Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

“Îmi pare rău pentru acest liceu, care a fost floarea oraşului, a judeţului şi a ţării în domeniul tehnicii”

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 3333

b_400_250_16777215_10_images_2095aro.jpg Trei dintre directorii adjuncţi pe care i-a avut Grupul Şcolar Industrial Construcţii de Maşini Câmpulung au ţinut să fie prezenţi la întâlnirea primei promoţii care a absolvit Liceul Industrial, intrat în al 45-lea an al existenţei sale. Mandatele celor trei - Marta Teodorescu (1979-1982), Gheorghe Buzatu (1977-1982) şi Gheorghe Căţoiu (1974-1978 şi, pentru scurt timp, în 1990) - au coincis cu perioadele în care instituţia a fost condusă de Ion Ologu şi Mihai Bivol. 33 de tineri, astăzi aflaţi în pragul a 60 de ani, au făcut parte din generaţia 1971-1976, prima clasă de liceu industrial, pentru înfiinţarea căreia directorul Ologu a făcut potecă la directorul Victor Naghi şi la ministerele care patronau Grupul Şcolar şi Întreprinderea Mecanică Muscel. Se întâmpla în cea mai înfloritoare perioadă a existenţei fabricii ale cărei maşini ieşiseră în lume, iar lumea aflase astfel de Câmpulung şi de ARO. Revederea de acum o săptămână a constituit un prilej de a discuta şi despre un subiect dureros pentru ei, care au debutat profesional în ARO: prăbuşirea uzinei, care a însemnat decăderea Liceului Industrial. Dintr-o şcoală de top la nivel naţional, în rândul unităţilor de învăţământ de profil, a ajuns una dintre cele mai slabe din judeţ şi Câmpulung, din cauza nivelului cursanţilor care se orientează, de nevoie, neputând accede la licee cu pretenţii, către această instituţie.          

Ion Ţărăngoi: “Cu altul în locul meu aţi fi învăţat mai multă carte, dar nu v-ar fi iubit aşa cum v-am iubit eu” 

După ce foştii componenţi ai primei promoţii a Liceului Industrial, 1971-1976, şi-au făcut confidenţe unul altuia, în prezenţa dascălilor, despre noutăţile produse în vieţile lor de la precedenta revedere, a venit rândul profesorilor să se destăinuie. Lucru care nu este uşor, să le vorbeşti despre copii şi nepoţi unor foşti elevi, pentru care au avut şi rol de părinţi, în urmă cu mai bine de patru decenii, când au susţinut admiterea la liceu. Sofia Baciu, de pildă, astăzi ajunsă la vârsta de 82 de ani, despre care elevii spuneau că le-a fost „mama de la şcoală”, nu doar un profesor de Desen Tehnic rece şi distant. 

Venindu-i rândul la „raport”, unul de suflet, inginerul Ion Ţărăngoi, fost profesor de Automatizări, în prezent pensionar, şi-a început prezentarea cu anunţul împlinirii de curând a vârstei de 67 de ani. Fiica sa este medic specialist la „Fundeni”, la Institutul de Transplant Renal. „Are un salariu foarte „mare”, 20 şi ceva de milioane (lei vechi), cu studii făcute în Franţa. Ginerele meu este director la o firmă anglo-olandeză şi are de 20 de ori salariul ei. Fiica mi-a făcut trei nepoţi: fata cea mare are nouă ani, băiatul, şapte ani, şi fata cea mică, cinci ani. Soţia mea stă mai mult la Bucureşti, cam trei sferturi din timp, iar eu stau aici. Până să iasă ea la pensie, stăteam eu cu copiii. Mama are 94 de ani.”, sunt amănuntele din plan personal oferite de ing.Ţărăngoi. Cât despre cariera de dascăl la Industrial şi relaţia profesională cu foştii elevi, acesta a mărturisit: „Există în Istorie - se studiază la facultate - o disciplină, care pune problema astfel: „Ce s-ar fi întâmplat dacă...”. Eu mă gândesc aşa: dacă n-aş fi venit în Câmpulung şi dacă n-aş fi predat la acest liceu deosebit, ce s-ar fi întâmplat? Probabil că ar fi venit altul în locul meu, cu el aţi fi învăţat mai multă carte, dar nu v-ar fi iubit aşa cum v-am iubit eu.”

