Menu
TRAFIC

Consiliera de la Stare Civilă, cel mai mic participant la nunta jurnalistului american, din 1973, de la Lereşti

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 353

b_400_250_16777215_10_images_2229_Clipboard03.jpgAlina Fianu avea doi ani şi zece luni când a luat parte la căsătoria reputatului ziarist Harry Morgan cu aleasa inimii, după tradiţia românească   

La scurt timp după evenimentul cu totul special pentru Lereşti, Festivalul de Film „CineSat”, la a cărui ceremonie de deschidere primarul Marian Toader le-a vorbit coloşilor cinematografiei româneşti despre promovarea extraordinară realizată comunei, în anul 1973, de jurnalistul Harry Morgan, colega sa de la Primărie, consilierul Alina Fianu a prezentat pe pagina sa de socializare reportajul produs de Sahia Film având ca subiect nunta în stil muscelean a americanului, oficiată de autorităţile laice şi bisericeşti de la acea vreme. Dincolo de mândria pe care o simt lereştenii, beneficiari, în urmă cu 44 de ani, ai efectelor unui demers jurnalistic remarcabil, pentru angajata Stării Civile a Primăriei Lereşti, căsătoria ziaristului străin, filmată de colegi de breaslă din ţară şi din afară, are şi o însemnătate în plan personal. Alina Fianu, pe atunci, în vârstă de numai doi ani şi zece luni, apare în filmul de 23 de minute despre Lereşti şi obiceiurile sale, puse în evidenţă graţie hotărârii americanului de a-şi lega destinul de cel al partenerei sale de viaţă după cutuma locului. Lăudabil gestul Alinei Fianu de a împărtăşi muscelenilor care nu sunt la curent cu acest eveniment, o veritabilă pagină de istorie musceleană, reportajul inedit, însoţit de povestea captivantă a cuplului de americani, atât de cuceriţi de farmecul nunţii româneşti, încât n-au rezistat tentaţiei de a urma paşii ritualului străvechi. În afară de scopul documentar atins prin acţiunea sa altruistă, oferind lumii o fărâmă valoroasă din trecutul Lereştiului, Alina Fianu le-a produs consătenilor o puternică emoţie, la revederea unor oameni dragi, cunoştinţe, vecini, care astăzi nu mai sunt printre ei. Iată un exemplu de generozitate şi implicare din partea unui om care a înţeles că educaţia prin cunoaşterea a ceea ce este mai preţios în istoria comunităţii conduce la progresul ei. 

Sahia Film a realizat un documentar despre nunta jurnalistului american la Lereşti

Filmul documentar realizat de Studiourile Sahia Film beneficiază de o prezentare din partea Alinei Fianu, participantă, pe când era o copiliţă, la nunta ziaristului american, pentru a-l ajuta pe cel care vizionează imaginile să înţeleagă cum a ajuns Harry Morgan, o celebritate într-ale gazetăriei în ţara sa, să se căsătorească după obiceiul românesc. Iată ce scrie consiliera Primăriei Lereşti despre evenimentul excepţional consumat pe 7 iulie 1973. 

„Pagină din istoria Lereştiului

Mulţumim familiei Suseanu!

Domnul Harry Morgan, jurnalist american, a venit în România, pentru a scrie despre Nicolae Ceauşescu, după momentul „Praga 1968”. Ceauşescu i-a oferit o excursie prin România. Ajungând la Lereşti, delegaţia oficială a fost oprită în stradă, deoarece aceasta era blocată de alaiul unei nunţi tradiţionale. I s-a oferit să bea ţuică din ploscă şi a fost invitat să rămână la nuntă, unde s-a împrietenit cu preotul Stelian Suseanu. În mintea domnului Morgan s-a născut ideea de a se căsători cu aleasa inimii, doamna Devlin Catherine, în cadrul romantic, plin de frumuseţe şi tradiţii pe care îl oferea comuna Lereşti. Astfel, cu acordul oficialităţilor (primar Ion Negru, secretar Iosif (Viciu) Matei), s-a demarat organizarea celebrării căsătoriei civile, religioase - ortodoxe (pentru care cei doi miri au trecut de la religia penticostală la cea ortodoxă) şi a nunţii tradiţionale. Sufletul organizării acestui eveniment a fost preotul Stelian Suseanu, al cărui fiu a fost naşul de cununie. La data de 7 iulie 1973, de la mic, la mare, cetăţenii comunei Lereşti, îmbrăcaţi în costume populare specifice zonei, au pornit în alai la marea sărbătoare.

