Menu
TRAFIC

Ultimul mare eveniment consumat pe platforma ARO înaintea sfârşitului Premierul, interesat dacă ciobanii mai cumpără ARO. Directorul: “Sunt clienţii noştri frecvenţi!”

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 1395

b_400_250_16777215_10_images_2109isarescu.jpgVizita premierului Mugur Isărescu pe platforma ARO, moment istoric consumat pe 27 octombrie 2000, a reprezentat ultimul mare eveniment - sosirea unui înalt oficial la producătorul de autoturisme 4x4 - dinaintea sfârşitului. A fost sărbătoare la uzină, a cărei incintă s-a umplut de lume dornică să audă veşti bune. Au curs ropote de aplauze după fiecare discurs, după fiecare acţiune a şefului Guvernului. Cei care n-au ieşit în curte au urmărit de la ferestre fiecare mişcare a delegaţiei, dar vigilent, premierul i-a zărit şi le-a făcut cu mâna. După ce a coborât din elicopterul cu care a făcut senzaţie în rândul gazdelor, primul-ministru a fost întâmpinat de o mare de muncitori, în mijlocul cărora s-a aflat directorul Aurelian Nicolae. ARO o ducea nu rău, foarte rău, deşi managerul s-a remarcat în rândul liderilor fabricii prin frecvenţa drumurilor la Bucureşti şi insistenţa la ministere, inclusiv la Mugur Isărescu, de cum a fost instalat în funcţia de premier, cu mai puţin de un an înainte de a sosi şi la Câmpulung. În această ediţie, vom prezenta şi alte amănunte interesante legate de acea vizită, repetăm, istorică a unui şef de Guvern, derulată într-o notă de optimism şi chiar spectacol, ţinând cont de performanţele pilotului Mugur Isărescu pe planul înclinat.                     

Lumea i-a cerut lui Dudu Ionescu să urce el la volan. Pe pista de încercări! 

În mijlocul oamenilor care au umplut curtea uzinei, directorul Aurelian Nicolae îşi informa musafirii că: „Până în decembrie 2000 - ianuarie 2001 avem de lucru, pentru că, pe lângă cele 245 de maşini pentru Ministerul de Interne, noi putem să fabricăm şi comenzile de export. Avem finanţarea asigurată prin bunăvoinţa domnului ministru, avem 30% avans, şi, normal, prin ajutorul dumneavoastră, că aţi dat hotărârea de Guvern.” 

Întrebat câte maşini are la export, directorul a precizat că, până la sfârşitul anului, erau de executat 834 de autoturisme. Însă cu toţii erau conştienţi că nu le puteau realiza pe toate, pentru că nu aveau finanţare. Dar, pe lângă cele 245 de maşini destinate Internelor, se preconiza onorarea unei comenzi de 144 de automobile, câte erau necesare pentru piaţa franceză. „După cum ştiţi, am fost singura societate românească participantă la Salonul Internaţional de la Paris. România a fost pe panoplie, în faţa celor mai mari manifestări în construcţia de automobile, a fost reprezentată prin ARO. În urma prezentării autoturismelor noastre, am primit comenzi clare. Ne trimit motoarele, 144 de motoare, cei 76 de concesionari de pe piaţa franceză şi ţările francofone, dar condiţia este ca, până la 1 decembrie (n.r. 2000) să le dăm maşini. Eu n-am dat drumul încă să vină motoarele, pentru că nu am 4 miliarde ca să plătesc taxele vamale şi TVA, ca să nu stau cu ele în vamă. Când voi avea acei bani, vor veni motoarele.”, le-a vorbit acesta pe şleau oaspeţilor sosiţi să afle realitatea. 

În acel moment, şeful Internelor, Constantin Dudu Ionescu, a precizat că, în săptămâna următoare vizitei, intrau în conturile societăţii de la Câmpulung 15 miliarde de lei (la valoarea banilor de acum 16 ani). „Asta îmi dă posibilitatea să onorez comanda pentru piaţa franceză.”, a adăugat Aurelian Nicolae.  

