Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Francezii despre ARO: "Cel care trece peste tot. Întotdeauna imitat, niciodată egalat"

b_400_250_16777215_10_images_stories_1954_a1.jpgARO în opiniile specialiştilor străini reprezintă o confirmare a valorii produselor româneşti. Aprecierile la adresa maşinilor ARO pot fi întâlnite atât în publicaţii de specialitate, dar şi în cotidiene de mare tiraj. Ele au inserat în paginile lor relatări despre succesele maşinii româneşti în celebre raliuri, la saloane automobilistice ori târguri internaţionale. Performanţele vorbesc şi singure, maşinile cu marca ARO, înscrisă pe bord, circulând în peste 50 de state de pe toate cele cinci continente ale Terrei.
Piaţa Vest-europeană este recunoscută prin exigenţele ei, fiind, totodată, locul unei acerbe concurenţe între firmele puternice, cu tradiţie şi dotare la nivelul exigenţelor actuale. De aceea, orice nouă apariţie este privită şi prin prisma intereselor strict financiare, o nouă marcă putând să reducă vânzările unor nume cunoscute, puternic reprezentate. Cei care lucrează în marketing, în desfacerea automobilelor, trebuie să fie foarte atenţi şi perspicace. La începutul anilor ’70, când au apărut primele maşini din familia M, apoi ARO, ascensiunea lor a surprins pe foarte mulţi. Calităţile, performanţele multiple le-au creat repede un prestigiu rar întâlnit. Iată câteva opinii culese de la reputaţi specialişti.             
„Intrat pe piaţa franceză fără surle şi trâmbiţe, ARO 10 cunoaşte astăzi un succes deosebit”, constată ziaristul Stephan Roux, iar în revista de specialitate „4x4 Magazine”, făcându-se o trecere în revistă a principalelor mărci de maşini de teren cu dublă tracţiune, în dreptul automobilelor din familia ARO se specifică: „El este cel care trece peste tot.” Ori „întotdeauna imitat, dar niciodată egalat”, concluzionându-se: „ARO este un vehicul care te ajută pe orice teren, pe orice timp şi te încântă prin originalitate tehnică şi noutate”. La rândul său, preşedintele Societăţii de Importuri „Universal France”, Yves Colos, declară presei, specialiştilor, la Salonul automobilistic de la Paris, după ce asistase la toate testele la care fusese supus în Franţa noul tip ARO 10: „Acest model nu are concurenţi printre maşinile 4x4 de pe piaţa actuală.”
În Austria, unde a devenit o prezenţă tot mai des întâlnită, fiind folosit la cele mai variate transporturi şi lucrări, revista de specialitate „Austromotor”, scriind despre apariţia „mezinului” din Carpaţi, după ce aminteşte că maşina a trecut cu brio prin filtrul celor mai exigente probe, subliniază: „ARO 10 este un autoturism cu foarte bune performanţe atât pe şosea, cât şi în afara şoselei, ceea ce-i permite să stea în primele rânduri ale celor mai bune autoturisme de teren. În plus, este un autoturism foarte atrăgător.”
În Republica Federală Germania, unde câştigarea Raliului „Hobby” a reprezentat o primă performanţă, de bun augur, maşinile noi, cu marca ARO, s-au impus rapid, tot mai mulţi cumpărători optând pentru ele. „ARO 10 este comparabil cu produsele similare, având avantajul unor utilizări multiple pe terenuri cu grad ridicat de dificultate.”, arată revista „Und Alrad”, făcând prezentarea noii maşini de mic litraj fabricată la Câmpulung, situând-o în fruntea celor care corespund cerinţelor de ultimă oră.
De fapt, aproape ceea ce repetă în unanimitate cunoscătorii este faptul că autoturismele de teren româneşti sunt foarte economice, în condiţiile în care preţul hidrocarburilor a urcat spectaculos, impunând fabricanţilor ofertarea unor variante de mic litraj, cu un consum cât mai redus. Or ARO 10 răspunde foarte bine unor asemenea doleanţe. Faptul este arătat şi de revista spaniolă „Autorevista”, în care se scrie: „Dintre toate tipurile de autoturisme de teren care se vând pe piaţa spaniolă, ARO 10 este cel mai economic, depăşind autoturismele de teren Land Rover, Jeep America Motors, Motor Iberica, Mercedes, Lada ş.a.”
În Marea Britanie, acolo unde, în 1974, „ai casei”, adică maşinile firmelor engleze Land Rover şi Range, au fost învinşi, în celebrul Raliu „Safari”, de ARO - cel mai tânăr automobil de teren - revista de profil „Your car” nota: „ARO 10 este un vehicul complet şi oferă un confort ireproşabil. Se distinge prin abilitatea de a parcurge terenuri deosebit de grele, este spaţios, are o mare putere de tracţiune şi o construcţie solidă.”