Gheorghe Buzatu: “S-a distrus în ochii noştri ceea ce s-a realizat într-o perioadă foarte scurtă”

Transferat, la dorinţa sa, din uzină la instituţia de învăţământ, inginerul Gheorghe Buzatu le-a predat cursanţilor pregătiţi la şcoala care asigura forţa de muncă pentru ARO Tehnologie, Desen Tehnic, Scule, Dispozitive, Verificatoare. „Vă mulţumesc pentru invitaţie şi gândul de a ne reîntâlni. Este bine să putem să reactualizăm cum a avansat fiecare, în ce stadiu se află, progrese şi toate celelalte.”, şi-a început mesajul prof.Buzatu, care a propus păstrarea unui moment de reculegere în memoria dascălilor şi componenţilor promoţiei ’76, care au părăsit această lume. „Este bine să ne aducem aminte de domnul director Ologu, singura persoană care s-a luptat foarte mult pentru dezvoltarea Liceului Industrial şi, în mod deosebit, a contribuit la înfiinţarea primei clase de liceu industrial. Este un lucru foarte important, de care să ne aducem aminte, dar nu numai atât, ci şi prin felul în care muncea şi se străduia să fie pentru noi un exemplu. De la fiecare dintre cadrele didactice elevii au ce învăţa, în domeniul specialităţilor, în domeniul cunoştinţelor generale. Fiecare poate să realizeze un model după ceea ce întâlneşte în cale. Regretăm desfiinţarea Întreprinderii ARO, care era baza pentru a ne desfăşura în continuare activitatea pentru care am fost pregătiţi. Dintre dumneavoastră, foarte puţini îşi desfăşoară activitatea în domeniul tehnic. Mă refer la activitate practică, activitate tehnologică, de proiectare, de inovaţii, raţionalizări, etc. Am observat şi în alte serii de elevi, la cei care s-au străduit - era un exemplu în ceea ce priveşte pregătirea conştientă, zi de zi, seriozitatea - starea în care au reuşit să crească şi să se autoeduce. Este cel mai important lucru pentru conştientizarea individuală, care este facultatea ce conduce creierul. Aici trebuie să ne îndreptăm mereu gândul pentru reuşita în viaţă, prin activităţi concrete, în fiecare zi.”, a afirmat prof.Buzatu. 

În ceea ce priveşte activitatea sa, acesta a punctat câteva repere ale muncii sale, după ieşirea la pensie din întreprindere. A continuat să lucreze în domeniul mecanicii fine şi hidraulicii. Pe partea de mecanică fină, s-a ocupat de reparaţii ale unor bătrâne şi simbolice ceasuri ale Câmpulungului şi Muscelului, reuşind să le pună la punct: ceasul de la Bărăţie, pe cele de la Liceul Pedagogic şi Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, ceasul Bisericii Joseni din Rucăr şi, bineînţeles, au mai fost şi altele, dar şi altă aparatură: barometre, hidrometre ş.a.m.d. „Lucru pe care poate să-l facă fiecare, datorită ambiţiilor sau preocupărilor, condiţiile şi le poate crea fiecare. Am subliniat acest aspect, fiindcă am observat că o serie dintre dumneavoastră aţi ieşit deja la pensie. Vă sfătuiesc să daţi dovadă de preocupare în continuare, căci numai în felul acesta vă menţineţi sănătoşi. Vă doresc sănătate pentru copiii dumneavoastră, pentru soţii, pentru tot ce aţi realizat şi aţi contribuit în felul acesta la dezvoltarea societăţii. Trebuie să-i ajutăm şi pe alţii - este o idee de milostivire - în sensul că nu numai de noi trebuie să avem grijă, ci, în limita posibilităţilor, să dăm o mână de ajutor şi aproapelui. Este bine să vă apropiaţi şi de credinţă, deoarece este un factor foarte important. După conştientizarea individuală, respiraţia, nutriţia, credinţa şi sportul sunt câţiva factori care menţin un om sănătos. Îmi face mare plăcere să ne întâlnim cu orice ocazie, să putem să colaborăm, dacă aveţi ceva probleme, în domeniul tehnic, puteţi oricând să luaţi legătura cu mine. M-ar încânta. Îmi pare foarte rău pentru acest liceu, care a fost floarea oraşului, a judeţului şi a ţării în domeniul tehnicii. Ca să se distrugă în ochii noştri ceea ce s-a realizat într-o perioadă foarte scurtă, datorită preocupărilor şi ale cadrelor didactice, a bazei materiale pe care am dezvoltat-o şi, în primul rând, datorită dumneavoastră, care aţi fost materialul pentru educaţie. Îmi pare rău de stările de fapt ale conducătorilor noştri, pe care îi avem şi la oraş, şi la nivel de ţară, care îngreunează foarte mult dezvoltarea ţării. Există o lipsă de unitate în ceea ce priveşte participarea şi implicarea noastră, a tuturor românilor, pentru schimbare de legi şi statornicie în ţară. În continuare putem să spunem că ne aducem contribuţia prin ceea ce facem în fiecare zi, dar trebuie să fim foarte uniţi în orice domeniu.”, a încheiat Gheorghe Buzatu. 

