Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Logo

La fel ca privaţii abonaţi la lucrările Primăriei, ADP-iştii ştiu când încep, nu şi când termină

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2020_mai_2485_13.jpgb_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2020_mai_2485_14.jpgb_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2020_mai_2485_15.jpgb_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2020_mai_2485_16.jpgIntenţiile serviciului public al Primăriei de a continua, la o scară incomparabil mai redusă, ce s-a făcut în timpul comuniştilor, pentru protejarea gospodăriilor de pe strada Pârşeni, nu sunt primite cu aplauze de unii dintre beneficiari. Şi asta din cauza ritmului greoi de lucru al muncitorilor de la ADP, pe care nu i-am văzut accelerând programul de reparaţii stradale nici cât oraşul a fost „închis”. Chit că vremea a fost excelentă în această primăvară, cu temperaturi prielnice asfaltărilor şi o lipsă aproape totală a precipitaţiilor. Fără ploi şi fără trecători care să încurce şantierul public, lucrătorii statului puteau fi mai convingători că-şi merită lefurile peste cele ale colegilor din privat. În sfârşit, irosim  spaţiul ziarului relatând despre ce puteau să facă - dar n-au făcut - subalternii directorului Bogdan Pătru, de la care lumea nu aşteaptă minuni. Ci doar să se ţină de o treabă începută şi s-o finalizeze pe aia, în loc să se apuce de alta. Aşa reclamă şi câţiva concetăţeni de pe strada Pârşeni, unde, din raţiuni de protecţie a drumului şi a curţilor poziţionate sub dealurile de pe care se prăvălesc cu repeziciune pâraiele alimentate de furtunile verii, s-a executat, dar nu s-a finalizat, un canal colector. 

ADP-iştii au finalizat capătul dinspre deal al şanţului. La cel dinspre vale au obosit   

Strada Pârşeni, ca mai toate periferiile Câmpulungului, traversează o coastă, şi cu vale, şi cu deal, unde caselor părinteşti li s-au alăturat construcţii noi, fie ale copiilor şi nepoţilor bătrânilor de altădată, fie ale unor cetăţeni care au fugit mâncând pământul de nebunia de la bloc. Zonă frumoasă, liniştită, asemenea mărginimilor oraşului, afectate de inundaţii, la ploi severe, întreţinute de formele de relief ale oraşului adăpostit într-o „copaie”. Înălţimile care înconjoară Pârşeniul au determinat conducerea de odinioară să dispună construcţia mai multor diguri de protecţie a gospodăriilor, dintre care unele s-au mai distrus din cauza deceniilor şi apelor multe trecute peste ele. „De când a făcut Ceauşescu toate digurile ăstea, n-am mai fost inundaţi rău, dar până să se facă diguri, prin ’85, veneau copacii în picioare! Sunt vreo şapte diguri până sus. Când venea apa de pe toate dealurile, erau şi ploi ca lumea înainte, se strângea multă şi o luau copacii la vale. Dacă nu erau îndiguiri… După ce au fost făcute, ţin malurile, nu mai „fug”. Au făcut bine atunci: Pârşeni, Băbuşa, Valea Româneştilor, Valea Rea. Acum, nici măcar nu le întreţin. Când i-am spus primarului că numai eu fac curat pe canalizarea asta, el mi-a zis: „Foarte, foarte bine!” Da, dar e foarte rău că alţii aruncă. E şi lumea rea.”, ne-a spus un localnic pe care l-am găsit făcând fânul.   

Probabil, nemulţumirea unor petiţionari din „cartier”, al căror avut este „spălat” de iureşul torentelor formate pe pantele zonei,       a împins autorităţile să dispună execuţia unui şanţ, care să dirijeze apele pe o vale, către principală. În vechime, valea pe care deversează tubul era un drum de căruţe, după cum ne-a spus un vârstnic, folosit de localnici ca să iasă de pe Pârşeni pe strada Grigore Alexandrescu, în prezent, componentă a ceea ce se cheamă centura Câmpulungului. Lucrarea întreprinsă de Primărie, prin serviciul său, era necesară, indiscutabil, într-o răspântie în care puhoaiele se împrăştiau necontrolat peste calea de acces nemodernizată şi, mai grav, peste bunurile cetăţenilor, inundând curţi, grădini, beciuri, cum se întâmplă peste tot acolo unde casele au în vecinătate dealuri pe care se formează torente vijelioase, când plouă abundent. 

