Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Moartea unui electrician electrocutat, urmată de rănirea altuia, l-a scos din minţi pe Naghi

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 4270
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image 'images/stories/1690/a1.jpg'
There was a problem loading image 'images/stories/1690/a1.jpg'
There was a problem loading image 'images/stories/1690/a2.jpg'
There was a problem loading image 'images/stories/1690/a2.jpg'
There was a problem loading image 'images/stories/1690/a3.jpg'
There was a problem loading image 'images/stories/1690/a3.jpg'
There was a problem loading image 'images/stories/1690/a4.jpg'
There was a problem loading image 'images/stories/1690/a4.jpg'

a1.jpgInginerul Mihai Gâlcă
Inginerul muscelean Mihai Gâlcă a prins la Întreprinderea ARO întreaga evoluţie a maşinii, începând cu IMS 57, dar şi declinul fabricii, care a făcut să se vorbească despre Câmpulung în ţară şi în lume. ARO a fost cel mai puternic brand pentru zona noastră, menţinut în viaţă doar prin astfel de relatări ale unor foşti salariaţi, care au fost de acord ca, expunându-şi amintirile despre colegi şi Uzină, să contribuie la perpetuarea celui mai cunoscut nume legat de oraş. Atâtea decenii la rând, când spuneai ARO, spuneai Câmpulung, fiind valabilă şi reciproca. Astăzi, vorbim despre ARO la trecut şi, din păcate, sunt atâţia dintre foştii angajaţi, unii chiar de la începuturile Uzinei, care ţin ca ARO să rămână de domeniul trecutului. Inginerul Gâlcă, în schimb, a acceptat dialogul cu noi, sprijinind realizarea acestei istorii gazetăreşti a întreprinderii muscelene şi, mai mult decât atât, dezvăluind întâmplări, unele amuzante, altele cât se poate de serioase, petrecute de-a lungul unei cariere de patru decenii.

Într-un buzunar al sacoului, Naghi avea seminţe, iar în celălalt punea cojile

În anul 1957, pe când era elev la Grupul Şcolar Minier, făcea practică şi la Mina Pescăreasa, dar şi la Întreprinderea Metalurgică de Stat - IMS Câmpulung, fiindcă studia maşini-unelte. Mihai Gâlcă îşi aminteşte, din acea perioadă, cum se realizau aripile primului automobil construit la Câmpulung, în urmă cu 55 de ani, în faţa dispensarului, la Poarta 1. „Unde era clădirea lui Naghi, exista o butură de nuc şi acolo veneau cu tabla. Negoiţă (n.r. IAR-istul Grigore Negoiţă) bătea cu un ciocan de lemn, altul, cu un ciocan de fier. Aripa era scobită de un specialist, Gheza, care a fost şef la Modelărie. Mai erau în echipă cu aceştia Angheluţă, nea Pisău, nea Nicu Predescu, toţi veniţi de la IAR Braşov.”, a rememorat Mihai Gâlcă maniera rudimentară în care s-a executat vehiculul care a făcut istorie.
Însă cele mai multe amintiri păstrează despre directorul Victor Naghi, care, probabil, într-o carte despre acest fenomen numit ARO, ar ocupa cel mai stufos capitol. După cum am punctat în ediţia trecută, directorul le oferea facilităţi celor interesaţi să-şi continue pregătirea profesională, în sensul că le adapta programul, în aşa fel încât să poată să meargă şi la cursuri, dar să vină şi la serviciu. Orele la Şcoala Tehnică, pe care a făcut-o şi Mihai Gâlcă, începeau la două şi ţineau până seara târziu, la nouă. Instituţia de învăţământ îşi avea sediul peste drum de service-ul Iatsa ARO Câmpulung şi era condusă de inginerul Baciu, venit de la Ghimbav, unde a fost pilot de încercări. „Duminica, veneam la Uzină, pentru a completa orele, pe care le pierdem, din cauză că plecam la şcoală înainte de terminarea programului de lucru la ARO. Când nu era meci de fotbal, lucram duminica până la trei. Când era meci, Naghi ne lăsa să plecăm pe la zece şi jumătate.”, relata Mihai Gâlcă, al cărui noroc era că avea un director microbist. „Stătea în picioare la meci. Într-un buzunar al sacoului avea seminţe, iar în celălalt punea cojile, fiindcă era disciplinat. Mânca seminţe cât dura meciul.”, mai spunea inginerul Gâlcă.

