Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Nicolae Herţa, specialistul desăvârşit, în care flacăra pasiunii pentru profesie a ars până la sacrificiul suprem

b_400_250_16777215_10_images_2037aro.jpgO somitate a industriei de automobile fabricate la Câmpulung, inginerul Nicolae Herţa poate fi considerat, pe bună dreptate, deschizătorul de drum în materia tratativelor purtate cu străinii, în vederea unor colaborări benefice uzinei. Excela şi pe partea tehnică, dar şi în domeniul comunicării cu partenerii externi, de aceea, Victor Naghi avea încredere deplină în abilităţile sale de negociator aflat la curent cu realităţile şi noutăţile în domeniul auto la nivel mondial. Recunoscut de toată lumea drept „părintele” proiectului Fabricii de Matriţe, Nicolae Herţa s-a dedicat cu o pasiune mistuitoare, care i-a şi adus sfârşitul prematur, realizării a ceea ce Naghi a numit „perla Uzinei ARO”. A fost instruit în Italia, graţie unei burse acordate de Institutul pentru Reconstrucţia Industrială, apoi a prospectat piaţa internaţională, pentru a se edifica ce presupunea construcţia şi dotarea unei matriţerii. A fost liantul dintre uzină şi partenerul chinez şi sufletul unei acţiuni de amploare, care a însemnat nenumărate deplasări la minister şi în China, unde urmărea utilajele de care era nevoie şi discuta cu specialiştii componenţi ai echipelor de supraveghere trimise la Câmpulung. Numit director de fabrică încă din perioada şantierului investiţiei, Nicolae Herţa a coordonat impecabil o activitate de maximă responsabilitate, având ca rezultat o matriţerie modernă pe platforma ARO. Vă prezentăm, cu ajutorul soţiei sale, doamna Sarmiza Herţa, care ne-a făcut bucuria şi onoarea de a ne împărtăşi lucruri neştiute despre Nicolae Herţa, câteva secvenţe din cariera acestui om valoros şi pătimaş pentru profesie până la sacrificiul suprem. Dragostea investită de tată în acest proiect, o fabrică aflată în activitate şi astăzi, s-a transmis celei mai mari dintre cele două fiice - de educaţia şi pregătirea cărora a fost extrem de preocupat - Corina Ciortan, inginer proiectant la Matriţe. 

Faptul că tatăl a sfârşit pe Frontul de Răsărit a împiedicat-o pe absolventa de liceu cu notă maximă să urmeze facultatea  

În pofida evenimentelor nefericite care i-au marcat copilăria, tinereţea şi vârsta maturităţii, Sarmiza Herţa a rămas o femeie puternică şi, lucru foarte rar, loială memoriei soţului pierdut în urmă cu 32 de ani. Avea doar 45 de ani când a devenit singurul suport al celor două fete, care trebuiau să-şi continue studiile. Aşadar, doamna Herţa este cu atât mai mult de apreciat, prin alegerea altruistă de a păstra vie, în sânul familiei, amintirea celui drag. O arată, pe lângă felul în care vorbeşte despre jumătatea sa, fotografiile soţului şi tatălui Nicolae Herţa expuse la vedere, parcă pentru a o îmbărbăta cu expresia-i senină de pe chip atunci când o năpădeşte dorul. Relatarea de astăzi îl are ca personaj central pe inginerul Nicolae Herţa, a cărui personalitate, ca om şi specialist desăvârşit al Uzinei ARO, ne-a fost prezentată, în cadrul unui interviu mişcător, de doamna Sarmiza Herţa. Vom începe cu câteva referinţe personale despre interlocutoarea noastră, pentru ca povestirea să aibă o cursivitate până în momentul în care tânăra desenatoare de la Serviciul Proiectare l-a cunoscut pe proaspătul absolvent de facultate repartizat la Câmpulung.

Câmpulungeancă get-beget, născută pe 30 iunie 1938, într-o familie care locuia în centrul oraşului, într-o casă aflată în vecinătatea Vilei „Paul”, Sarmiza este absolventă a Liceului de Fete (devenit mai târziu Industrial). Pe atunci, “Dinicu Golescu” era liceu de băieţi, pentru fete existând o unitate separată. Admiterea la facultate i-a fost blocată de un amănunt dureros din trecut, ieşit la iveală la verificarea dosarului depus în vederea înscrierii. Tatăl Sarmizei s-a prăpădit pe Frontul de Răsărit, considerat cea mai sângeroasă scenă a celui de-al Doilea Război Mondial, pe care au „evoluat” doi combatanţi: cele patru ţări ale Axei, Germania nazistă, Italia, Ungaria, România, împotriva Uniunii Sovietice. Faptul că părintele său a sfârşit într-una dintre confruntările Axei cu Rusia i-a dăunat ascensiunii tinerei, care a fost împiedicată să-şi continue pregătirea cu studiile superioare. „Am fost respinsă peste tot unde m-am dus, deşi am terminat liceul cu nota maximă. A trebuit să mă angajez undeva... ce era să fac? Am mai încercat, m-a trimis şi uzina, dar tot mi s-a respins dosarul, căci a luptat tata pe Frontul de Răsărit. De parcă pe front te duceai de plăcere! Că era de Răsărit, că era de Apus, te duceai obligat.”, ne împărtăşea aceasta ce nedreptate i s-a făcut, din considerente politice. Asta deşi familia sa suferise deja enorm prin pierderea “stâlpului” casei, mama sa rămânând singură, cu un copil de trei ani şi cu altul pe drum, nenăscut. Sora Sarmizei a venit pe lume la scurt timp după plecarea tatălui pe front. Nu şi-a văzut niciodată părintele, care nu s-a mai întors acasă. Ca şi când această tragedie n-ar fi fost o lovitură suficientă pentru familia sa, Sarmiza a încasat-o şi pe a doua, prin faptul că i s-a refuzat dreptul de a-şi completa pregătirea liceală cu cunoştinţele dobândite în timpul facultăţii. 