Cu această ocazie, SAHIA FILM a produs un reportaj, în care sunt prezentate tradiţiile, costumele populare lereştene, gospodăriile minunate, unde au fost cazaţi mulţi oaspeţi americani, afecţiunea şi ospitalitatea lereştenilor. Acest film este o pagină din istoria contemporană a comunei Lereşti, despre care se vorbeşte şi astăzi, iar datorită amabilităţii familiei Suseanu, care ne-a pus acest film la dispoziţie, sperăm să se vorbească şi în viitor. Domnul Harry Morgan, încântat de România, a înfiinţat Asociaţia „Friendship Ambassadors”, pornind câteva proiecte de turism şi schimburi culturale, promovând astfel România.”

Fericitul moment din viaţa lui Harry Morgan şi a comunităţii lereştene, care a atras atenţia presei venite într-un număr consistent în localitatea musceleană, este dublat de o ştire de acum zece ani, despre dispariţia apreciatului ziarist. Harry Morgan a încetat din viaţă pe 30 octombrie 2007. „Unul din cei mai reputaţi jurnalişti ai lumii, Harry Wayne Morgan, a decedat la un spital din Timişoara, în urma unui stop cardiac, la vârsta de 73 de ani, transmite corespondentul AMOS News. Jurnalistul Harry Wayne Morgan a fost fondator al Word Press Institute, al Fundaţiei „Ambasadorii Prieteniei”, dar şi redactor al celebrei reviste americane „Reader’s Digest”. El era „Cetăţean de Onoare” al Timişoarei. După 1990, la sugestia unor prieteni, a acceptat să devină profesor de jurnalism la universităţile din Bucureşti şi Sibiu. La Timişoara a ajutat să cunoască profesia de jurnalist sute de tineri care au trecut pragul Universităţii de Vest şi a Universităţii „Tibiscus”. Profesorul s-a mutat din New York la Timişoara, unde s-a căsătorit cu o româncă. Morgan a realizat şase interviuri cu Nicolae Ceauşescu, pentru care a fost recompensat cu Meritul Cultural, în 1974. Peste Ocean, a realizat interviuri cu preşedinţi ai Statelor Unite, a fost un apropiat al Maicii Tereza, al Indirei Ghandi, dar şi al fostului secretar general al ONU, diplomatul Kofi Annan. Morgan suferea de diabet, dar o răceală i-a creat complicaţii respiratorii, fiind internat la spital, unde a decedat.” (sursa: AMOS News, ediţia din 31 octombrie 2007).

Sute de americani au venit la Lereşti la începutul anilor ’70 

Reportajul, care evidenţiază principalele calităţi ale României, o ţară frumoasă şi ospitalieră, cu un trecut străvechi, porneşte de la atracţiile turistice şi cele mai moderne facilităţi, inspirate de Occident, create pentru străinii care îşi petreceau vacanţele la noi, şi se opreşte la Lereşti, o localitate care i-a fascinat pe musafirii din afară. Imaginile insistă pe splendoarea cadrului natural, turmele de oi însoţite de câini ciobăneşti, caii urcând coastele din împrejurimi, sunetul ţambalului la care cântă un copilandru în costum popular, în faţa casei bătrâneşti, sârba încinsă de şase juni din comună. O comună despre care autorii înregistrării precizau că primea regulat oaspeţi din America. Unul dintre aceştia era Harry Morgan. Întrebat de reporter când a descoperit această comună a României şi ce i-a plăcut la Lereşti, jurnalistul a răspuns: „Am venit prima oară în România în 1972. Am vrut foarte mult să vizitez un sat micuţ. Aşa am descoperit această comună încântătoare, am cunoscut familii care m-au invitat în casele lor, o vreme, a fost o problemă de comunicare, din cauza limbii, dar sentimentul de căldură şi ospitalitate mi-a insuflat certitudinea că acesta este locul în care vreau să aduc tineri din „Friendship Ambassadors”, ca să vadă şi să cunoască oamenii de a căror primire caldă am avut parte. Din 1972, sute de persoane din „Friendship Ambassadors” au venit şi au trăit la familiile din Lereşti.”