Când a intrat cu directorul pe stadion, colegii din galerie i-au strigat: “Trădătorule! Eşti turnătorul lui Naghi!”

În rândul celor care au lucrat la ARO era arhicunoscut faptul că directorul Naghi nu se prea lua de muncitori, în schimb „ştergea pe jos” cu şefii de secţie, în responsabilitatea cărora intrau faptele subalternilor. Un exemplu în susţinerea acestei afirmaţii, că Naghi nu se mai controla când auzea despre un act de indisciplină, pentru care îşi vărsa nervii pe superiorul făptaşului, este următorul. Într-o duminică, pe când inginerul Mihai Gâlcă era şef de secţie la „24”, s-a întâmplat ca acesta să fie la lucru. Ion Pitulan, şeful Serviciului Administrativ, a reclamat pe cineva la director, băgându-l în „insectar” la Naghi pe interlocutorul nostru. Inginerul Gâlcă era obişnuit cu o asemenea practică, aşa că ştia ce-l aşteaptă. „S-a întâmplat ca ai mei să mai iasă pe poartă... cum e în Uzină... Directorul m-a chemat, m-a făcut „praf”, apoi m-a trimis la treabă. Pe la 11.00 - începea meciul pe la 11.15-11.20 - un maistru de pe linie m-a întrebat: „Nea Gâlcă, nu vrei să bei un păhărel de lichior, de coniac, ceva?” „Beau, că sunt supărat, că m-a făcut ăsta „varză”. Nu mai merg nici la meci, mă duc acasă.”, i-am zis. La plecare, îmi aprind o ţigară şi, la vreo sută de metri de Poarta 1, aud zdrang... poarta... Naghi cu Ionică (n.r. Ionică Brânduşescu), şoferul lui. Opreşte în dreptul meu. „Mergi, mă, la meci?”, m-a întrebat Naghi. Mi-a fost ruşine să-i spun că nu merg, că ar fi zis că nu sunt cu el. „Merg, tovarăşul director.”, i-am răspuns. Am rupt ţigara şi am băgat-o în gură, ca nu cumva să miros din cauza coniacului ăla. Atât îmi trebuia, să-mi zică: „Uită-te la el! L-am făcut „zob”, l-am certat şi a mai şi băut pe deasupra!” Nu băusem decât un păhărel, dar mirosea.”, ne-a povestit inginerul Gâlcă.
Pasagerul cules de pe drum s-a aşezat pe bancheta din spate şi, mai departe, a simţit şi partea bună, dar şi pe cea rea a faptului că a intrat cu directorul la meci. Şi n-a intrat oricum, căci s-au deschis porţile ca la primirea unui şef de stat, pentru ca Victor Naghi să pătrundă cu maşina pe stadion. „Începuse meciul. Când m-au văzut băieţii, au zis că sunt al doilea Stănoiu (fost secretar al COM, care „turna” toate treburile, împreună cu şeful Protecţiei Muncii). „Stai, bă, lângă mine!”, s-a răţoit Naghi la Mihai Gâlcă. „Nu stau, tovarăşul director, vă mulţumesc, dar merg la galeria mea, că mă aşteaptă băieţii.”, i-am zis eu. Băieţii, în schimb, au început să-mi strige: „Trădătorule! Eşti turnătorul lui Naghi!” „Staţi, mă, să vă explic că, din cauza lui, am „mâncat” o jumătate de ţigară!”, s-a apărat inginerul Gâlcă.

