Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Prima promoţie a Liceului Industrial: revedere la 40 de ani de la absolvire

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 6006

b_400_250_16777215_10_images_2094aro.jpgUna dintre cele mai emoţionante revederi, la 40 de ani de la absolvirea şcolii, s-a consumat sâmbătă, 18 iunie 2016, în incinta localului de jos al Liceului Industrial: prima promoţie a instituţiei, care a parcurs forma de învăţământ ataşată Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini, prin strădaniile şi insistenţele directorului Ion Ologu până la nivel ministerial. În anul 1976, încheia studiile liceale de cinci ani prima generaţie de tineri, pregătiţi, în special, pentru Întreprinderea ARO Câmpulung, asemenea colegilor de la Şcoala Profesională, care a asigurat, decenii la rând, personalul implicat în scrierea celei mai frumoase pagini din istoria industriei româneşti: construcţia autoturismului de teren. Absolvenţii de acum 40 de ani, astăzi, „tineri bătrâni”, vorba unuia dintre componenţii primei promoţii a Liceului Industrial, ajunşi în pragul a 60 de ani, s-au întâlnit la şcoala care i-a format şi au petrecut întreaga zi împreună, aproape în formulă completă. Spunem „aproape”, pentru că destinul a făcut ca cinci dintre ei să se prăpădească înainte să apuce să-şi trăiască viaţa. În afară de colegii trecuţi în nefiinţă de tineri, s-au stins mulţi dintre profesorii care au făcut din adolescenţii nerăbdători să devină liceeni specialişti în domeniile în care au activat. Generaţia 1971-1976 i-a avut alături pe Marta Teodorescu, profesor de Matematică şi diriginta clasei 501, care a asigurat rolul de moderator al întâlnirii, Sofia Baciu, profesor de Desen Tehnic, Gheorghe Buzatu, profesor de Tehnologie, Desen Tehnic, Scule, Dispozitive, Verificatoare şi director adjunct, Gheorghe Căţoiu, profesor de Limba şi Literatura Română  şi director adjunct, şi Ion Ţărăngoi, profesor Automatizări. Din colectivul de cadre didactice care s-a ocupat de pregătirea membrilor promoţiei ’76 - o singură clasă, formată, la acea vreme, cu rol experimental - au mai făcut parte, în acel moment de referinţă pentru unitatea de învăţământ, care furniza forţa de muncă pentru ARO şi nu numai: directorii Ion Baciu şi Ion Ologu şi profesorii Ion Poştoacă, şi el diriginte al primei clase de liceu, Marian Bulandra, Marin Călinescu, Gheorghe Dobre, Dana Duţian, Georgian Florea, Mihai Ivaşcu, Ion Marinescu, Ion Marin, Gheorghe Nedelea, Elena Păştin, Nicolae Popescu şi Emanoil Şerb.                     

La strigarea catalogului de către diriginta Marta Teodorescu, majoritatea foştilor elevi au răspuns “prezent”    

Primul moment al revederii l-a constituit strigarea catalogului, misiune care a revenit, ca acum mai bine de patru decenii în urmă, doamnei profesor Marta Teodorescu, a cărei frumuseţe s-a păstrat şi la cei 74 de ani. „Nu pot decât să-mi amintesc cu drag de prima promoţie, de modul în care s-au desfăşurat orele de curs şi de toate celelalte revederi pe care le-am avut în cei 40 de ani. Cu unii dintre dumneavoastră mă întâlnesc aproape zilnic, cu alţii, deloc, nefiind în localitate. Nici cu cei care sunt mai aproape nu ne vedem foarte des, dar avem plăcerea de a ne saluta, de a schimba câteva cuvinte şi de a ne întreba de sănătate. Am să citesc catalogul, pentru a ne reaminti de colegii care nu mai sunt, de cadrele didactice care nu mai sunt. În ceea ce-i priveşte pe cei prezenţi, dumneavoastră ştiţi foarte multe lucruri despre viaţa fiecăruia. Dacă, între timp, s-au produs schimbări în viaţa dumneavoastră, legate de pensionare, de copii, vă rugăm să vorbiţi despre ele.”, şi-a invitat foştii elevi la dialog prof.Marta Teodorescu. 

Primul din catalog este Gheorghe Albuleţ, ofiţer de marină, absent motivat. Îl urmează Florin Arsene, maistru, prezent la eveniment. Noutăţile comunicate de acesta colegilor le-au reprezentat statutul de bunic, având doi nepoţi de la cei doi băieţi ai săi, şi calitatea de tânăr pensionar. Întrebat de fosta dirigintă despre părinţi, acesta a precizat că o mai are în viaţă pe mama sa. „Suntem tot timpul împreună, pentru că eu nu am zile în care să nu mă gândesc la perioada pe care am petrecut-o în şcoală, cu colegii şi domnii profesori, cu cei care sunt şi cu cei care nu mai sunt. Fiecare dintre noi păstrează amintiri, unele înduioşătoare, altele dureroase.”, spunea următorul din catalog, Ion Baştea, şeful clasei, de profesie filosof, care şi-a exprimat speranţa într-o revedere la 70 de ani de la terminarea liceului, în formula reunită sâmbătă. 