Gheorghe Căţoiu: “Timpul nu ne iartă. Dar noi să avem înţelepciunea să trecem prin el”

Gheorghe Căţoiu, profesor de Limba şi Literatura Română, şi el profund recunoscător pentru invitaţia adresată de foştii elevi, s-a împărţit, sâmbătă, între două promoţii de absolvenţi: 1979 a Liceului „Dinicu Golescu”, care a inclus patru clase, şi 1976 a Liceului Industrial. „Mulţumesc din suflet! Nu ne-am mai văzut de multă vreme. Cu unii m-am mai întâlnit prin oraş sau prin alte ţinuturi. Vă privesc şi prea schimbaţi nu sunteţi. Are dreptate Fleşaru, tot zgomotoşi, tot frumoşi, tineri, plini de vervă, deşi anii au cam trecut şi au trecut dureros de repede. Timpul nu ne iartă. Dar noi să avem înţelepciunea să trecem prin el. Se spune că timpul se scurge. Nu, noi trecem prin timp. Să ştim să preţuim clipa. De acum încolo, nu ne mai facem planuri pe 10-15 sau 20 de ani, ci e bine să trăim clipa, s-o preţuim, pentru că viaţa este cum este. Este foarte agitată, după cum vedeţi. Existenţa noastră trece prin momente furtunoase. Eu nu am decât să vă fac urarea de a avea o viaţă echilibrată, liniştită, cu ani frumoşi şi să aveţi mereu raze de soare în priviri.”, le-a urat prof.Căţoiu membrilor generaţiei ’76.

Pe Gheorghe Căţoiu, foştii elevi şi-l amintesc ca specialist în tunsul indisciplinaţilor. Revederea a constituit un bun prilej de rememorare a măsurilor mai severe aplicate de profesori pentru lipsa oricărui element al uniformei - matricolă, de exemplu - prin comparaţie cu ceea ce se întâmplă astăzi, când, în ciuda atitudinii deplasate în toate privinţele a elevului, dascălul nu că nu mai poate să ridice vocea, dar nu mai poate să ridice privirea către impertinent fără să-şi pună cariera în pericol.  

 

Marta Teodorescu: “Cel mai bine aşezat învăţământ industrial a fost învăţământul de cinci ani”

În opinia profesorului de Matematică Marta Teodorescu, astfel de întâlniri constituie un bun prilej de reluare a unor legături întrerupte de probleme familiale, de distanţă, etc. „Priveam catalogul şi mi-am dat seama că nu v-am spus un lucru. Dumneavoastră nu numai că aţi fost prima promoţie a liceului proaspăt înfiinţat, una dintre cele mai bune promoţii ale Liceului Industrial, ca dovadă că mulţi s-au realizat profesional, au făcut studii universitare, ceilalţi au rămas să lucreze cu demnitate. Datorită anilor de şcoală, aţi reuşit să vă împliniţi, să treceţi cu bine prin vremurile tulburi pe care le-am trăit cu toţii. Cele mai bune clase ale Liceului Industrial, după părerea mea, şi cel mai bine aşezat învăţământ industrial a fost învăţământul de cinci ani. Cele mai bune generaţii au fost cele care au făcut cinci ani de şcoală. Perioada s-a redus cu un an, au fost serii foarte bune şi dintre cele care au terminat patru ani, dar, treptat-treptat, lucrurile s-au amestecat. După Revoluţie, s-a renunţat la uniformă. Eu îmi amintesc cum eraţi cu uniforma bleumarin cu vipuşcă roşie, eraţi chiar eleganţi şi frumoşi. Ne-a părut rău că nu s-a menţinut uniforma, a fost o mare greşeală, impunea nu numai şcoala, impunea şi ţinuta dumneavoastră, ca elevi. Generaţiile de mai târziu n-au mai purtat nici matricole, renunţându-se la ele odată cu uniforma. Lucrurile s-au schimbat mult în învăţământ, dar dumneavoastră aţi reuşit să treceţi cu demnitate, la fel ca noi, prin aceste vremuri.”, a susţinut diriginta clasei, prof.Marta Teodorescu, a cărei dorinţă este de revedere şi la împlinirea a 50 de ani de la absolvire. 

Magda BĂNCESCU

The most visited gambling websites in The UK