“Dacă te mai aud vreodată cu “observare vizuală”, îţi bag cuţitul în burtă!”

Victor Naghi avea un şiş cu corn de capră, pe care îl ţinea pe masa lui, în birou. Mihai Gâlcă ne-a relatat un diferend pe care l-a avut cu directorul Naghi, care s-a lăsat cu ameninţări din partea acestuia din urmă, că va folosi pumnalul, metaforic, fireşte, împotriva inginerului. S-a întâmplat un incident la Uzină, în timpul căruia un electrician de la Forjă, pe nume Staicu, s-a electrocutat şi a murit. De atunci, conducerea cam sufla şi-n iaurt, de teama unor eşecuri ulterioare, iar Naghi impunea şefilor de secţie o prudenţă la sânge. „Inginerul şef Savu îmi spune: „Măi, Gâlcă, pune tu pe unul să verifice nişte cabluri şi să constate, prin observare vizuală, de cât este secţiunea, 15, 25, cum era la noi meseria. Să-mi dai, pentru fiecare tablou de distribuţie, dacă mai putem să aducem maşini, ca să încarce pe aceleaşi cabluri.” Am trimis un electrician şi i-am spus să meargă şi să se uite, apoi să scrie pe hârtie la fiecare tablou. I-a tremurat mâna şi i-a scăpat un capac, deşi a avut şurub. A făcut flacără, la mulţi amperi, de nu i-a rămas păr decât sub bască. La 36 de ore am văzut, după ce l-au tăiat la pleoape, că se „sudase” tot. Cu câteva zile înainte, murise Staicu, electrocutat la CIF, la Forjă.”, este incidentul precedat de o tragedie, care putea să aibă aceeaşi urmare, moartea unui om, din imprudenţa lui, deşi era un electrician cu experienţă şi cu toate instructajele făcute. Directorul Victor Naghi l-a chemat pe Mihai Gâlcă şi a început să strige nervos că l-a pus pe om în pericol. „Este meseriaş, electrician, are instructajul întocmit, ştie de atâţia ani ce are de făcut, nu e tânăr.”, s-a apărat inginerul, insistând că l-a trimis doar pentru „o observare vizuală. „Când i-am spus de observare vizuală, a pus mâna pe şiş şi a rostit: “Dacă te mai aud vreodată cu „observare vizuală”, îţi bag cuţitul în burtă. Ieşi afară!” “Nu ies până nu vă explic tot!”, nu s-a lăsat nici inginerul Gâlcă. „Ieşi!”, continua să strige Naghi. Directorul tehnic Victor Frântu şi secretarul de partid Gigi Stoica, mai domoli, l-au sfătuit să părăsească biroul, măcar până se calmează Naghi. Chiar s-au oferit să-i clarifice ei directorului incidentul, însă n-a mers nimic la acesta. „Până la urmă, i-am explicat. Ştiam că mă penalizează dacă nu-i explic ca lumea.”, a adăugat Mihai Gâlcă.  Rănitul a fost dus la spital, unde doctorul l-a liniştit că nu s-a întâmplat mare lucru, decât că i s-au „sudat” pleoapele şi că trebuie să facă tratament pentru arsuri. Naghi a venit în fabrică, să vadă la faţa locului ce s-a întâmplat. „Cine l-a angajat pe ăsta aşa prost?”, a continuat să urle. Miloiu, coleg cu Mihai Gâlcă, a repetat în surdină întrebarea, de unde se deducea şi răspunsul, întrebare însoţită de o înjurătură. „Deci, eu l-am angajat, că eu sunt prost! M-ai şi înjurat!”, „a luat foc” Naghi, care s-a potolit abia după ce şi-a vărsat năduful pe cei din jur.

a2.jpg

a3.jpg

a4.jpg

The most visited gambling websites in The UK