După acest discurs, care a semănat pe alocuri a strigăt după ajutor, directorul l-a anunţat pe premier că este aşteptat în Secţia Montaj, unde, de asemenea, delegaţia a fost primită cu aceleaşi urale ca în curtea societăţii. Înainte de a se îndrepta către următorul popas, Mugur Isărescu s-a adresat mulţimii, urcat, ca să poată fi văzut, pe scăriţa unui ARO 244. Când a ajuns, la propriu, la înălţime, a răsunat un ropot de aplauze. Chiar şi atunci când i-a rugat pe oameni să dea Ministerului de Interne „maşini bune”, lumea a continuat să-l ovaţioneze. La finalul speech-ului, rămas cocoţat pe scara autoturismului, premierul i-a strâns mâna directorului de la ARO. „Domnul ministru este aici (n.r. Constantin Dudu Ionescu) şi ştie să conducă o maşină.” „Fapte! Fapte! Să urce la volan!”, au strigat muncitorii. „Domnul ministru?”, a întrebat premierul. „Da!”, au continuat oamenii. „Haide!”, i-a „ordonat” şeful Guvernului subalternului de la Interne. „Am vreo 10.000 de kilometri cu ARO.”, a răspuns cel provocat. „Pe pista de încercări!”, au continuat angajaţii să-i provoace pe musafiri. „Ştiţi că am condus în vară o maşină de la dumneavoastră.”, a întreţinut dialogul cu angajaţii premierul, care a reuşit să-i binedispună. Le-a stricat, însă, veselia şeful Internelor, care a trădat incidentul suferit de premier, cadorisit de directorul de la ARO cu un autoturism, ca să-l probeze în timpul concediului: „Da, era să facă şi o baie în mare.” Mugur Isărescu a căutat din priviri maşina în curtea uzinei şi, când a identificat-o, a arătat-o tuturor. „Mergem acum cu ea?”, i-a întrebat primul-ministru pe salariaţi, care, bineînţeles, au aprobat încântaţi propunerea. 

S-a urcat, însă, la volanul maşinii, care îi servise pe post de piedestal, avându-l pe directorul Aurelian Nicolae în dreapta şi pe vicepremierul Mircea Ciumara şi ministrul de Interne în spate. Muncitorii i-au indicat direcţia, iar şoferul s-a conformat şi a pornit, din nou, în aplauzele şi uralele lucrătorilor, care au deschis calea autoturismului condus de al doilea om în stat. Rămâne memorabilă scena cu ARO-ul şofat de Mugur Isărescu, „tăind” mulţimea încrezătoare, care a urmat buluc direcţia automobilului. 

Matriţerii lui ARO, prezentaţi de director premierului drept cei mai buni din Europa 

La Montaj, următoarea oprire în programul vizitei la ARO, Aurelian Nicolae a ţinut un scurt discurs, avându-l alături pe înaltul oaspete. „Fabricăm autoturisme de teren din 1957. Fabricăm într-un raport preţ-performanţă foarte bun, fapt care ne-a permis să fim pe toate cele cinci continente, respectiv în 112 ţări. Fabricăm cu o tehnologie a anilor ’70. Fabricăm cu o situaţie financiară destul de grea. Credeţi-ne că au fost momente foarte grele. Au fost momente în care muncitorii noştri şi-au depus salariile, ca să putem să fabricăm şi să mergem mai departe.”, după care Aurelian Nicolae a mulţumit premierului pentru ajutorul concret acordat: „Ministerul de Interne face un împrumut extern, pentru achiziţionarea a 245 de autoturisme ARO.” 