În 1954, mai mulţi absolvenţi ai primei promoţii a Facultăţii de Mecanică din Braşov, printre care şi Nicolae Herţa, au ajuns la Câmpulung 

În 1955, la absolvirea liceului, tânăra s-a angajat ca desenator tehnic la Întreprinderea Metalurgică de Stat Câmpulung, la Serviciul Proiectare. Fiind înzestrată cu talent la desen, care i-a fost cultivat pe perioada liceului de profesorul Chirovici, un dascăl foarte bun, nu i-a fost greu să susţină proba practică la angajare. Cunoştinţele i-au fost testate de Octavian Waschievici, şeful Serviciului Proiectare, cu care a colaborat mulţi ani. În momentul în care aceasta a ajuns la I.M.S., începuse proiectarea pentru maşina căreia i se datorează un capitol important din istoria Câmpulungului. Tot atunci, o serie de absolvenţi de facultate „intrau în pâine” la fabrica musceleană, în cadrul căreia fuseseră repartizaţi la absolvire. „În prima perioadă, au fost mai mult tehnicieni, dar, după aceea, au început să vină ingineri.”, a adăugat doamna Herţa, martoră a dezvoltării colectivului uzinei cu oameni pregătiţi la instituţii de învăţământ superior. Printre aceştia s-a aflat inginerul Nicolae Herţa, sosit la întreprindere în anul 1954. Acolo şi-a cunoscut soţia, angajată în anul următor. 

În continuare, ne vom apleca asupra câtorva repere din biografia unuia dintre cei mai apreciaţi oameni plasaţi în funcţii-cheie ale uzinei. Afirmaţia se bazează pe zecile de relatări ale colegilor şi subalternilor inginerului Herţa, care au avut ocazia, bucuria chiar, să lucreze cu el. Cu toţii ni l-au descris drept un profesionist impecabil, un om integru şi un şef apropiat de oamenii din subordinea sa. Născut pe 13 iulie 1927, în localitatea Coşlariu (în prezent, sat al comunei Sântimbru), din judeţul Alba, a urmat şcoala primară în comuna natală. A studiat la Gimnaziul „Andrei Mureşanu” din Blaj, apoi la Liceul Industrial „Astra” din Braşov, pe care l-a absolvit în 1947. Etapa următoare a evoluţiei lui Nicolae Herţa a fost angajarea pe un post de desenator tehnic la Întreprinderea „Steagul Roşu”. În anul 1950, a susţinut examenul de admitere la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Braşov,  pe care a absolvit-o în 1954. Tânărul, component al primei promoţii de ingineri mecanici formaţi la Braşov, a fost repartizat la Câmpulung. Odată cu el, au venit şapte sau opt colegi, printre care inginerii Cenţiu, Munteanu şi Vasu.

O ascensiune impresionantă, întreruptă nedrept la doar 56 de ani

Inginerul Nicolae Herţa a avut o evoluţie continuă, care a început cu funcţia de şef Serviciu Plan şi a urmat, până la dispariţia timpurie, o linie ascendentă: şef Serviciu Tehnolog, inginer şef Concepţie, inginer şef Pregătirea Fabricaţiei şi, în ultimii cinci ani ai vieţii încheiate brutal, la numai 56 de ani, director al Fabricii de Matriţe. Iniţiatorul principal al proiectului Matriţelor, inginerul Herţa s-a ocupat îndeaproape de realizarea lui, de la derularea lucrărilor, până la dotare şi alegerea personalului cu care urma să-şi desfăşoare activitatea la F.M.A.   

Este de notorietate meritul avut de directorul Herţa în tratativele purtate cu chinezii, cărora li se datorează construcţia Fabricii de Matriţe. „În prealabil, a prospectat piaţa din mai multe ţări, ca să se convingă în privinţa posibilităţilor de realizare a fabricii. Cea mai bună variantă s-au dovedit a fi chinezii, care au oferit totul: asistenţă tehnică, utilaje, etc.”, povestea doamna Sarmiza Herţa despre una dintre cele mai importante colaborări ale întreprinderii, colaborare mijlocită de Nicolae Herţa. Mulţimea de fotografii imortalizate în China şi în România, la Câmpulung, vorbeşte de la sine despre legătura cimentată între cei doi parteneri cu sprijinul specialistului rodat în relaţiile externe ale uzinei. În ediţia viitoare vom prezenta şi alte amănunte interesante din viaţa şi cariera prodigioasă a inginerului Herţa, graţie relatării emoţionante a partenerei sale de viaţă. 

The most visited gambling websites in The UK