Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Logo

Şefii de la ARO s-au sabotat unii pe alţii. Urmarea: pierderea clienţilor interni şi externi

b_400_250_16777215_10_images_2059aro.jpgDupă Revoluţie, principala ocupaţie la ARO n-a mai fost producţia de maşini, căci lumea a stat de reclamaţii, greve şi campanii negative în presă

Acţiunile de discreditare a directorilor de la ARO, unele perfect justificate, datorită actelor de sabotaj coordonate, comandate, în detrimentul uzinei, s-au succedat în timpul majorităţii conducerilor, cu mandate scurte şi foarte scurte. O parte dintre şefii fabricii o meritau. Meritau să fie reclamaţi, numai că oamenilor le era teamă să se expună în faţa instituţiilor cărora li se adresau cu memorii, petiţii, plângeri, în care descriau în amănunt situaţii halucinante de fraudă, furt, sabotare a producţiei, cumpărare a bunăvoinţei unor persoane influente, cadorisite cu autoturisme. De aceea, acţiunile în genul celei pe care o vom prezenta în continuare, ca model de sesizare formulată de salariaţi, care au apelat la anonimat pentru a-şi păstra locurile de muncă, au rămas fără rezultatul urmărit. Ca fapt din trecut, consumat cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, este interesant de aflat cum era perceput unul dintre directori de angajaţi, care auzeau şi vedeau una-alta, dar nu cutezau să întreprindă demersuri mai ferme. Este greu de crezut că inclusiv o adresă anonimă, cum este cea pe care o veţi lectura mai jos şi cum s-au făcut cu duiumul, de altfel, a fost scrisă şi expediată de „grupul de buni muncitori”, fără să aibă în spate pe cineva interesat de înlăturarea celui care producea rău, în loc de maşini. Dar scopul scăpării fabricii de un uzurpator scuza mijloacele mai puţin ortodoxe, deşi, în acest caz particular, oamenii n-au făcut altceva decât să ceară cercetarea unor aspecte arhicunoscute în „folclorul” întreprinderii.         

„Domnilor inspectori,

Revoltaţi de abuzurile care se fac în această întreprindere, ne vedem obligaţi să vă aducem la cunoştinţă câteva din problemele în care noi, muncitorii, suntem implicaţi, fără voia noastră, suportând jugul greu al corupţiei, ce şi-a făcut loc la noi în întreprindere, până la cel mai înalt nivel. Înfioraţi de abuzurile pe care cei doi manageri le fac, vă rugăm pe dumneavoastră să luaţi atitudine şi să limpeziţi ape tulburi ce pot înghiţi o întreprindere altădată prosperă, cu o piaţă largă de desfacere. 

În ultimul timp, la noi în întreprindere s-a generat o stare de corupţie, începând cu paza şi terminând cu domnii manageri, care, în loc să stopeze această stare, o alimentează. Furturile se ţin lanţ, exemplu este camioneta care, nu demult, a fost surprinsă cu o încărcătură de douăzeci de milioane de lei. La începutul iernii, care pentru noi a fost greu de suportat, din cauza frigului îndurat, a fost cumpărată păcură în valoare de 700 de milioane de lei, tot de buna noastră conducere, dar ce s-a întâmplat cu ea, pentru că la noi, la secţii, nu a ajuns, ar fi bine să vă spună domnii manageri. 

Domnul manager, care a renunţat la multe dintre pieţele noastre de desfacere, a cumpărat din Polonia motoare Andoria, marea majoritate defecte, încărcând stocul în magazii, dar încărcând, totodată, şi contul propriu cu 100 de dolari pe bucată motor. Tot în această ţară au fost trimişi şapte tehnicieni, deşi cele 500 de maşini în garanţie nu mai există, ele fiind aduse în ţară prin firma domnului manager şi a fiului său. Aceeaşi firmă care a vândut piese de schimb pe piaţa din Italia, sabotând exportul uzinei pe această piaţă, problemă cunoscută şi de forurile superioare. Firmă care acum practică aceeaşi metodă cu Ungaria şi Polonia. Nouă ne miroase a concurenţă neloială, dumneavoastră, nu?! 

