Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

200.000 USD, plătiţi ilegal unei firme-fantomă din Germania, intrată în faliment două luni mai târziu

b_400_250_16777215_10_images_2023aro.jpgStudiul comandat şi plătit de Trotman unui dezvoltator de motoare din Anglia a fost atribuit firmei ARO Automobile Import GmbH, înfiinţată înainte de Revoluţie, se pare, de Securitate şi radiată la scurt timp după ce a încasat cei 200.000 de dolari, plata făcută de ARO în contul lucrării cu pricina  

Întrebări de genul celei repetate obsesiv de relatările despre uzina constructoare de automobile, „cum a fost distrusă ARO?”, aproape că nu-şi mai au sensul. Jaful şi, în special, jaful practicat la vârf, pentru îndeplinirea unui scop precis, este cauza pentru care astăzi ne uităm la o platformă rasă de pe faţa pământului cu o rapiditate fenomenală. Proprietarul a golit-o de hale ca să se uite lung la ea, fiindcă, în decursul celor opt ani şi jumătate de când o stăpâneşte, a atins performanţa unui chiriaş şi a unei turme de rumegătoare în „parcul verde” cu parfum de cianură. Jaful şi sabotajul dirijat magistral din afară şi executat impecabil în interior sunt răspunsurile la întrebările legate de sfârşitul ARO. Un răspuns nesatisfăcător atâta timp cât nu conţine numele “marionetelor” - dovedite şi pedepsite - prin intermediul cărora s-a lucrat pentru atingerea unui deziderat nedrept faţă de o comunitate lăsată fără orice şansă de a merge înainte. Iată în continuare altă „picătură” în oceanul de ilegalităţi în care s-a scufundat ARO, fără a stârni, din păcate, interesul anchetatorilor.               

Giuvelcă a continuat colaborarea cu „cei doi parteneri urmăriţi internaţional prin FBI” 

După ce şi-a reclamat predecesorul că a implicat Uzina ARO într-o relaţie cu patronii a două firme americane - East European Import Inc. şi Eastern European Trading Inc. American/ARO Ltd. Florida SUA - care nu prezentau bonitatea necesară garantării derulării înţelegerilor încheiate, directorul Ion Giuvelcă a ales să continue colaborarea cu EEI. Asta în ciuda faptului că o notă a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Argeş, datată 4 noiembrie 1995, la un an distanţă de momentul preluării conducerii societăţii de către Giuvelcă, reîntors la ARO, îi imputa fostului director parafarea unor “contracte cu clauze dezavantajoase pentru SC ARO SA”. Mai mult decât atât - cităm din nota Inspectoratului - „cei doi parteneri (care nu prezentau garanţii moral-profesioniste) sunt urmăriţi internaţional prin FBI pentru operaţiuni financiare oneroase în relaţiile cu alţi parteneri de afaceri.” Un contract ferm între ARO şi EEI în perioada ante-Giuvelcă n-a existat, ci un „Agreement”, în care parte era şi societatea română de comerţ Industrial Export SA Bucureşti, având ca obiect comercializarea automobilelor ARO în Statele Unite ale Americii. „Acest acord prevedea condiţia de completare, prin contracte specifice, până la data de 25 noiembrie 1995. Deoarece noua echipă managerială (Giuvelcă-Drăcea) nu a operat contractele specifice, acordul a rămas fără obiect şi a devenit inoperant.”, se precizează într-un raport, despre ale cărui împrejurări şi motiv de redactare vom relata într-o altă ediţie.                

Şi, totuşi, în ciuda referinţelor proaste evidenţiate de şeful Poliţiei Argeş într-o notă nu întâmplător întocmită, scopul fiind direcţionarea responsabilităţii pentru declinul fabricii către deţinătorul mandatului octombrie 1992 - noiembrie 1994, a fost menţinută legătura cu EEI. În luna martie a anului 1995, ARO, la a cărei conducere se afla, de aproximativ o jumătate de an, Ion Giuvelcă, a încheiat un protocol de colaborare cu EEI Miami SUA şi Cosworth Engineering, o importantă companie din Anglia, dezvoltatoare de motoare Ford. În baza documentului semnat cu uzina de la Câmpulung, americanii au comandat firmei engleze un studiu referitor la îmbunătăţirea motorului L25/L30. Aşadar, s-a încheiat un contract între EEI şi Cosworth Engineering, care a executat lucrarea. În luna septembrie 1995, studiul i-a fost predat lui John Trotman, preşedintele EEI, care, în numele firmei americane, a achitat suma de 16.000 de lire sterline. La începutul lunii noiembrie, Trotman i-a dat raportul directorului de la ARO, la sediul uzinei, moment în care lucrurile au căpătat o întorsătură neaşteptată. 

