Menu
TRAFIC

Nicolae Văcăroiu, la începutul mandatului în care ARO a primit lovitura finală: “Mi-e frică să abordez un contract mai serios, pentru că nu puteţi să-l faceţi”

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 1192

b_400_250_16777215_10_images_2112aro.jpgLa trei luni de la vizita premierului Mugur Isărescu la ARO, Câmpulungul i-a primit pe nou-instalaţii la putere, după alegerile din decembrie 2000. Se întâmpla la o lună după parlamentarele de acum aproape 16 ani, când o delegaţie a PSD, condusă de al doilea om în stat, Nicolae Văcăroiu, preşedinte al Senatului României, venea la Câmpulung, ca să se întâlnească cu Consiliul Local majoritar social-democrat. Iar primarul era tot al partidului de guvernământ, George Bălan fiind ales cu şase luni înainte de accederea PSD-ului la guvernare. La început de mandat - este vorba despre mandatul 2000-2004 -, lista de probleme a primarului Bălan, de la cele sociale, până la cele economice, edilul şef neputându-se detaşa total de ARO, Melana fiind „rezolvată” la acel moment, era lungă. Din păcate, după cum constatăm, după mai bine de 15 ani distanţă de momentul în care Bălan le cerea şefilor de partid ajutorul ca să înceapă rezolvarea lor, sunt la fel de actuale: reţelele de apă, canalizare, gaz, locuinţe, şoseaua de centură, mai puţin sala de sport, căci, între timp, s-a umplut Câmpulungul de săli de sport, publice şi private. În rest, necazurile de la început de 2001, de când datează prima vizită în municipiu a capilor PSD, după alegerile prezidenţiale şi parlamentare, au persistat până în 2016. 

Bălan a cerut ajutor şefilor de la nivel central ca să extindă reţeaua de gaz 

Alături de colegii parlamentari, senatorul Constantin Nicolescu, secretar al Senatului, deputaţii Constantin Tamagă, Filip Georgescu şi Gheorghe Marin, şi de Ion Mihăilescu, preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, Nicolae Văcăroiu, pus în fruntea Senatului, a ocupat prezidiul sălii de festivităţi a Primăriei Câmpulung, avându-l în stânga pe primarul George Bălan. Până şi mobilierul prezidiului a rămas acelaşi, în ciuda stării deplorabile în care a ajuns de atunci şi până astăzi. În prima jumătate de oră a vorbit numai Văcăroiu despre carenţele infrastructurii, pentru rezolvarea cărora Bălan şi Consiliul Local i-au cerut ajutorul. Cea mai mare, rămasă nesoluţionată până în prezent: menţinerea şi dezvoltarea locurilor de muncă în municipiu. Nu numai că nu s-au menţinut, dar au dispărut o grămadă prin falimentarea industriei locale. „În al doilea rând, continuarea unor programe - ştiţi foarte bine că au fost începute - precum extinderea alimentării cu gaze.”, a precizat Nicolae Văcăroiu. În prima fază, proiectul, care era în execuţie la acel moment, presupunea acoperirea unei distanţe de 5,4 kilometri, fiind nevoie, în etapa următoare, de extinderea alimentării cu gaze în majoritatea cartierelor. „Din păcate, ne-am oprit, pentru că necesită o finanţare totală de 8 miliarde de lei, din care 5 miliarde de lei pentru continuarea extinderii reţelei şi 3 miliarde pentru a face funcţionale staţiile necesare. Vom analiza posibilităţile, împreună cu Consiliul Judeţean. Legile în vigoare nu ne permit, să fiu sincer cu dumneavoastră, o finanţare directă pe seama bugetului. Contribuţia cetăţenilor este greu de presupus că se poate realiza, având în vedere costul ridicat şi faptul că ei, de regulă, suportă numai cheltuielile aferente instalaţiei din stradă până în locuinţă. Astăzi, n-am o soluţie, vom discuta la timpul respectiv, cu Guvernul, în ce măsură putem aduce modificări ale legii care asigură finanţarea. Cert este că, şi la nivel de judeţ, şi la nivel de municipii, oraşe şi comune, avem probleme mari legate de finanţare, având în vedere că mare parte din cheltuielile făcute în ultimii trei-patru ani au ajuns la scadenţă în 2001, întrucât guvernanţii nu s-au ocupat şi de punerea la dispoziţie a surselor. Din acest motiv, o parte din sursele bugetului pe acest an, vrem-nu vrem, vor fi utilizate pentru a acoperi cheltuielile din trecut. Şi nu sunt mici.”, a fost vestea proastă legată de sistemul de gaze. Culmea este că şi astăzi, la aproape 16 ani de la aceste declaraţii, încă sunt câmpulungeni care solicită reţea de gaz în zonele în care locuiesc.     