Toţi tehnicienii care pleacă în străinătate sunt obligaţi să-şi împartă diurna cu domnii de la conducere, numai aşa pot sta o perioadă mai îndelungată, altfel s-ar găsi motive şi ar fi chemaţi de urgenţă. Nu cu mult timp în urmă, a avut loc o faimoasă întâlnire între manageri şi dealeri, oare, domnilor manageri nu le mai ajung cele 10 procente care intrau în buzunarele proprii, în urma vânzării pieselor de schimb?! 

Domnilor inspectori, ştiaţi că această mare întreprindere, din cauza chefurilor, pe care domnul manager le suportă, aproape în fiecare seară, la Restaurantul „Ottonel”, este condusă de doamna A., căreia, în semn de recunoştinţă, domnul mai sus menţionat i-a dăruit un apartament ultramodern, iar din partea domnului T., o Dacia din Polonia, pe care a înmatriculat-o pe numele mamei ei?!

Nu demult, la unul dintre aceste faimoase chefuri la Restaurantul „Ottonel”, doamna A., cu grija pe care o poartă uzinei şi domnului manager, s-a exprimat către domnul Ţ.: „-Băi, ai grijă de prostul ăsta să nu se îmbete, căci iar cade sub masă!” (Nu ne credeţi?  Întrebaţi salariaţii restaurantului!) Că managerul este iresponsabil şi umblă beat s-a plâns şi doamna secretară N., care, nu o dată, cunoscându-i meteahna, i-a adunat dintre sticle şi cartuşe de ţigări, din seiful din birou, şosete şi lucruri intime, pe care dânsul le pune la păstrare. 

Ştiaţi că compensările cu diferite SRL-uri din zonă, de peste un miliard, s-au făcut în detrimentul acestei fabrici? Domnilor inspectori, se vorbeşte în oraş că aţi fost cumpăraţi de domnul manager pentru a nu arăta adevărul care reiese din controalele efectuate. Se mai vorbeşte, dar nu vrem să credem că v-aţi petrecut timpul liber, seară de seară, bând la Restaurantul „Ottonel” şi la cabane din împrejurimi, în compania frumoaselor noastre muscelence. Ne-au fost aduse la cunoştinţă şi sumele pe care domnii manageri le-au cheltuit cu dumneavoastră, o secretară bună ţine şi la cheltuielile directorului. 

Oare, în locul lavetelor de preş, care ne erau puse la dispoziţie, acum ni se vor da prosoape, pe care uzina le-a achitat preferenţial unei firme, la intervenţia unui domn, care se află printre dumneavoastră? De cadourile cu care aţi plecat, la sfârşit de săptămână, acasă, ce să mai vorbim? Nu depăşesc, sperăm, ca valoare, tapiţeriile unor maşini cu număr de Bucureşti. Domnul R., care a fost gazda dumneavoastră, numai cu ajutorul femeii de serviciu… se vede după sticlele goale de whisky, care au fost golite la Protocol. 

După salariile noastre, care nu sunt, poate, nici a zecea parte din salariul unui manager, vedem şi singuri încotro se îndreaptă întreprinderea. Producţia o ştim, pentru că noi o facem, chiar dacă domnii manageri au tupeul să apară la televizor, pentru a îndruga baliverne. Cât îl interesează soarta uzinei ne-a demonstrat domnul manager, care pe noi ne-a ameninţat cu desfacerea contractului de muncă. Noi nu avem nici maşini la scară, două, cum are domnia sa, una pentru fiul său, alta pentru dânsul, fără a pune la socoteală maşina managerului adjunct şi a doamnei coordonator voluntar A., nu avem nici autobuze. 

Ştim şi faptul că, pentru a-şi crea relaţii, 18 maşini ale bunei noastre uzine sunt date în ţară la diverse persoane, pentru a le asigura spatele bunilor noştri manageri. Tot ce vă mai spunem este că ne-a ajuns cuţitul la os şi ar fi bine ca domnii manageri să nu se bazeze prea mult pe faptul că muscelenii sunt oameni prea cumsecade. Noi iubim această întreprindere, care ne-a fost lăsată moştenire de părinţii noştri, şi nu vom accepta la nesfârşit această conducere, care nu face altceva decât să ne ducă de râpă şi să se îmbogăţească pe spinarea noastră. 

Cu respect,

Un grup de buni muncitori” 

Autorii îi anunţau pe destinatari că răvaşul era trimis şi preşedinţiei României, de data aceasta, semnat, în semn că-şi asumau răspunderea pentru cele sesizate.

