Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Naghi avea în plan o fabrică de motoare pe platoul situat deasupra Matriţelor

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 2250
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image 'images/stories/1770/a1.jpg'
There was a problem loading image 'images/stories/1770/a1.jpg'
There was a problem loading image 'images/stories/1770/a2.jpg'
There was a problem loading image 'images/stories/1770/a2.jpg'

a1.jpgDupă ce Nicolae Ceauşescu a dat decretul de expropriere a CAP Câmpulung de suprafaţa considerabilă, pe care s-a construit Fabrica de Matriţe, pretenţia ridicată de membrii cooperatori a fost reconstruirea fermei de sub Măgura, desfiinţate în scop industrial, în altă parte a oraşului, ceea ce s-a şi întâmplat. După cum am arătat în ediţia trecută, în trei luni, grajdurile au fost ridicate pe Creţişoara, pentru a adăposti cele aproximativ 300 de capete de bovine. Totuşi, înainte de a se ajunge la acapararea terenurilor ocupate de amenajarea zootehnică din „Lunca uzinei”, Grigore Bascacov, inginer şef şi preşedinte al Cooperativei Agricole de Producţie Câmpulung, a avut în permanenţă discuţii contradictorii cu Victor Naghi. Însă, toţi prim-secretarii, şi de la oraş, şi de la judeţ, interveneau în favoarea directorului întreprinderii. De fiecare dată când se întâlnea cu inginerul Bascacov, lui Naghi îi ieşeau pe gură tot soiul de ocări la adresa pământului de care avea nevoie ca să construiască Matriţele. Riposta şefului CAP era pe măsură, cu aceleaşi cuvinte dure, fiindcă nu avea ce pierde, a considerat el la acea vreme. De pierdut, era să-şi piardă libertatea, pentru că refuzul său de a ceda terenul era să-l arunce în spatele gratiilor. „N-aveam eu treabă cu ei, mai mult, ei aveau treabă cu mine.”, relata inginerul Bascacov, care şi-a văzut, într-un sfârşit, „acareturile” mutate din Schei pe Creţişoara.

Nu doar ARO a acaparat pământurile CAP-ului, ci şi Mina, Melana şi blocurile din Vişoi şi Flămânda

Astfel, Uzina ARO s-a extins pe proprietatea Cooperativei Agricole de Producţie Câmpulung şi nu numai în zona cunoscută în prezent sub numele de strada Traian, ci şi în alte părţi ale oraşului. La fel procedau şi Întreprinderea Minieră, şi Sfatul Popular, şi multe alte instituţii ale statului. Amplasamentul pe care a funcţionat Transmin a fost izlazul CAP-ului şi tot pe terenurile sale au fost ridicate blocurile de la Pescăreasa, 130 de apartamente, în prima etapă, până la funicular. Prin urmare, avutul Cooperativei nu era „atacat” doar pentru construcţia de „fabrici şi uzine”. Vişoiul, unde au funcţionat două brigăzi, a avut aceeaşi soartă, căci blocuri s-au tot ridicat de-a lungul anilor. „Mă „atacau” cu blocurile la Flămânda, cu cele de la Vişoi, care se făceau pe terenul nostru, al CAP-ului. Pământul se îngusta, iar efectivele de animale creşteau. De exemplu, la Flămânda era grădina de legume a CAP-ului, erau solarii, răsadniţe, zarzavaturi, de toate, era o brigadă care se ocupa de toate acestea. Le-au „ras” şi au apărut blocurile. Eu pe toate le-aş fi pus pe Grui, fiindcă acolo e pământ slab. Pământul negru este de o palmă, după aceea, de la doi, la patru metri, e argilă - s-au făcut foraje peste tot pentru barajul de la Râuşor - după aceea, 30-50 de metri de pietriş, apoi sare. Sub  oraş, de la Apa Sărată, inclusiv sub Grui, e sare, aici a fost fund de mare. De la Apa Sărată, în jos, se schimbă structura şi e cărbune, sub Râul Târgului, sub dealuri.”, a continuat relatarea inginerului Bascacov. Ca o paranteză, în perioada de început a construcţiei blocurilor, a apărut OCLPP-ul - Oficiul de Construcţie Locuinţe Proprietate Personală, care permitea câmpulungenilor să dobândească un apartament în proprietate. Solicitantul plătea un avans şi i se executa locuinţa.
Îndepărtându-ne puţin de ARO, Grigore Bascacov ne-a prezentat şi alte exemple, în care şefi de instituţii ori întreprinderi au „ciupit” din pământul CAP-ului. Unul dintre aceştia: directorul CFS-ului sau al Melanei, numele sub care este cunoscut fostul Combinat de Fire şi Fibre Sintetice. „Aurel Damian era cu Mateescu, într-o vreme, care a fost instructorul CC-ului, pe platforma chimică, pus de Elena Ceauşescu. Ei aveau pe Grui o suprafaţă expropriată, în formă de „U”. Odată, el a mutat gardul, a stricat pe acolo şi a ocupat păşunea pentru animalele din Schei. I-am dat amendă, o dată 10.000 lei, a doua oară, 20.000 lei, amenzi care nu se suportau de către unitate, ci personal, de către conducătorul unităţii. După ce i-am dat amendă, a venit plângând la mine: „M-ai nenorocit!” N-avea el salariul ăsta, erau bani mulţi! Dădeam amenzi de până la 50.000 lei.”, a continuat inginerul Bascacov. În aceste condiţii, celui de la CFS i s-au aplicat nişte „gustări” de 10.000-20.000 lei, de vreme ce maximul era mai bine de dublu. „Şi a venit la mine plângând, o dată cu Sasu, apoi cu Ghizdavăţ, cu secretarul Comitetului de Partid. „Mă, te-ai învăţat minte?”, l-am întrebat. Îi luam pe scurt. „Dă-o-ncoace!” Mi-a dat hârtia, am rupt-o şi am aruncat-o la coş. N-o trimisesem încă la colectare, la Fisc. Pe unii îi lăsam o vreme, ca să clocească. Ăsta a fiert!” În contul clemenţei acordate, preşedintele CAP a apelat la directorul Melanei, pentru DMT-ul de care avea nevoie. „Ne apucasem să facem perne, saltele. „Îţi dau cât vrei! Îţi trimit camioane!”, s-a bucurat cel scăpat de sancţiune.
Alt exemplu: „Era Roaită la Cooperaţie, care avea dambla pe Lunca silozului, cel mai bun pământ din oraş: silozul, pe care noi îl avem şi acum (n.r. Societatea Agricolă Obştea), jos, la fosta Autobază 2 Marfă - IRTA. Alături este un siloz de legume-fructe, iar, în spate, este lunca, 12 hectare, cel mai bun teren din oraş. Tot aşa, avea acolo cale ferată... împreună cu Mateescu, făcuse plan să refacă podul nemţilor. Dar le-am pus frână mereu, dacă pe mine mă puneau în încurcătură cu efectivele!”