În lipsa Aureliei Bleotu, inginer constructor, prof.Marta Teodorescu a oferit câteva amănunte despre ea: că este bine, că lucrează la Biroul de Arhitectură al Primăriei Câmpulung şi că este foarte serviabilă. Gheorghe Bărbieru, ofiţer, a decedat în urmă cu doi ani, din cauza unui accident petrecut în faţa casei. Tocmai fusese contactat pentru a participa la reuniunea din 2014, însă tragedia descrisă de unul dintre colegi a năruit planurile reîntâlnirii cu acesta. Dan Ceapraz, inginer geolog, lucrează la Primăria Piteşti, la Administraţia Domeniului Public. Tiberiu Cosac, inginer, a apărut şi el la întâlnire cu o mică întârziere. 

Manuela Cicu, inginer ACH Piteşti, a anunţat că se va alătura colegilor la restaurant, unde discuţiile au continuat într-un cadru amical. În faţa colegilor, Ion Ciufu, maistru, şi-a mărturisit oful: că nu este bunic, ca alţii, şi chiar a avut motive să-i fie „ciudă”, fiindcă, pe parcursul orei consumate la şcoală, a tot ascultat povestiri despre nepoţii care îi fac pe foştii colegi să se simtă tineri şi la vârsta a doua. Nici n-a încheiat bine doleanţa, că următorul din catalog, Mihai Damaschin, şofer, şi-a început speech-ul despre averea familiei sale: două nepoţele de la fiică şi un nepot de la fiu. Munceşte încă, la o societate comercială, dar îşi face planuri de pensionare. Ion Damian, inginer la Întreprinderea ARO, îşi continuă activitatea profesională, la Dacia Renault, în cadrul Compartimentului Inginerie. Acesta a anunţat cu tristeţe că şi-a pierdut părinţii şi că încă nu este bunic. Fiul este stabilit la Bucureşti şi lucrează la BCR.

Dan Ene, inginer, trăieşte şi profesează la Bucureşti. El le-a vorbit colegilor despre evenimentul fericit petrecut pe 28 mai 2016, căsătoria fiicei sale. În ultimii cinci ani, de când nu şi-a revăzut colegii în acest cadru, în viaţa lui Gabriel Fleşaru, inginer la Combinatul de Ciment, s-au succedat mai multe împliniri, cea mai importantă fiind legată de fiica sa, care a absolvit Facultatea de Matematică-Informatică, profesor la Tulcea şi mamă a unei fetiţe în vârstă de cinci ani. Iar dintre evenimentele triste: şi-a pierdut părinţii în decurs de şase luni. În decembrie, îşi depune dosarul de pensionare. Petre Godeanu, inginer la Braşov, era în drum spre Câmpulung la ora desfăşurării festivităţii. Gheorghe Ionescu a punctat faptul că, profesional, a încetat activitatea şi că este pensionar „definitiv şi irevocabil”, fiind ofiţer în rezervă. Din nefericire, şi-a pierdut partenera de viaţă în urmă cu nouă luni, însă, după cum a mărturisit, revederea colegilor i-a produs o stare bună. Are o fiică şi îşi doreşte foarte mult nepoţi. 

Dan Isbăşoiu, inginer la Întreprinderea ARO, lucrează în învăţământ, la o şcoală generală, şi la o firmă, pe probleme de Protecţia Muncii. Fiica sa este stabilită în Olanda, părinţii trăiesc, tatăl său ajungând la vârsta de 90 de ani, iar mama, la 84 de ani. Ion Lazea, inginer constructor, este şi el încă activ profesional, lucrând la Barajul Pecineagu. 

Următorii doi componenţi ai promoţiei ’76 nu mai sunt în viaţă. Gabriela Manole, inginer, a decedat în urmă cu mai mulţi ani, la fel, cel care urma, în ordine alfabetică, Gheorghe Marica, maistru militar. Grigore Mălureanu, fost viceprimar al comunei Valea Mare Pravăţ, aflat în Italia, a anunţat că se urcă în avion şi că, la ora şapte, seara, va fi la restaurant, alături de foştii colegi şi profesori. 

Ion Milea, inginer la Întreprinderea ARO, încă lucrează, la o fabrică de radiatoare, la Schitu Goleşti, şi are doi băieţi, care profesează la firme din Bucureşti, în domeniul IT. Părinţii sunt sănătoşi. Ion Oancea, maistru la Întreprinderea ARO, implicat în acţiunea de reunire a colegilor la împlinirea unui număr rotund de ani trecuţi de la absolvire, a oferit câteva amănunte din plan personal: are doi băieţi, iar părinţii săi, din păcate, nu mai trăiesc. Ca să încheie discursul într-o notă optimistă, le-a mulţumit profesorilor pentru străduinţa de a face din ei caractere puternice şi le-a urat ani mulţi de acum înainte. Următorul din catalog, Lucian Onofre, inginer, asistent universitar la Institutul Petroşani, se numără printre cei care au părăsit de timpuriu această lume.   