Campanii de denigrare a uzinei, cu consecinţa sabotării vânzării de maşini la intern şi extern   

Alt mandat, alt director, alte fapte menite să tulbure funcţionarea unei uzine, ai cărei salariaţi prinseseră gustul protestelor, şi când era cazul, şi când nu era. Susţinem această afirmaţie cu un fragment dintr-un document pus la dispoziţia redacţiei chiar de cel vizat printr-un astfel de manifest al salariaţilor dirijaţi, evident, de oponenţii proaspătului instalat la şefia societăţii. 

„La data de 9 decembrie 1992, deci, la mai puţin de două luni de la instalarea noii conduceri executive SC ARO SA, a fost concepută, în mod misterios şi bine pus la punct, o încercare de organizare a unei greve în cadrul societăţii. Planificarea acţiunii în detaliu de către persoane care aveau acces la informaţii privind activitatea conducerii şi care, în plus, deţineau pârghiile necesare convingerii/constrângerii unei părţi a personalului direct productiv se poate demonstra prin următoarele argumente: 

=Acţiunea a fost întreprinsă în aceeaşi zi cu plecarea directorului general într-o delegaţie externă. Mai mult, în seara precedentă, a avut loc o întrunire, cu liderii sindicali, la care s-a stabilit strategia de acordare a unor drepturi materiale către toţi salariaţii, cu ocazia sărbătorilor de iarnă. 

=La schimbul III din noaptea de 8 spre 9 decembrie 1992, anumite persoane „bine intenţionate” au distribuit băuturi alcoolice, care au mărit puterea de convingere a argumentelor folosite pentru desfăşurarea acţiunii. 

=Odată cu prezentarea muncitorilor la schimbul I, din 9 decembrie, ca argument în favoarea opririi lucrului, s-a încercat debranşarea întregii societăţi de la sistemul de alimentare cu energie electrică. 

=Cu toată organizarea în detaliu a acţiunii, la ea nu au participat decât câteva sute de persoane, majoritatea recunoscute pentru un comportament recalcitrant şi cu alte ocazii. 

=Argumentele şi acuzele folosite de „grevişti”, în cadrul discuţiilor purtate cu conducerea, dovedesc în mod evident că au fost conduşi şi dirijaţi din umbră. 

=În aceeaşi zi, SC ARO SA a primit vizita unei importante delegaţii străine, din Franţa, cu care trebuia să se încheie un contract de finanţare a livrării motoarelor din import. Întrucât acţiunea grevistă s-a desfăşurat în faţa pavilionului conducerii şi al protocolului, delegaţia străină a fost extrem de neplăcut surprinsă de situaţia creată, refuzând în final să deruleze contractul, în felul acesta, SC ARO SA pierzând importante contracte de export de automobile. 

După eşecul acestei acţiuni, tot „prietenii” lui SC ARO SA au început o adevărată campanie publică de denigrare la adresa uzinei. Campania a avut ca punct de plecare numeroase sesizări şi reclamaţii la diferite foruri şi instituţii. Efectul imediat a fost declanşarea unor controale din partea reprezentanţilor Gărzii Financiare, Ministerului Finanţelor şi Ministerului de Interne.”

Presa naţională a explodat cu relatări despre „afacerile murdare ale conducerii de la ARO”. Una dintre aceste anchete, din multele realizate cu mai bine de 22 de ani în urmă, a fost întreprinsă de o echipă de la postul naţional de televiziune, care a fost însoţită pe durata filmărilor de reprezentanţii Biroului de Poliţie de pe lângă SC ARO SA. „Reportajul, realizat vădit rău voitor, exact în perioada schimbării turelor la banda de montaj general, s-a constituit ca fundal pentru relatarea privind reţinerea directorului economic adjunct de către organele de Poliţie. Această reţinere s-a dovedit a fi un abuz săvârşit de organele de urmărire şi cercetare penală, deoarece nu s-a demonstrat vinovăţia acestuia. Rezultatul final al acestor controale a fost înrăutăţirea dramatică a imaginii firmei la nivel naţional, prin scăderea vânzărilor la intern şi extern, parteneri de export refuzând încheierea contractelor.”

Evenimentul Muscelean