Reţeaua de apă, nerezolvată nici după patru mandate trecute de atunci 

Reţeaua de apă, reabilitarea sistemului existent şi extinderea lui, reprezintă o chestiune perfect valabilă şi în 2016. Ce-i drept, s-a mai extins, s-a mai introdus conductă acolo nu exista şi s-a înlocuit în zonele în care presiunea apei era total nesatisfăcătoare, din cauza ţevii subţiri şi vechi. Însă aducţiunea şi sistemul din cartiere, care generează zeci de avarii săptămânal, sunt la pământ, deşi de la declaraţiile lui Văcăroiu, până în prezent, s-au scurs vreo patru mandate! „Din ceea ce ni s-a prezentat, este vorba despre o extindere pe o lungime de 8 kilometri a alimentării cu apă. Este un lucru pozitiv faptul că sursa de apă există, dar problema care se pune este de asigurare a continuării extinderii ei şi de refacere a reţelelor. Am solicitat Consiliului Local ca, în termen de maximum zece zile, să avem la dispoziţie proiecte distincte pentru extinderea alimentării cu apă şi pentru refacerea instalaţiei, ca să acordăm anumite priorităţi. În privinţa refacerii reţelei de apă, să abordăm prioritar punctele critice, care necesită o investiţie mai redusă în această etapă, având în vedere sursele de care dispunem şi, bineînţeles, prioritate pentru extinderea reţelei în cartierele în care, la ora actuală, este o lipsă acută de apă pentru populaţie. În ceea ce priveşte posibilitatea de finanţare, noi am abordat această problemă cu ministrul Apelor şi Mediului, care are în portofoliu obiectivele. În contextul în care reuşim să prezentăm la timp proiectele respective, vom putea beneficia de sursa financiară. Ştiţi că avem la nivel naţional un credit extern de circa 280 de milioane de dolari pe întreaga ţară. Şi am zis să insistăm ca aceste surse să fie dirijate şi către municipiul Câmpulung.”, le gâdila urechile locuitorilor Câmpulungului preşedintele Senatului.

La canalizare să muncească şomerii  

A treia problemă pe lista lui Văcăroiu era legată de refacerea canalizării, mai ales în zona exterioară a municipiului, unde, pe o rază de 4 kilometri, era nevoie de o înlocuire completă a instalaţiei existente, care nu mai făcea faţă construcţiilor realizate în timp. „Canalizarea înseamnă un aport financiar de circa 12 miliarde de lei, care nu există acum. Va trebui s-o gândim în două faze. Am solicitat Consiliului Local să găsim o formulă mixtă, care să însemne un aport al locuitorilor, de a participa efectiv la executarea unei serii de lucrări. Noi o să cerem Guvernului ca, printr-un proiect de lege, cei care sunt în ajutor de şomaj să execute o contribuţie de câteva ore pe zi în folosul comunităţii şi una dintre aceste activităţi ar fi localizată în acest domeniu, astfel încât să ne rămână de finanţat numai asigurarea conductelor pe traseu, a instalaţiilor de deversare şi tot ceea mai trebuie.”, a adăugat Văcăroiu.   