Şefa de promoţie, Elena Ologu, inginer TCM, fiica directorului Ion Ologu, încheie o carieră îndelungată în cadrul aceluiaşi liceu în care a învăţat. „Sunt 38 de ani de când funcţionez în acest liceu, cinci ca elevă şi 33 ca profesor. Aşa că băieţii voştri au scăpat, nepoţii nu-i mai prind.”, a anunţat Elena Ologu că a fost ultimul an al unei curse lungi, pe durata căreia a instruit generaţii de copii. Inclusiv pe copiii unora dintre foştii colegi de clasă. „Cred că m-au înjurat, căci numai note mici le dădeam.”, a adăugat aceasta, moment în care colegii au reacţionat: „Bine le-ai făcut, căci au învăţat carte! Băieţilor mei le-ai făcut un bine, căci au ajuns unde au ajuns.” Doamna profesoară a continuat prezentarea: „Am o fată, care sper să-mi continue tradiţia la catedră, în calitate de cadru universitar. Urmează al doilea doctorat şi sper că rămâne în cadrul Universităţii. Am două nepoţele, una de trei ani, cealaltă, de patru ani, aceasta este mulţumirea pe care o avem.” Cu tristeţe, Elena Ologu Balteş le împărtăşea colegilor cât de solicitantă este munca în învăţământul de astăzi, nemaifiind copiii de altădată. 

Ion Pantilie, operator chimist, a fost absent, neputând fi contactat. Gheorghe Râpea, subinginer, a fost invitat şi era aşteptat să sosească. Nicolae Simionescu, subinginer, alt nume pe lista dispăruţilor mult prea devreme. Liliana Spătaru, funcţionar, care, împreună cu Ion Oancea, a pus suflet în organizarea revederii, le-a mulţumit participanţilor pentru prezenţă. Are doi copii, fiica, în Câmpulung, iar fiul, în afara ţării, şi doi nepoţi, un băieţel de zece ani şi o fetiţă de şase ani. Dacă nu şi-ar fi dezvăluit fără reţineri vârsta de 60 de ani, ai fi fost tentat să spui că este imposibil ca Liliana Spătaru, actuală Mărgescu, să fie bunică, la cât de bine şi-a menţinut frumuseţea şi vitalitatea. „Aştept şi eu să ies la pensie, la anul.”, spunea aceasta. Despre Mihai Stanciu, maistru, prezent la eveniment, fosta dirigintă spunea că se întâlneşte cu el când iese la plimbare, pe bulevard, sau cu treburi în oraş. Dintre foştii elevi, cu el se vede cel mai des. Nicolae Stanciu, subinginer, afirma că deţine o afacere pe care şi-a extins-o, are doi băieţi, unul dintre aceştia având programată nunta luna viitoare. Prilej de a face rost de invitaţi din rândul foştilor colegi de liceu. Dumitru Staicu, maistru, absent, la fel şi inginerul Nicolae Stoica, despre care organizatorii erau în posesia unor veşti deloc bune.

Profesorii s-au destăinuit în faţa elevilor de acum patru decenii 

Odată închis catalogul, diriginta Marta Teodorescu spunea că a venit rândul domnilor profesori să le împărtăşească lucruri personale foştilor elevi. Începutul i-a aparţinut celei care a jucat rolul de gazdă a revederii: „Sunt pensionară din 1999, după cum vedeţi, am vechime la pensie. Cu sănătatea… ca la vârsta pe care o am, 74 de ani. Fiica mea a terminat Facultatea de Fizică şi, iniţial, a intrat în învăţământul universitar. A lucrat la Universitatea Hyperion şi la Politehnică (colaborare). Însă salariul era mic, profesorii plecau des în străinătate, o lăsau cu laboratoare, banii rămâneau aceiaşi... muncă multă, aşa că a renunţat. Graţie cunoştinţelor dobândite în liceu şi în facultate, s-a angajat la o firmă de producţie în domeniul publicitar. A căpătat experienţă şi şi-a deschis propria mică firmă de producţie în domeniul publicitar.” 

Au urmat mesajele profesorilor Sofia Baciu, care, de asemenea, a surprins în momentul în care şi-a spus vârsta, 82 de ani, ceea ce denotă gena bună a omului acestor locuri, Gheorghe Buzatu, Ion Ţărăngoi şi Gheorghe Căţoiu, venit într-un suflet de la revederea promoţiei 1979 a Liceului „Dinicu Golescu”. În ediţia viitoare vom continua prezentarea acestui eveniment emoţionant şi, totodată, important pentru trecutul şcolii care a format oameni de valoare pentru Uzina ARO. 

The most visited gambling websites in The UK