La Matriţe, premierul a strâns mâna tuturor angajaţilor aflaţi în linia întâi şi i-a întrebat pe fiecare de câţi ani lucrează pe platformă. Niciunul sub 30 de ani. „Bine aţi venit!”, l-au întâmpinat lucrătorii FSM. „Cei mai buni matriţeri din Europa! Musceleni pasionaţi de matriţe! Toţi ne caută să ne dea comenzi sau să ne cumpere această fabrică. Cei mai mulţi investitori se interesează despre Fabrica de Matriţe, despre acest colectiv. Căci noi oameni avem, tehnologia este mai săracă. Să vă aducem italienii, care sunt lângă noi, să vă spună despre oameni. Vor să-i „fure” pe aceşti oameni!”, i-a prezentat mândru Aurelian Nicolae pe cei cărora premierul continua să le strângă mâinile. „Nu plecăm de aici!”, au replicat oamenii.  „Doamnele tot...”, a întrebat premierul. „Tot matriţer.”, a confirmat directorul. „Şi ele sunt cele mai bune?”, a continuat dialogul musafirul. „Sunt!, a confirmat Aurelian Nicolae. Sunt muscelene!” „La medalii de aur, doamnele ne întrec.”, a afirmat Isărescu. Apoi discuţia s-a mutat în planul sportiv, al fotbalului. Nicolae l-a informat pe premier şi cu privire la echipa de fotbal. „Sunt murdar pe mâini. Dar sunt pregătit să-l primesc!”, comentau oamenii de pe margine. În interiorul Matriţelor s-a revărsat puhoi de oficialităţi, de la politicieni, până la şefi de instituţii: primarul Câmpulungului, George Bălan, aflat la cinci luni de mandat, prefectul Marin Toader, consilierul guvernamental Minodora Ilie, deputatul Sergiu Rizescu, generalul Dan Fătuloiu şi mulţi alţii. 

După prima încercare pe planul înclinat, în partea dreaptă a şoferului, Mugur Isărescu a coborât, şi-a scos sacoul şi a oferit o demonstraţie de măiestrie la volanul lui ARO. „E rândul lui Dudu!”, a strigat cineva din mulţime, în timp ce premierul îmbrăca jacheta. „Domnul director, mergem şi pe încredere, v-am mai spus.”, a răspuns Dudu Ionescu în momentul în care Aurelian Nicolae i-a sugerat să facă încercarea cu şofer. „Trebuie să demonstrăm.”, a continuat acesta să-l provoace. În timp ce oamenii şuşoteau: „Vă este frică! N-avem încredere, vrem să vedem.”       

Mugur Isărescu a probat mai multe maşini, inclusiv maşina cu care ARO 10 mergea în Franţa şi Portugalia, gama ARO 24 fiind mai mult pentru intern. Dudu Ionescu a fost curios să ştie dacă ARO fabrică şi varianta cu patru uşi. „Altfel îi băgaţi pe poliţişti în spate şi nu mai pot să iasă.”, a glumit premierul. Nicolae a explicat că pentru poliţişti şi jandarmi bancheta este montată invers şi se deschide automat hayonul. „Imediat ne adaptăm şi facem exact conform cerinţelor clienţilor noştri. Anul acesta, am încercat să mergem mai mult cu autoutilitare, pentru că am simţit că acest sector nu prea a fost fructificat la noi în ţară. Şi am făcut acea maşină pentru lucrul la înălţime, la 14 metri, pentru Conel, dar şi pentru mobilă. Noi ridicăm mobila la 14 metri. Deci, creăm noi şi noi servicii şi posibilităţi: să tundă pomii, să cureţe geamuri. Merge pe orice teren, fiind 4x4, fie că e vară, fie că este iarnă. Şi toată aparatura pe care o avem pe ea îi dă posbilitatea să fie performantă.” „Am trecut pe cisternă - a fost alt produs prezentat de directorul de la ARO. Este fabricată pentru bulgari. „Pentru ţuicangii?”, a întrebat primul ministru. „Pentru ţuică, pentru lapte...”, la o capacitate de 1.200 de litri.    

„Cei de la Dacia m-au convins. Să-i dăm un stimulent celui care renunţă la maşina veche, o duce la un „cimitir” de maşini şi îşi cumpără una nouă”

În sala de protocol s-a ţinut o conferinţă de presă, la care au asistat toţi directorii uzinei şi toţi liderii de sindicat, Ion Cotescu intrând de câteva ori în dialog cu premierul Isărescu. La finalul discuţiei, acesta din urmă a dorit schimbarea rolurilor. Adică din cel care oferea răspunsuri a devenit cel care punea întrebări. „Pot să vă pun şi eu o întrebare? Ciobanii mai cumpără, domnule, ARO? Ciobanii români.” În locul lui Ion Cotescu, informaţia a fost furnizată de directorul Aurelian Nicolae: „Ei sunt clienţii noştri frecvenţi.”