Numele beneficiarului şi plătitorului, EEI, înlocuit cu ARO Automobile Import GmbH  

Profesorul Mihai Ciobanu este singurul în posesia căruia se află varianta color a studiului obţinut chiar de la cel care l-a comandat şi l-a plătit. La uzină s-a aflat doar o variantă alb-negru, care ar fi un fals executat pentru a ascunde numele plătitorului şi pentru a direcţiona 200.000 de dolari către o firmă din Germania, care, la scurt timp, a fost lichidată şi radiată. După încheierea mandatului său de director la ARO, Mihai Ciobanu s-a întors la CESAR, unde şi-a reluat munca de cercetător în domeniul motoarelor. Lucrarea realizată de Cosworth Engineering a ajuns la el, pentru analiză. O avea de ceva timp, în care studiase ce au consemnat englezii despre motorul de ARO 14 tip L25/L30, când a descoperit făcătura. A sesizat pe prima pagină a studiului redactat în Limba engleză numele unei firme de care nu auzise: ARO Automobile Import GmbH. Atunci, i-a sărit în ochi, deasupra denumirii firmei care se dorea a fi cea care a comandat studiul (şi, pe cale de consecinţă, cea care l-a plătit), o siglă ARO, pe care el n-o cunoştea. „De când până când nemţii… şi de ce plătesc pentru ARO? De ce fac raportul în Limba engleză, căci eu n-am văzut neamţ care să trimită un raport făcut pentru ei în Limba engleză?”, sunt întrebări pe care şi le-a pus acesta în mod firesc. Specialiştii nemţi participanţi la simpozioane internaţionale vorbeau şi scriau numai în germană. Profesorul Ciobanu îşi aminteşte că la Congresul Internaţional al inginerilor de automobile de la Londra, din anul 1992, unde a prezentat o lucrare, nemţii au susţinut totul în Limba germană. Iar, dacă nu li se adresau în germană, nu răspundeau. Acum, dintr-odată, de dragul lui ARO, erau dispuşi să accepte raportul făcut de englezi în graiul lui Shakespeare. 

b_400_250_16777215_10_images_2023aro1.jpgDupă ce şi-a tras banii de la ARO, firma germană a dispărut

Scenariul conceput în urmă cu 20 de ani prevedea că, la întoarcerea dintr-o delegaţie, un inginer de la ARO a ridicat lucrarea din Germania, de la subsidiara ARO Automobile Import GmbH, care ar fi comandat-o, şi a adus-o la uzină. În realitate, prima filă a studiului a fost xerocopiată şi modificat pe ea numele plătitorului. În loc de EEI - East European Imports Inc., Miami - Florida, a fost trecută firma germană ARO Automobile Import GmbH, care ar fi plătit pentru cercetarea respectivă, în numele ARO, 200.000 de dolari. Mai mult, uzina trebuia să restituie banii acestei firme. Şi plata s-a făcut, în decembrie 1995, prin AutoDacia.

John Trotman a angajat o casă de avocatură din Hamburg, Puts&Partner, care a întreprins o verificare a firmei ARO Automobile Import GmbH. Spre sfârşitul lunii august a anului 1996, rezultatul verificărilor arăta astfel: pe la începutul anului ’96, ARO Automobile Import GmbH a cerut să intre în faliment, iar instanţa specializată în astfel de litigii s-a pronunţat pe 29 februarie 1996. Aşadar, la două luni după ce firma din Germania a încasat de la ARO Câmpulung cei 200.000 de dolari. Compania a fost radiată din registrul firmelor din oficiu, în absenţa proprietarului, în data de 13 august 1996.

Alte verificări ale părţii interesate să afle mai multe despre trecutul beneficiarei consistentei sume plătite de ARO au scos la iveală faptul că: „Firma „fantomă” Automobile ARO Import GmbH a fost înfiinţată pe 4 octombrie 1986 şi a derulat, înainte de 1989, un contract de import de automobile ARO pe piaţa R.F.G., contract semnat de Ion Giuvelcă, pe atunci, director general la ARO Câmpulung.” Practic, o firmă a Securităţii, prin care s-au derulat operaţiuni financiare în beneficiul Securităţii, de vânzări de maşini ARO. Prin reactivarea ei, s-au „sifonat” nişte bani de la ARO, după care a fost lichidată rapid. 

200.000 de dolari, mascaţi sub formă de “valută cumpărată”

Ce formă li s-au dat celor 200.000 de dolari în bilanţul anului 1995? „Valută cumpărată”. Numai că celor care au întocmit bilanţul nu le-a ieşit din prima mascarea plăţii şi a fost nevoie să se întocmească de două ori Anexa 5d - Încasări şi plăţi în valută în Bilanţul încheiat la data de 31 decembrie 1995, depus şi înregistrat la Ministerul Finanţelor sub nr.19656/12.04.1996: 

Încasări în valută în timpul anului: 19.642 mii dolari (sumă modificată în 11.458 mii dolari); 

Importuri: 14.900 mii dolari (sumă modificată în 8.362 mii dolari); 

Reprezentare în străinătate: 355 mii dolari (sumă modificată în 0); 

Reclamă şi publicitate: 100 mii dolari (sumă modificată în 47 mii dolari); 

Deplasări în străinătate: 1.535 mii dolari (sumă modificată în 768 mii dolari); 

Valută vândută băncilor: 2.800 mii dolari (sumă modificată în 1.511 mii dolari);        

Disponibil la sfârşitul anului: 71 mii dolari (sumă modificată în 272 mii dolari). 

Modificările de sume s-au produs ca urmare a sesizărilor sindicatelor referitoare la cheltuielile în valută. Unul dintre manageri a recunoscut existenţa unor neconcordanţe în bilanţul depus, prin urmare, Direcţia Economică a redactat o nouă Anexă 5d, cu sumele modificate şi cu o poziţie în plus: valută cumpărată: 201 mii dolari, care a crescut disponibilul în cont de la 71 mii dolari la 272 mii dolari! 

The most visited gambling websites in The UK