Nu s-a făcut nici şoseaua de centură

Rampa de gunoi, următorul punct pe agenda şefului Senatului. „O problemă absolut necesară de a fi soluţionată foarte rapid de către municipiul Câmpulung şi nu numai de către Câmpulung. Vom merge pe două variante. O variantă revine Consiliului Local, căruia i-am cerut ca, în patru-cinci zile, să discute formula pe care a practicat-o municipiul Piteşti, cu un investitor străin din Franţa, care execută groapa de gunoi pe cheltuiala lui, după care o ia în concesionare şi îşi recuperează investiţia în timp. Sunt discuţii, înţeleg, şi la Consiliul Local, cu o firmă germană. Cea de-a doua variantă: prin intermediul surselor centralizate, care se definesc prin negocieri cu două firme mari americane privind finanţarea pe probleme de mediu. Şi groapa de gunoi se înscrie în acest punct. Vom discuta şi cu ministrul Apelor şi Mediului, pentru a cunoaşte exact cât ne costă, ce înseamnă, pe cât timp putem asigura construirea unei gropi de gunoi, care să asigure preluarea a tot ce înseamnă deşeuri menajere, pe o perioadă cât mai îndelungată.” 

Apoi, asigurarea unei linii de centură, mai spunea Văcăroiu, care să scoată traficul greu în afara localităţii. „Să nu mai fie această arteră principală aglomerată, de fapt, este drum naţional care străbate localitatea. Trebuie să ai o centură exterioară, iar acest drum naţional să devină prioritar pentru locuitorii municipiului.” Mai erau cererile de locuinţe, în număr de peste 600, care, în realitate, după estimările şefului Senatului, se plasau la 350-400. „Consiliul Local, pentru a avea pretenţii de ajutor de la noi, trebuie ca foarte rapid, în aproximativ două săptămâni, să ne prezinte un studiu de fezabilitate, prin care să demonstreze că are terenul disponibil pentru amplasarea locuinţelor, că cererile sunt viabile, că sunt adresate, în special, din partea tinerilor. Acest proiect, împreună cu colegul meu, domnul secretar al Senatului, Constantin Nicolescu, să-l discutăm la Ministerul Transporturilor, cu domnul Mitrea, pentru a intra în programul de finanţare, de 340 de milioane de dolari.” Cât despre sala de sport solicitată de administraţia publică locală, fusese inclusă în proiectul de buget. 

Pentru Văcăroiu, ARO = PSD

În discursul lui Văcăroiu, ARO era în acelaşi context cu PSD. „Rămân două subiecte pe care discuţiile vor continua. Aici este cuprinsă, în special, situaţia de la ARO. Nu aş dori să intru în detalii. Ni s-a promis, echipa de la ARO, sub coordonarea domnului preşedinte al organizaţiei PDSR Câmpulung, domnul deputat Marin, să ne prezinte, până la sfârşitul săptămânii viitoare, variantele pe care le-am abordat astăzi împreună, care privesc găsirea unei modalităţi de relansare a producţiei la ARO şi începerea unui proces de retehnologizare. Nu trebuie să vă amintesc, pentru mine, ARO este o societate de interes naţional şi nu numai pentru mine. Astăzi se află într-o situaţie extrem de delicată, extrem de grea din punct de vedere financiar, dar şi cu un potenţial destul de scăzut. Nu mă refer la oameni, mă refer la tehnologie, pentru a avea pretenţii să scoatem maşini de calitate şi să redevenim cu ARO ceea ce am fost odată. Nu vă ascund faptul că, separat de toate aceste probleme, în Bucureşti, împreună cu colegii mei, avem o serie de discuţii cu o serie de investitori despre privatizarea lui ARO. Vom vedea la ce formulă ajungem, nu vreau să vă dau acum speranţe decât în momentul în care avansăm şi lucrurile vor fi pozitive pentru ARO. 

În programul pe care îl vom face, suntem conştienţi că ARO are nevoie, după aprecierea mea, de o investiţie pentru retehnologizare cuprinsă undeva între 60 şi 70 de milioane de dolari, în prima etapă, pentru a avea pretenţii la o maşină bună. Dar, în acelaşi timp, o diversificare a gamei de produse, astfel încât să putem forţa instituţiile publice, în primul rând, să apeleze prioritar la ARO şi, în acest sens, vom include un articol în prevederile bugetului pe acest an. 

