Menu
TRAFIC

Prânzul pe banda de cumpărături  

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 374

 

Cei mai pitoreşti dintre turiştii care tranzitează Câmpulungul pe perioada verii sunt motocicliştii, cei mai mulţi străini, europeni fascinaţi de traseele superbe din Muscel şi, totodată, periculoase, după cum s-a dovedit, din păcate, de curând. Dar cum fără riscuri viaţa n-are farmec pentru această categorie socială obişnuită să trăiască la limită, vară de vară, serpentinele Muscelului vibrează sub alaiurile negre, care străbat fulgerător satele din Nordul judeţului. Cel mai la îndemână pentru aprovizionare este supermarketul din Vişoi, a cărui parcare, deseori, devine parc de motoare, păzit de unul-doi din convoiul „destructurat” de foame, dar, mai ales, de sete. Restul se împrăştie printre rafturile magazinului, pentru de-ale gurii. În timp ce şoferii de TIR, şi ei clienţi fideli ai aceluiaşi punct comercial, graţie amplasării sale pe ceea ce câmpulungenii numesc „variantă”, cumpără stocuri însemnate de mâncare, conserve şi, în general, ceea ce rezistă la drum lung, motocicliştii ţin la hidratare şi, de aceea, îi găseşti buluc la generosul stand cu băuturi. Nu vă gândiţi că se amăgesc cu bere, tăriile fiind favoritele „împieliţaţilor”, pentru care shopping-

ul culinar înseamnă un coşuleţ cu câteva caserole cu mâncare gătită, servită în parcare, înainte de continuarea călătoriei, şi o „cârcă” de sticle, dintre cele cu multe grade, ca să aibă echilibru pe motor. Căci am zis de masa devorată în şaua motocicletei, gata de start. Unii nu ajung cu bucatele la ieşirea din magazin, ci le dau gata în interior. Deunăzi, stând la rând şi aşteptând la casa de marcat ca să-şi plătească produsele, autorul acestor rânduri a simţit un miros puternic de mâncare. Or fi scos ceva de la cuptor doamnele de la raionul cu preparate gătite şi a ajuns mirosul până la casele de marcat, şi-a zis. Însă, cum înainta la coadă, nici gând să se risipească izul de carne tocată prăjită, în ciuda dotării cu sistem de aer condiţionat de care dispune magazinul. Clientului i-a fost jenă să se întoarcă pentru a dibui sursa mirosului persistent, dar, când n-a mai rezistat odorii de usturoi, a tras cu coada ochiului la cel din spate, care se chinuia să împingă un purcoi de clondire pe bandă.  Asta făcea cu o mână. Iar cu cealaltă se servea hulpav din caserola cu chiftele, din care, până a ajuns la casieră, nici amintirea n-a mai rămas. Doar ambalajul cu bonul aplicat, ca să aibă angajata ce să taxeze. Musceleanul de pe bulevard

The most visited gambling websites in The UK