Angelo Miculescu, socrul lui Adrian Năstase, venea deseori la Câmpulung

Interlocutorul nostru avea răfuieli aprinse pentru terenul de la Matriţe nu doar cu Victor Naghi, ci şi cu primul-secretar. Inginerul Bascacov primea un salariu mai mare decât primul-secretar, cu toate că era preşedinte de CAP. Astfel hotărâse Nicolae Ceauşescu, în urma propunerii unui tip straşnic, care a venit în zonă de multe ori, Angelo Miculescu, ministru al Agriculturii în perioada 1969-1981 şi viceprim-ministru între 1975-1981. Mai târziu, Angelo Miculescu, tatăl Danei Năstase, a ocupat funcţia de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Populară Chineză.   
„În fiecare an, ne chemau la Sala Palatului. Acolo, timp de o săptămână, veneau Angelo Miculescu, Nelu Ceauşescu (n.r. şeful Horticulturii), Zipiş, din Măţău, fiecare zi era dedicată unui sector, ne mai plimbau pe la unităţi deosebite. Încărcau un autobuz şi ne duceau la Işalniţa, care a fost cel mai mare bloc de sere din Europa, 204 hectare, dintre care patru hectare erau pentru cercetare. Un singur bloc automatizat, irigat, avea 100 de senzori la hectar, care declanşau apa, pentru a uda unde era nevoie. O fermă era de şase hectare. Ţin minte ca astăzi că erau şase oameni la hectar, mecanizat total, obţineau 300-400 de tone de legume la hectar, din care trei sferturi mergeau la export.”, a continuat inginerul Bascacov.
Iar remuneraţia consistentă, pe care o primea, comparativ cu leafa prim-secretarului, s-a datorat acestui Angelo Miculescu, ocupant al funcţiei de viceprim-ministru, care a făcut propunerea, iar Nicolae Ceauşescu a aprobat sistemul de retribuire. Este adevărat că programul de lucru la CAP nu se rezuma la opt ore, ci muncea zi lumină. Din 6.200 de CAP-uri existente în România, doar la şase, inginerii erau şi preşedinţi. Peste tot exista preşedinte, inginer şef, şef de fermă, pe când, la Câmpulung, inginer şef şi preşedinte erau una şi aceeaşi persoană. Astfel, Grigore Bascacov era şi cu vorba, şi cu fapta.