Premierul a vorbit, în urmă cu 16 ani, despre ceea ce mai târziu avea să fie pus în practică sub numele de Programul „Rabla”. „Noi mai putem să facem ceva. Cei de la Dacia m-au convins. Şi aşteptăm iarăşi iniţiative. Din toate considerentele, şi am să le spun, merită să stimulăm cumpărarea de maşini noi şi casarea celor vechi. Să-i dăm un stimulent celui care renunţă la maşina veche, o duce la un „cimitir” de maşini şi îşi cumpără o maşină nouă. Primul ar fi un motiv ecologic. Doi: siguranţă rutieră. Şi trei: în orice economie, industria auto este aşa numita locomotivă. Ea poate să atragă după ea alte industrii şi generează creştere economică. Atunci, nu noi, căci n-am făcut încă acest experiment, alţii, care au probat un asemenea lucru, au ajuns la concluzia următoare: de exemplu, dai 5 milioane sau 10 milioane celui care îşi casează maşina şi îşi cumpără o maşină nouă. În şase luni, statul îşi recuperează banii. În afară de chestiile extraeconomice care nu se comensurează, poluare mai scăzută, siguranţă a traficului mai ridicată, producţia de maşină nouă înseamnă, în lanţ, producţie ridicată şi venituri bugetare mai mari. Pentru că ideea a venit de la colegii dumneavoastră de la Piteşti, le-am cerut să facă un mic calcul. Şi cred că dau drumul la o asemenea hotărâre. Atunci, mai stimulăm puţin piaţa internă. Cererea internă. De aceea v-am întrebat de ciobani.”, a susţinut Mugur Isărescu. „Ciobanii vor şi M-uri.”, a replicat Ion Cotescu.  

„Atunci, cumpărarea de maşini noi româneşti. Să vedem dacă nu facem discriminare. O soluţie ar fi ca Ministerul Sănătăţii să mai ia de aici. Dar nu numai atât. Putem să vorbim şi cu Electrica. Decât să vină cu măgăoaia aia veche pe străzile Bucureştiului, cumpără una nouă. Mai dă puţin de la sedii noi, mai lasă puţin şi de la protocol, îşi mai amână majorările de salarii şi fac o investiţie sănătoasă. Nu vi se pare interesant?”

“La ARO se fabrică autoturisme de teren din pasiune”

Discuţia de la uzină s-a încheiat cu ideea de privatizare, în vogă la acea vreme, care producea tulburări peste tot în ţară. Despre unele dintre acestea a vorbit chiar premierul: „S-a difuzat ideea că, dacă astăzi Guvernul aprobă o notă, mâine se şi privatizează. Au venit la mine cei de la Târgovişte. Erau, pur şi simplu, speriaţi oamenii. Guvernul a aprobat nota şi după colţ era un lup, un investitor hain, gata să ia ditamai combinatul şi să-l şi închidă. Le-am spus: oameni buni, staţi liniştiţi, că o privatizare din asta durează ani întregi la un combinat de-o asemenea talie. Sau, cel puţin, câteva trimestre. Aşa şi aici. Faptul că noi am aprobat nota de privatizare nu înseamnă că mâine se va face privatizarea. O să dureze. Cred că se va întâmpla ce v-a spus domnul director. Va veni, va face constatarea: aveţi serie mai mică, unde intraţi în câştig?”, a încheiat Mugur Isărescu.  

„Important este că suntem pe drumul de privatizare. Am trecut de toate etapele şi acum am ajuns în linie dreaptă la întâlnirea cu investitorii. (...) Vreau să reţineţi un singur fapt: că personalul muncitor de la ARO, cu toate că are salarii mici, de 1.580.000 lei, încearcă să meargă după lozinca „Descurcă-te singur!” Încercăm să facem produse mai bune şi mai ieftine şi, astfel, să rezistăm pe piaţa concurenţială, care este acerbă în ziua de astăzi. La ARO Câmpulung Muscel se fabrică autoturisme de teren din pasiune.”, a conchis directorul Aurelian Nicolae. 

The most visited gambling websites in The UK