Menu
TRAFIC

Nadia Comăneci, folosită pentru reclama ARO

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 15681

b_400_250_16777215_10_images_stories_aro_aro_280111.jpgAcţiuni de salvare de la faliment a uzinei muscelene au venit din mai multe părţi, chiar şi de la unii lideri de sindicat ai uzinei muscelene. Mai mult sau mai puţin pertinente, ideile de relansare a uzinei nu au întârziat să apără. Dar cea mai memorabilă a venit din partea miliardarilor României. Să nu credeţi că au vrut să-şi doneze o parte din avere… pentru a salva prestigiul celei mai mari fabrici constructoare de maşini de la acel moment din ţara noastră. Precum coreenii, care şi-au donat bijuteriile, pentru a salva economia ţării, aşa şi conducerea uzinei ARO a avut iniţiativa de a lansa un model de Jeep, unul simplu, pentru cei modeşti, care urma să fie lansat de miliardarii ţării,  exportat săracilor din lume şi destinat românilor care îşi permiteau luxul de a cumpăra o maşină în sistem leasing.

Relansarea unei mărci inexistente

Uzina ARO era una din cele patru fabrici producătoare de maşini româneşti, alături de Dacia, de la Mioveni, şi “răposatele” Olcit, de la Craiova, şi Lăstun, de la Timişoara. Uzina ARO Câmpulung rămăsese „oaia neagră” a industriei automobilelor, confruntându-se cu mari probleme financiare. În acel moment, ARO a fost ţinta multor articole referitoare la soarta uzinei. Mai întâi, se anunţase că va fi privatizată, apoi s-a renunţat la privatizare, s-a mai spus că va fi vândută pe bucăţi, ba chiar că va fi preluată de copiii fostului preşedinte Constantinescu. Dar eforturi, prin idei de relansare, au venit din toate direcţiile. Chiar şi olimpica Nadia Comăneci, o bună prietenă a lui Nicu Ceauşescu, la acel moment, a fost pusă în situaţia de a face reclamă unei maşini inexistente. Reclama pentru ARO Tandem era pregătită cu olimpica internaţională, dar maşina nu era fabricată şi nici nu s-a mai fabricat. Totul a fost în zadar. Societatea Comercială ARO acumulase datorii de peste 330 miliarde de lei vechi, ceea ce depăşea jumătate din capitalul său social.

Miliardarii români erau interesaţi de ARO

Nu pentru a investi în uzina musceleană, ci mai mult pentru a profita de pe urma situaţiei în care se pregătea să intre marea fabrică producătoare de maşini. Acest lucru a fost ideea liderilor de sindicat de la ARO, care au găsit o soluţie absolut inedită pentru relansarea societăţii. Ei au cerut miliardarilor din Câmpulung şi din ţară să doneze o parte din bani pentru realizarea unor investiţii salvatoare pentru ARO. Liderii sindicali de la acel moment spuneau că au lansat această chemare, ca un colac de salvare, inspirându-se de la coreeni, care au renunţat la bijuterii, pentru a salva economia ţării. Sindicaliştii au făcut planul de relansare a uzinei cu cei circa 10 miliardari din Câmpulung (despre care bănuiau ei că au capital financiar), care au fost angajaţi la ARO şi, bineînţeles, cu oricine altcineva interesat. Cei vizaţi erau, în special, dealerii şi s-a solicitat câte 500 de milioane lei vechi de la fiecare om de afaceri al zonei, dar nu mai puţin de 100 de milioane. La un moment dat, se arătaseră interesaţi circa şapte miliardari din toată ţara şi numai unul din Câmpulung. Dealerii auto din ţară au răspuns imediat acestei solicitări, însă aşteptau să strângă suma de 500 milioane lei fiecare, ca să poată intra în această afacere cu Uzina ARO. Era un lucru imposibil, ceea ce s-a şi dovedit între timp.

ARO Tandem, un nou model nerealizat

În urma sumelor pe care liderii de sindicat sperau să le strângă de la miliardarii României, pentru a salva ce alţii au distrus la ARO, se preciza că banii vor fi folosiţi în relansarea unei noi maşini. Un nou model de ARO, o maşină simplă şi ieftină pentru oamenii săraci, care să fie accesibilă atât ţăranilor, să se ducă cu ea la câmp, la muncile agricole, dar să poată fi folosită şi la piaţă, cât şi la drumeţii. Noul model urma să fie numit ARO Tandem şi se preconiza că va avea un cost mult mai mic decât toate celelalte modele scoase de uzina de la Câmpulung. Urma să fie construit, sau se dorea acest lucru, pentru un model de ARO obişnuit de pe care trebuia scoase toate accesoriile de lux şi era utilat cu un motor de marcă românească cu combustibil pe motorină. Maşina trebuia vândută în sistem leasing tuturor celor interesaţi, mai preconizau liderii de sindicat de la ARO. Suma necesară demarării acestui proiect era de 10 miliarde, iar societatea mai aştepta şi un ajutor de la Guvern, în valoare de 50 de miliarde de lei. Banii trebuia strânşi până la sfârşitul anului respectiv, pentru ca afacerea să poată fi demarată înaintea începerii procedurilor de privatizare. Sindicaliştii sperau, astfel, să scape fabrica musceleană de la o privatizare în defavoarea sa. Ceea ce nu s-a întâmplat, iar tăvălugul distrugerii înainta peste Uzina ARO cu rapiditate. Se preconiza că, pentru început, societatea va produce 100 de maşini ARO Tandem în fiecare lună, cu toate că liniile tehnologice deţinute de Uzina ARO puteau produce până la 1.700 de maşini lunar. Nu s-a mai produs marca respectivă, iar toate eforturile, chiar şi cele ale campioanei, au fost în zadar.

The most visited gambling websites in The UK