Afirmaţiile lui Harry Morgan au fost confirmate de filmarea care a surprins cum erau întâmpinaţi americanii de lereşteni, cu pâine şi sare, dar şi cu o ploscă tradiţională, cu ţuica pentru care muscelenii erau faimoşi. În timpul şederii lor în Muscel, texanii au învăţat cum se scoate apa din fântână, cum să hrănească vacile şi găinile şi au fost curioşi să încerce cum se toarce lâna, un meşteşug nelipsit dintre preocupările lereştencelor. Sau să coasă superbele motive tradiţionale, care dau frumuseţea unei ii. În vara anului 1973, s-a împrăştiat rapid vestea că domnul Morgan se va căsători la Lereşti. Partenera sa de viaţă, împreună cu care a vizitat Lereşti de mai multe ori înainte de a face marele pas, a găsit comuna musceleană foarte romantică, fiind ceea ce-şi doresc majoritatea tinerilor să aibă când se căsătoresc: o locaţie romantică. Soţii Morgan îşi planificaseră o nuntă liniştită şi simplă, dar socotelile le-au fost date peste cap de participarea a 400 de persoane, în costume populare, mulţi dintre ei venind din America. Printre muscelenii gătiţi de sărbătoare, porniţi în alai, cu mirele, către casa miresei, în frunte cu lăutarii, s-au amestecat nuntaşii străini, unii dintre ei de culoare, cu pantaloni evazaţi, sacouri moderne, în carouri, şi coafura după moda anilor ’70. În casa miresei, Harry şi Catherine s-au sărutat, contrar tradiţiei româneşti, care nu permitea gestul tandru înaintea nunţii. După ce au ciocnit un pahar şi au încins hora în bătătura casei, nuntaşii au pornit către Primărie, unde au fost întâmpinaţi de un cor intonând un cântec patriotic. Primarul Ion Negru a oficiat căsătoria civilă după legile româneşti. Soţii Morgan au semnat în registrul de Stare Civilă şi, sub „pădurea” de microfoane, aparate de fotografiat şi camere tv, au închinat un pahar de şampanie, în timp ce lereştenii le cântau „Mulţi ani trăiască!” Nunta de-abia acum începea, căci, după datina din bătrâni, ceremonialul ţinea trei zile. 

Pentru cununia religioasă, Catherine, care, la Primărie, a purtat o ţinută într-o nuanţă de albastru deschis, cu flori albe, a îmbrăcat rochia de mireasă, căreia i-a asortat un şirag de perle. Lereştencele i-au aranjat părul, în acordurile lăutarilor prezenţi în formulă completă, cu viori, acordeon şi ţambal. În timp ce aleasa era pregătită pentru marele moment, mirele era bărbierit, tot înconjurat de lăutari, având şi el parte, la fel ca jumătatea sa, de un cântec de adio de la casa părintească, mamă, tată, fraţi şi surori. Era pentru prima dată când un american parcurgea ritualul bărbieritului cu un brici sănătos şi aranjatului părului, în cadrul ceremonialul de nuntă, într-un sat românesc. Mirele primenit a luat drumul locuinţei miresei, cu un convoi impresionant, deschis de două rânduri de tineri călare. Povestea nunţii americanilor a cuprins toate detaliile care i-au uluit pe străini: prinderea florii de nuntă în piept, ruperea pâinii deasupra capului miresei, din nou hora în curtea casei miresei, savurată de ţâncii suiţi într-un copac, serviciul religios oficiat de cinci preoţi. Petrecerea, pentru care mireasa a schimbat rochia albă cu un costum popular lereştean, s-a ţinut la Cabana Voina. În locul darurilor tradiţionale, o vacă, un miel, un porc sau păsări, pe care mirii nu le-ar fi putut transporta acasă, lereştenii le-au oferit o bucată de pământ pentru a-şi construi o casă. Reportajul se încheie cu cântatul cocoşului în zori, când din cabană încă răsunau cântecele vesele ale lăutarilor. 

Întrebat cum se simte după nuntă, Harry Morgan a mărturisit: „Incredibil de fericit! Un lucru ştim cu siguranţă. Că fericirea noastră în căsnicie a început în acest sătuc, Lereşti, şi că ne vom întoarce, împreună cu „Friendship Ambassadors”, cu profunde sentimente de dragoste, afecţiune şi gratitudine pentru Lereşti şi oamenii din această comună.” „Între comuna Lereşti şi Statele Unite, un pod al prieteniei, un pod de aur.”, este remarca de final a documentarului „Nuntă la Lereşti”.

După cum am precizat la început, postarea Alinei Fianu a răscolit multe amintiri, provocând emoţie şi nostalgii celor care au fost părtaşi unor momente deosebite. „Mulţumim pentru acest „remember”. Multe chipuri cunoscute, bătrânii noştri, care nu mai sunt, prieteni, vecini, colegi. Aveam 14 ani atunci şi am trăit cu bucurie acel eveniment. Ştiu că bunica mea a căutat prin vecini un costum popular, pentru că am ţinut morţiş să particip. „Friendship Ambassadors” ne-a oferit prilejul să cunoaştem tineri americani, o parte din cultura lor şi chewing gum. Atunci am învăţat să ne jucăm cu frisbee. După acea perioadă, s-a fabricat şi la noi guma de mestecat şi a apărut acel disc de plastic în magazinele de jucării. Dar ce m-a impresionat mai mult au fost concertele de gospel, pe care grupurile de tineri americani, care făceau popas la noi, ni le ofereau în serile de vară, în curtea vreunui gospodar (nenea Suseanu, din capul satului) sau la Căminul Cultural. Mi-aţi trezit amintiri multe şi frumoase.”, scrie Gabriela Petrescu. „E.M.”

The most visited gambling websites in The UK