Dar, pentru ca Ministerul Sănătăţii să comande la ARO salvări pentru mediul rural, ca Ministerul de Interne să comande la ARO maşini specifice, pentru ca celelalte instituţii, din învăţământ, din agricultură, să intre pe această formulă, să fim conştienţi că trebuie să facem în continuare un efort pentru îmbunătăţirea calităţii, viabilităţii maşinii. Una dintre preocupările noastre este legată, în mod deosebit, de ARO şi voi face tot ce este posibil ca această societate să-şi găsească drumul, să se menţină şi să se dezvolte. Colegii de la ARO ştiu foarte bine că, dacă nu ajungem într-un timp relativ scurt, de doi-trei ani, la 8-10.000 de maşini pe an, nu putem avea pretenţii să fim profitabili. Dânşii au şi o problemă serioasă, datorii substanţiale către bugetul de stat şi bugetul de asigurări. În momentul în care vom veni cu o variantă viabilă din acest program, vom discuta cu Guvernul o eşalonare a datoriilor, pentru a putea da drumul producţiei, şi găsirea unor soluţii pentru capital de lucru. Marea problemă pe care o are ARO. 

A fost abordată pe linie de producţie şi problema Grulen-ului. Înţeleg că există o variantă pentru o parte din spaţiile de la Grulen, pentru alte produse sau servicii, dar va trebui să abordăm şi subiectul reluării producţiei de granule, cel puţin, dacă nu de fire. Dar de granule, înţeleg că de fire este foarte complicat, pe formulă directă, cu sprijin al statului. Ce înseamnă sprijin al statului discutăm o variantă, după ce ni se va prezenta proiectul în totalitate. Să încercăm reluarea producţiei de granule la Grulen de către Petrom, prin intermediul Arpechim, care ar însemna posibilitatea unui capital de lucru şi a unei finanţări corespunzătoare la această societate. Este o variantă, după cum există şi cealaltă variantă, având în vedere că se face un import masiv de granule. Totuşi, Grulen ar putea produce, pe capacităţile existente, circa 30.000 de tone de granule. Să vedem ce înseamnă acest efort financiar, care ar fi profitabilitatea dacă am investi 1-1,5 milioane de dolari, pentru a trece la producţia de granule în această fabrică.”, a rezumat Văcăroiu discuţiile referitoare la unităţile economice ale municipiului, una „îngropată”, iar cealaltă pregătită s-o urmeze. 

„În China nu există marcă de maşină care să nu se producă acolo. Am o serie de abordări cu alte ţări legat de ARO”

Nicolae Văcăroiu chiar se arăta afectat în faţa presei şi a mânuţei de lucrători ai uzinei, care au venit în sala mare a Primăriei ca să-l asculte, de anii în care treburile au stagnat la ARO, chiar s-au înrăutăţit. Adică anii în care opozanţii politici au fost la putere, între 1996-2000. „S-a născut o mentalitate prostească, potrivit căreia statul nu trebuie să se mai intereseze de societăţile lui. Dacă vin investitori să le cumpere, bine, dacă nu, pot să moară. În ultimii patru ani, s-a mers pe această formulă. Deşi s-a văzut că nicăieri în lume nu se întâmplă aşa ceva şi că totul moare în jur. Dar n-a interesat pe nimeni. Asta ne costă acum, pentru că trebuie s-o iei de la capăt, trebuie să alergi după surse. Până atunci, a fost un proces continuu, chiar dacă nu a fost cu forţa care am fi vrut noi, căci nu existau sursele.”, a mai afirmat Văcăroiu. 

În momentul în care cineva din sală l-a întrebat despre reluarea relaţiei de afaceri cu China, preşedintele Senatului a dat de înţeles că partenerul tradiţional este pierdut: „În China nu există marcă de maşină care să nu se producă acolo. La ora actuală, mi-e şi frică să abordez un contract mai serios, pentru că nu puteţi să-l faceţi. La ARO trebuie de pus la punct tehnologia. Nu este vorba despre calitatea oamenilor, care există, este vorba despre baza materială, despre industria orizontală. Am o serie de abordări cu alte ţări legat de ARO. Pentru ARO trebuie să găsim o soluţie să-l scoatem din blocajul financiar, că nu mai poate să se mişte. Nu mai are niciun fel de sursă financiară, nici măcar pentru aprovizionare curentă.

The most visited gambling websites in The UK