Ce-i amărăşte pe beneficiarii care ne-au reclamat investiţia publică începută în această primăvară este maniera de lucru: „încet, încetişor şi pe loc”, cu riscul de a se strica şi ce s-a făcut până acum. Marginea de sus a canalului, care stabileşte o traiectorie sigură a şuvoaielor periculoase pentru avutul cetăţenilor, a fost amenajată în condiţii, cu bucăţi de bordură refolosită, ca să nu se dezintegreze şi, în plus, „zidul” care înconjoară drumul contribuie la rezistenţa drumului. Un drum de ţară, cu pământ şi bolovani, care, în lipsa sponsorizărilor de la combinatul de ciment, n-a mai „pupat” nici piatră de calcar, ca să-i îndulcească condiţia de uliţă de ţară. Nici această margine nu lasă impresia de lucru finisat, dar, în fine, estetica nu este punctul forte ale ADP-iştilor. Şi, de multe ori, nici calitatea. Să zicem că senzaţia de „neterminat” este lăsată şi de materialele provenite de la alte îmbunătăţiri stradale, cum sunt înlocuirile de bordură în oraş, cărora li s-a dat o utilitate, prin includerea lor în lucrarea de pe Pârşeni. 

În schimb, marginea dinspre vale chiar e neterminată, nefiind consolidată cu bucăţi de piatră, ca în amonte, ca să ţină şi canalul, şi drumul. În plus, la ploile căzute cu zgârcenie în luna mai, pământul scormonit pentru îngroparea tubului s-a fărâmiţat, riscând să fie compromisă investiţia, dacă este lăsată aşa mult şi bine. Asta ne-au sesizat oamenii. Nu că s-a făcut sau de ce s-a făcut, ci de ce nu s-a continuat şi capătul lăsat de izbelişte, în pericol să se strice ce s-a muncit. Dar asta este „boala” lucrului la stat: să începi şi să nu termini, cu o pauză între debut şi sfârşit suficient de îngrijorătoare pentru cetăţenii convinşi că, dacă nu reclamă, aşa rămâne canalul. 

Proiectul pentru strada Pârşeni n-are susţinere financiară  

Contactat, directorul ADP, Bogdan Pătru, a programat o deplasare a echipei de lucru în zonă la începutul săptămânii. Dar asta numai pentru că a fost sunat de un redactor al ziarului nostru şi întrebat pe acest subiect. Altfel, era prea mare coincidenţa, ca echipa să întreprindă deplasarea taman în ziua apelului nostru. Pentru Pârşeni, după cum am aflat de la directorul Pătru, este un proiect, dar, din păcate pentru locuitorii străzii, numai la stadiul de studiu de fezabilitate şi D.A.L.I - documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii. Adică nu există banii pentru execuţie, partea cea mai importantă a unei investiţii. „Dacă (n.r. Primăria) ne dă finanţare, îl facem noi, dacă nu, vedem ce o să se mai întâmple. Am discutat cu domnul primar, să vedem ce bani rămân din ce s-a disponibilizat cu COVID şi, dacă ne rămân, îl facem. Sau la sfârşit de program (n.r. programul de lucru al ADP), în toamnă. Practic, trebuie reprofilare.”, spunea Bogdan Pătru, referindu-se la starea drumului, pe care îl putea rezolva şi ADP, dacă avea în dotare un autogreder. Aşa… trebuie să închirieze. „În acest an cu COVID, au închis şi Holcim, căci, de obicei, ne dădeau ei două mii de tone de calcar, cu titlu de sponsorizare. Anul acesta, au zis că, până nu se termină, nu ne dau nimic şi noi am tot cumpărat ca să le ţinem sub circulaţie, căci avem multe drumuri nemodernizate, mai ales în zone din acestea cu pante accentuate. Ca să le ţii sub circulaţie, este nevoie întotdeauna de calcar şi am tot cumpărat.”, ne-a declarat directorul Pătru, de la care am înţeles că strada aşa rămâne până apar banii de lucrare. Dar asta nu înseamnă că erau motive ca şi canalul să rămână cu un capăt nefinalizat, ca să se surpe pământul peste el. Cât despre asfaltul care n-a ajuns în dreptul a zece gospodării de pe stradă… să scăpăm de COVID şi vom mai povesti. Magda BĂNCESCU

Evenimentul Muscelean