Logo

Clientul nostru, prostul nostru

Specimenele nervoase pe care le întâlnim în spatele tejghelelor sunt ţinute de patroni, după cum bănuiţi, din lipsa unor înlocuitoare care să posede şi amabilitate printre calităţile necesare postului. Data trecută, am povestit despre nesimţirea cu care vânzătorii încalcă normele de igienă, folosind instrumentarul - mănuşi, palete şi cuţite - într-o manieră care te împinge să părăseşti alimentara cu sacoşa goală. Experienţa la cumpărături devine, în cazul celor mai sensibili, mai eficientă decât curele de slăbire şi orele consumate la sala de sport. Plus că este gratuită! În cazul în care nu vă îngrozeşte maniera în care vă sunt servite produsele alimentare, sunt şanse sporite să fiţi beştelit de o tăntică cu aere de şefă de galantar sau casierie. Depinde unde prindeţi săpuneala. Deşi nu este exclus să vi se livreze la fiecare „punct de lucru” din incinta magazinului. Deunăzi, la instalaţia unui magazinaş de cartier s-a întâmplat o defecţiune, a cărei reparaţie s-a consumat cu lumea în interior, aşteptând la casă pentru a achita mărfurile. 

Angajata, căreia i-a sărit ţandăra la vederea echipei de lucru, de parcă muncitorii intraseră prin efracţie în spaţiul cu pricina, cu un ochi la lucrătorii care i-au deranjat „logistica”, pentru a-şi face loc cu scara, şi-a descărcat nervii pe clienţi. O fi fost supărată, săraca, şi de căderea Guvernului, de i-a ocărât pe săracii muşterii, fără deosebire între tânăr şi bătrân, între bogat şi cerşetor. Dacă scoteau marfa din coş şi o puneau pe bandă, declanşau isteria vânzătoarei: „De ce le înşiri, dom’ne, peste tot?!” „Peste tot” însemnând două palme libere pe banda îngustă. Dacă nu le scoteai, urma altă repriză de zbierături cu spume la gură. Păi, ea cum vede în grămada din coş ce să taxeze?! Dacă cereai pungă: „Ce te grăbeşti, dom’ne, aşa! Mi-ai cerut pungă şi nu ţi-am dat?! Ai răbdare!” Rămas ca prostul fără pungă - fiindcă a doua oară nu îndrăzneai s-o mai ceri, gândindu-te că scoate o bâtă de sub tejghea - sigur aveai parte de alte ţipete turbate ale vânzătoarei: „Ia, dom’ne, coşul şi mişcă-te, că stă lumea!” Lume care urma la rând la orăcăielile indispusei gata să te arunce pe scări cu coşul în braţe, îngrămădit ce eşti, care ţii comerţul pe loc cu mocăiala şi pretenţiile tale absurde! 

Evenimentul Muscelean