Pagini numeroase au fost dedicate şi performanţelor de la raliuri în care, normal, are loc o confruntare foarte dură între favoriţi, între firme, orice succes urmând să fie bine speculat publicitar. Puţini producători se pot mândri cu faptul că, în mai puţin de două decenii, au reuşit să-şi adjudece trofeul suprem în 19 asemenea raliuri. Dintre aprecieri redăm câteva. 1984: în condiţiile deosebite de climă, pe drumuri africane, automobilul românesc de mic litraj a câştigat, într-o manieră categorică, Raliul Algeriei. Chiar la câteva minute după sosire, au scris ziarele, domnul Sarrazin, cel care pilotase maşina învingătoare, purtând pe umeri cununa de lauri împletită din florile superlativului, chestionat de ziarişti, a declarat că atribuie, în mare parte, victoria obţinută maşinii pe care el alergase şi pe care o cunoaşte ca pe propriile lui buzunare: „Am participat la multe raliuri dificile în Africa şi Europa, pilotând un ARO 10. În situaţii dintre cele mai dificile, autoturismul românesc s-a comportat excelent. El se dovedeşte un prieten minunat al pilotului.” Ca o completare a celor spuse de marele campion, domnul Jean Covallo, alt as al volanului şi favoritul numărul 1 al cursei, după ce făcuse eforturi disperate pe „Visa 4x4 Mille Citroen”, recunoaşte, la rândul său: „Nu puteam câştiga această dificilă cursă în faţa lui ARO, care este în mod practic mult mai puternică. Asaltul acestui veritabil „dinozaur” al maşinilor de teren ne-a răpit orice şansă. A câştigat cel mai bun!”
Pe alt continent, în îndepărtata Nicaragua, la un raliu de mare ambiţie, Mario Castillo, strunind din pedale tenacitatea automobilului românesc, trece primul linia de sosire. Câştigător detaşat, este primit cu uimire, asaltat de presă, intervievat. Exprimându-şi părerea despre ARO, pilotul Mario Castillo avea să fie cât se poate de concis, dar cuprinzător: „Cel mai tare „tot-teren” din lume”.
Un examen de mare dificultate şi, totodată, de prestigiu a fost omologarea lui ARO în Statele Unite ale Americii. Să nu uităm că, în 1979, potrivit statisticilor publicate de organisme ale ONU, cel mai mare producător de autoturisme din lume era tocmai SUA, cu peste 8,3 milioane de bucăţi fabricate anual, urmată de Japonia, cu 6,1 milioane, de RFG şi Franţa, cu câte 3,9 şi, respectiv, 3,7 milioane de bucăţi. Este recunoscută asprimea testelor institutelor nord-americane de omologare. Acceptarea lui ARO pe piaţa SUA însemna, implicit, posibilităţi lesnicioase de a comercializa maşinile româneşti în toate ţările care îşi protejau circulaţia conform unor specificaţii şi prevederi ale regulamentelor şi legilor existente şi în SUA. Desigur, vestea a constituit un moment de unanimă satisfacţie. De aceea s-a dispus ca telexul ce conţinea marea izbândă să fie trecut în cartea de onoare a unităţii. ştiri cu un conţinut similar au venit şi din alte colţuri ale lumii, inclusiv de la Sydney, din Australia, de la Ottawa, din Canada, sau din atâtea alte state.
În spatele acestor succese se află eforturi îndelungi, perseverenţe ce s-au concretizat într-un şir neîntrerupt de îmbunătăţiri, care să le permită exploatarea optimă a autovehiculelor în condiţiile de relief şi climă ale statelor unde erau exportate. Fiecare cumpărător vine cu anumite opţiuni, condiţionând realizarea contractului de adaptările solicitate. Pe de altă parte, rigorile modului de exploatare în teritoriu pot ridica probleme inedite. Spre exemplu, trei institute de cercetare din ţară au fost solicitate să găsească o soluţie viabilă pentru protecţia cablurilor instalaţiei electrice a maşinii, deoarece acestea erau distruse sistematic de un tip de gândac existent în Zambia.
Orice modificare, îmbunătăţire, chiar dacă putea fi considerată banală, la prima vedere, necesita rezolvarea unui şir întreg de probleme. Mai întâi, soluţii noi în proiectare, apoi tehnologii adecvate. Odată realizate piesele ori accesoriile, ele trebuie adaptate, înglobate în spaţiul existent, ceea ce nu este un lucru atât de uşor. Dar, datorită acestei flexibilităţi, a pasiunii pe care o pun oamenii minunaţi din Cetatea din Pajiştea Cerbului, a inteligenţei şi destoiniciei lor, maşinile pornite de pe poarta întreprinderii de la poalele Carpaţilor, de la Câmpulung Muscel, au reuşit să se impună, să străbată şi să cucerească lumea într-un termen relativ scurt. “O maşină străbate lumea”, Ion Chingaru, Corneliu Filip
b_400_250_16777215_10_images_stories_1954_a2.jpgb_400_250_16777215_10_images_stories_1954_a3.jpgb_400_250_16777215_10_images_stories_1954_a4.jpgb_400_250_16777215_10_images_stories_1954_a5.jpgb_400_250_16777215_10_images_stories_1954_a6.jpg

The most visited gambling websites in The UK