înger sfânt, ca şi la capitolul 4.13. “Şi alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare sfântul locaş şi oştirea?” Urâciunea pustiirii este cultul păgân. Domnul Isus întrebuinţează la Matei 24.15 expresia “urâciunea pustiirii”. Prin aceasta, El întăreşte autenticitatea prorociei lui Daniel. “Şi el mi-a zis: “Până vor trece 2.300 de seri şi dimineţi; apoi sfântul locaş va fi curăţit””. Cred că aceste zile s-au împlinit pe vremea macabeilor.

Caracterul lui Antioh. În Daniel 11.21 35 este vorba de Antioh Epifaniu, împărat al Greciei. Acesta a ajuns împărat cu multe vicleşuguri. Antioh Epifanes îi este numele în greceşte şi s ar traduce cu “Antioh cel arătos” (cel nobil, distins); dar un scriitor a spus că ar fi fost mai bine să se fi numit Antioh Epimanes, adică “Antioh nebunul”. Acest Antioh era un zăpăcit, un beţiv, umbla beat pe străzile cetăţii, cu coroana pe cap. Îi plăcea să aibă pe mulţi după el. Unii aruncau cu pietre după el; alţii, puşi de el, aruncau cu bani de aur după el. Dacă era undeva o petrecere, era şi el acolo. Intra prin cârciumi şi se îmbăta ca un porc. Era însă foarte inteligent, îndrăzneţ în război şi iubitor de artă, dar şi lipsit de ruşine şi viclean. Iulian Apostatu avea o mare admiraţie pentru el şi şi-l luase ca model. Antioh a căutat să-i distrugă pe evrei, să desfiinţeze cultul de la templu şi să aşeze acolo “urâciunea pustiirii”, chipul lui Zeus. A reuşit să-i dezbine pe evrei. “Eleniştii” (o partidă din popor) s-au unit cu el. Unii evrei au pus mâna pe arme şi au avut unele izbânzi împotriva lui. Familia macabeilor a fost o familie de viteji şi războaiele s-au ţinut lanţ. Dar şi aici el a aruncat dezbinare prin viclenia lui şi a câştigat.

Unirea lui Antioh cu apostaţii dintre evrei. Situaţia aceasta a ţinut până au intervenit romanii. În versetul 30 se spune de nişte corăbii din Chitim sau corăbii de dincolo de Chitim (Cipru), deci dinspre Roma. Iar el, mânios împotriva legământului sfânt (al evreilor cu Dumnezeu), se va înţelege cu cei ce vor părăsi legământul sfânt, cu apostaţii. “Nişte oşti trimise de el vor spurca sfântul locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului” (versetul 31). “Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul (apostaţii). Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face isprăvi mari” (versetul 32). Aceştia au fost macabeii, o mână de oameni, dar şi ei au fost în cele din urmă dezbinaţi şi obosiţi. “Sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă” (versetul 35), adică nu va fi sub a treia împărăţie, ci sub a patra împărăţie.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu Nr.3 Câmpulung Muscel. 

Telefon contact:  0745.021.424.

The most visited gambling websites in The UK