“Deasupra grajdurilor de la Schei trebuia să fie o fabrică de motoare”

Pe platoul situat deasupra Matriţelor, sub Măgura, trebuia să fie o altă fabrică a Uzinei ARO, care, însă, nu s-a realizat. „În general, m-am avut bine cu Naghi. Avea şi el dreptate. De exemplu, deasupra grajdurilor de la Schei, trebuia să fie o fabrică de motoare. 200.000 de motoare, pentru toată industria constructoare de maşini din România. Avea planuri mari Naghi şi avea loc ca să se extindă pe Grui. Dar nu s-a mai făcut. Erau planuri bune pentru zonă şi nu puteam să mă opun eu. Dar mai discutam, ca principiu, cu el. „Hai să ne sincronizăm nevoile, ajută-mă şi tu cu ceva. Dă-mi şi mie 50 de cauciucuri!”, îi ceream, fiindcă aveam camioane şi tractoare. „Gata!”, şi-l chema la el pe unul dintre directori. „Gheorghe (n.r. Gheorghe Ştefănescu, directorul administrativ), dă-i lui Bascacov ce-i trebuie!”, ordona Naghi.
Victor Naghi îl ajuta pe preşedintele CAP, pentru că, vorba acestuia din urmă, „trebuia să trăim unii cu alţii”. „Începusem noi să facem nişte repere pentru ei, dădeam de lucru la oameni.” În aceeaşi zonă, unde era planificată a fi construită fabrica de motoare, era proiectată şi o ţesătorie. Cu Naghi a colaborat până la ieşirea la pensie a directorului uzinei, în 1982, după care a păstrat legătura cu succesorul lui, Ion Giuvelcă.

Primarul Călin Andrei: “Şi astăzi primim solicitări de retrocedare pe platforma ARO”

La finalul dialogului purtat de curând cu inginerul care, timp de 22 de ani, a condus CAP Câmpulung, acesta a comentat puţin o afirmaţie a primarului Călin Andrei, legată de cererile de retrocedare a terenurilor luate de comunişti pentru construcţia Întreprinderii ARO. Iată ce declara primarul Câmpulungului, de curând, în contextul intenţiei de preluare a “aripii” de Nord a Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, aflate în proprietatea omului de afaceri Marcel Proca, patronul societăţii Tiparg. „Şi astăzi primim solicitări de retrocedare pe platforma ARO. Privaţii pot face cereri de retrocedare, iar Primăria, care a avut în proprietate acest imobil, nu poate. Şi nu poate, într-adevăr.”, afirma Călin Andrei, completat de secretarul Primăriei, Nicolae Ghinea: „La ARO răspunde statul român.”
Pornind de la realitatea prezentată de primar, Grigore Bascacov preciza pe scurt în ce condiţii a fost luat de comunişti pământul oamenilor şi de ce sunt atât de înverşunaţi să şi-l primească înapoi. „Cel mai scump pământ - am şi acum Decretul-lege 12 - era 1,50 lei metrul pătrat, arabil, clasa I de fertilitate. Un pământ superior. Preţurile începeau de la 20 de bani şi ajungeau până la 1,50 lei. Era bătaie de joc. Eu, de exemplu, aş fi plătit de cinci ori preţul, numai ca să fiu lăsat în pace, să nu mi se ia pământul. Asta era disputa, iar eu eram între ciocan şi nicovală, pentru că te „legau” dacă rămâneai fără mâncare la animale. Era sabotarea economiei naţionale! Erau articole... o groază!”, spunea acesta. 
Pentru a încheia, totuşi, relatarea fostei perioade de dinainte de Revoluţie într-o notă optimistă, concluzia discuţiei cu inginerul Grigore Bascacov este că: „Se făcea treabă, cum-necum, cu „ho”, cu „rup”, cu scandal.” Iar furtul rareori scăpa nepedepsit. De pildă, prim-secretarul Ion Ploscaru, adus la Câmpulung de la Comitetul Central, când îi prindea pe cei de la blocuri furând fructe de pe plantaţiile CAP-ului, care fuseseră îndesite, cu ajutorul viceprim-ministrului Angelo Miculescu, avea o sancţiune aparte pentru ei. „Este adevărat, una era să furi un măr, două, trei, şi alta era să furi cu sacul. Ploscaru îi prindea, le puneau sacul de gât şi-i plimba prin oraş. „Bascacov, să te ţii de ei!”, îmi cerea. Nu sufla nimeni în faţa lui.”, a încheiat Grigore Bascacov, fostul preşedinte al CAP Câmpulung.
a2.jpg

The most visited gambling websites in The UK