Menu
TRAFIC

ADEVĂRUL CREŞTIN

  • Written by Adunarea Creştină Betel Câmpulung
  • Hits: 603

Cuvântul lui Hristos în viaţa celor credincioşi. “Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi” (Coloseni 3.16), să stea statornic în noi şi astfel să şi facă lucrarea. Biblia să fie în casa noastră în mare cinste. Dacă ai noştri n o preţuiesc încă, să fie preţioasă în faţa ochilor noştri, iar ceilalţi să vadă că o preţuim foarte mult. Cuvântul Lui “să locuiască din belşug în voi” şi între voi, adică el să aranjeze relaţiile dintre voi, credincioşii. Şi adaugă: “în toată înţelepciunea”. Cuvântul lui Dumnezeu ne descoperă gândurile Lui, voia Lui, şi dă celui credincios înţelepciune de la El. Credinciosul judecă toate lucrurile în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Iar înţelepciunea care se capătă de la Dumnezeu umple nu numai mintea, ci şi viaţa credinciosului.

Ne învăţăm şi ne sfătuim cu psalmi. “Învăţaţi vă şi sfătuiţi vă unii pe alţii cu psalmi…” (Coloseni 3.16). Credincioşii alcătuiesc un trup, iar ca parte văzută, aici o ceată de călători spre cer, dincolo altă ceată. Ei se iubesc între ei, se învaţă unii pe alţii, se sfătuiesc unii pe alţii “cu psalmi”. Psalmii alcătuiesc gama sentimentelor, de la cele mai triste, până la cele mai fericite. Psalmii acordează sufletul pentru rugăciune; şi în adunarea de rugăciune se citeşte câte un psalm tocmai în vederea aceasta. Cântăm Domnului, Îi mulţumim, dar sufletul trebuie să fie acordat pentru aceasta. Cei ce vă pricepeţi la vioară, ştiţi ce înseamnă un instrument dezacordat. Dacă nu este acordat instrumentul, muzicantul nu poate să cânte; de aceea întâi îşi acordează instrumentul. Psalmul acordează sufletul pentru rugăciune. Sunt unii psalmi care răspund exact la starea de suflet în care te găseşti. Alţi psalmi trebuie să te ridice la o stare de suflet pe care o doreşti. La poporul român, pe vremuri, psaltirea era mult citită.

Cântând lui Dumnezeu. “Sfătuiţi vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti…” (Coloseni 3.16). Cântarea este exprimarea tot a sentimentelor. Ea ar fi lucrarea poetului creştin; el are o inimă care vibrează, are sentimente mai adânci şi poate să le exprime frumos. Aşa sunt poeţii în general. Sufletul poetului creştin vibrează în apropierea lui Dumnezeu. Cântarea se lipeşte de suflet şi face parte din viaţa creştină. Între credincioşi nu cred să fie mulţi care să nu cânte în fiecare zi. Adeseori, fără să vrei, te pomeneşti cântând încet o cântare creştină. Chiar dacă nu dai drumul la glas, inima cântă întruna. Azi îţi răsună în suflet o cântare, mâine alta, şi ele fac bine sufletului, cuvintele lor merg la inimă. De aceea, în orice împrejurare, face bine fratelui când îi aduci în faţă un psalm sau o cântare potrivită. Noi cântăm azi după cărţile celor dinaintea noastră, pentru că nu avem printre noi poeţi şi nici muzicanţi. Dacă va voi Dumnezeu, va ridica şi dintre noi şi poeţi şi muzicanţi care să ne dea cântări. Ne mulţumim şi cu cântări făcute de alţii.

Explicaţia istorică a mlădiţei care pretinde că este în viţă. “Pe orice mlădiţă care (este) în Mine” şi nu aduce roadă, Dumnezeu o taie (Ioan 15.2). Acest “este” trebuie să fie înţeles în tot contextul, din ce spune mai sus şi mai jos. Noi greşim când luăm lucrurile ca spuse numai pentru noi. Ştergem cu buretele toată istoria şi nu ţinem socoteală despre cine este vorba. Ne uităm printre noi şi ne întrebăm: Care dintre noi va fi tăiat?… Cred că greşim dacă luăm lucrurile în felul acesta. Evanghelia nu începe cu noi şi nu sfârşeşte cu noi. Pe tulpina aceasta, care este Domnul Isus Hristos, s au ridicat în cursul istoriei o mulţime de mişcări, care toate s au pretins că pornesc de la Domnul Isus. Dacă punem acest cuvânt aici, în acest verset, înţelesul este: “Pe orice mlădiţă care (pretinde că este) în Mine şi nu aduce roadă, El o taie”. Aceasta este pretenţia creştinătăţii. Catolicul zice: Noi suntem creştini! Ortodoxul şi protestantul zic: Noi suntem creştini! Toţi pretind că ei sunt adevărata biserică. Au pretenţii mari, dar, dacă nu se vede roada Duhului, atunci sunt mlădiţe neroditoare şi va veni vremea când vor fi tăiate. Asupra creştinătăţii cu pretenţii atât de mari stă să vină judecata. Vine vremea când creştinătatea aceasta va fi cu totul lepădată: judecata de la Apocalipsa 17 este asupra creştinătăţii de azi.

Pretenţia bisericii este foarte mare: Noi suntem adevărata biserică, noi, noi!… Dar Tatăl cunoaşte foarte bine care aduce roadă şi care nu aduce roadă. Acest lucru este determinant: să aduci rod. Aceasta este explicaţia istorică. Unii pretind că slujesc lui Dumnezeu, când, de fapt, nu slujesc decât lor înşişi. Pedeapsa lor va fi grea, foarte grea (Luca 12.45,46). Astfel de slujitori au pretenţii mari faţă de ceilalţi oameni, că adică ei ştiu mai bine fiindcă au învăţat. Cu cât pretenţia lor este mai mare, cu atât pedeapsa le este mai grea.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel. 

Telefon contact: 0745.021.424.

The most visited gambling websites in The UK