Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Vecinătatea Gării, altă dovadă a nesimţirii unor câmpulungeni care fentează plata gunoiului

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 842

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2020_mai_2485_8.jpgb_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2020_mai_2485_9.jpgb_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2020_mai_2485_10.jpgb_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2020_mai_2485_11.jpgMormanele de gunoaie înălţate în zone mai mult sau mai puţin dosite ale oraşului n-au legătură cu preocupările mai intense ale câmpulungenilor, pe durata stării de urgenţă, pentru renovări de locuinţe şi curăţenia în curţi şi grădini. Mizerie a fost dintotdeauna şi mizeria va fi, atâta timp cât administraţia locală nu investeşte mai mult decât a făcut-o până acum într-un sistem de monitorizare video, cu acoperire a amplasamentelor pentru care au predilecţie „gospodarii” atenţi doar cu propria bătătură. Dacă agenţii Primăriei nu amendează şi, mai mult decât atât, nu anunţă în presă pe cine a amendat şi pentru ce, nu vor dispărea în veci întinderile de gunoi, care umplu spaţiile verzi ale municipiului. Se aruncă şi la periferii, se aruncă şi în centru, căci nesimţirea nu ţine cont de zona de impozitare, existând în aceeaşi doză peste tot. Orice relatare pe tema „infecţiei” care ucide natura este însoţită de îndemnuri din partea cititorilor de a vedea cum arată zona lor de domiciliu, din cauza, cel mai probabil, a unor vecini nepăsători la răul făcut tuturor. 

Motivul deşertării molozului, dar şi resturilor menajere pe domeniul public, de obicei, în locuri cu verdeaţă, care sunt pângărite de neobrăzarea prea multora dintre noi, îl constituie, după cum intuim cu toţii, eschivarea de la plata serviciului de salubritate. Cei de la bloc se sustrag obligaţiei achitării suplimentare a deşeurilor rezultate din reabilitări de apartamente aruncându-le în tomberon. Sau lângă tomberon, unde bucăţile de zidărie se înghesuie lângă piese de mobilier vechi şi electrocasnice uzate. Proprietarii de case, însă, care predau pubela la intervalele convenite cu operatorul Financiar Urban, sunt primii bănuiţi de împuţirea văilor, a crângurilor, a malurilor râului şi, în general, a oricărui colţ de natură la care au acces cu maşina, judecând după greutatea resturilor, revenite în peisaj după fiecare acţiune de curăţenie întreprinsă de muncitorii de la ADP. 

Inclusiv o carte de identitate am găsit la groapa de gunoi. Dovada că titulara a trecut pe acolo  

La sugestia unui cititor, care a insistat să vedem halul groaznic în care a fost adusă vecinătatea Gării Câmpulung, am făcut o deplasare în locul descris. Aspectul podului Gării, cu acces auto din strada Mărăşti, bate talentul oricărui scriitor pasionat de descrieri. 

Este atâta mizerie într-un spaţiu deschis, a cărui lărgime îi îmbie pe necugetaţii oraşului la gesturi reprobabile, care are pe fundal bătrâna gară a Câmpulungului şi pasarela pe care miresele locului o includ deseori în albumele de nuntă, prin şedinţele foto „Trash the Dress”, realizate în acest decor. Nişte arhitecţi de la Bucureşti îi sugerau primarului Liviu Ţâroiu să includă podul pietonal în proiectul turistic al amenajării Râului Târgului, prin crearea unui punct de observaţie a frumuseţilor etalate de peisajul generos, eventual, a unui bistro, în apropiere, de vreme ce trecerea trenurilor nu se produce cu o asemenea frecvenţă încât să-i deranjeze pe amatorii de relaxare, la o cafea, în aer liber. 

După specialiştii cu viziuni care depăşesc nivelul de înţelegere al unei populaţii care… atât poate, atât face, o construcţie „moartă” în prezent are şanse să prindă viaţă. Unul dintre colaboratorii lui Ţâroiu în domeniul arhitectural - asta până să-şi găsească arhitect şef la vecinii de la Piteşti - recunoştea că pasarela este „extrem de urâtă”, dar „poetica urâtului” inspirată celor care văd dincolo de rugină şi beton măcinat îi dă un potenţial turistic, care ar fi păcat să nu fie valorificat. N-o spunem noi, ci oameni care au văzut lumea şi care cred că pasarela, un spaţiu refuzat, pe care cetăţenii îl traversează de nevoie, poate fi integrată, cităm, „într-un centru de media, de multimedia sau într-un mic muzeu media, o cofetărie, un loc în care să atragă oamenii.” Şi asta pentru că de la Gară, de pe acea pasarelă, privitorului i se deschide înaintea ochilor o panoramă frumoasă a oraşului, cu turle de biserici, de cupole şi mansarde ale vechilor case boiereşti. 

Vise, taică, vise! Coşmaruri! Ca să nu zicem „izmeneli de Capitală” ale unor simandicoşi care confundă târgul nostru înapoiat cu Parisul! Păi, ce să vadă turistul de la taverna dichisită de lângă pasarelă, unde aroma cafelei i-ar fi estompată de izul mizeriei descompuse, purtat de briza râului?! Ce să vadă?! Cum împinge căruciorul plin de gunoaie vreun gâfâit asudat, îndreptându-se glonţ către locul în care şi-a dus resturile dintotdeauna?! Privit dinspre unităţile militare, podeţul pietonal al Gării, mustind de potenţial turistic, cum susţin arhitecţii trăiţi la Bucureşti, e eclipsat de rampa în creştere văzând cu ochii, căci concetăţeanul nostru este imposibil de lecuit cu îndemnuri de a renunţa la păcătosul obicei.       

„Poezia” de mai înainte nu se “pupă” cu obrăznicia orăşeanului pe care atât îl duce capul: să-şi arunce lăturile unde se nimereşte, ca să nu umble la portofel. Dacă aşa fac toţi, eu sunt mai prost?!, este mentalitatea care ghidează turma de nesăbuiţi către platoul Gării, unde se văd încă urmele unei acţiuni de igienizare întreprinsă de serviciul public. Cel mai probabil, după descinderea poliţiştilor şi pirotehniştilor pe terenul viran poziţionat între râu şi Gară, unde, în luna ianuarie, a fost descoperit un proiectil neexplodat, datând din Al Doilea Război Mondial. 

S-a ridicat ce s-a ridicat, ce-a rămas s-a împins cu lama utilajului în gârlă şi s-a acoperit cu pământ, s-a nivelat, locul fiind adus la o condiţie decentă. Suntem în luna mai şi grămezile de zidărie şi cărămidă au reconstituit formele de relief de la începutul anului. Dacă efortul depus pentru curăţenie nu este păzit printr-o supraveghere video, pentru a fi surprinşi cei pe care năravul îi poartă aici! Cine a venit înainte de salubrizare, vine şi acum, ştiind că e loc sigur pentru debarasarea de orice. Noi am găsit, marţi, printre gunoaie, buletinul unei cetăţene, care poate constitui o probă că titulara a avut drum în zona cu pricina. Cine n-are chef să străbată podul, hop cu sacii peste balustradă! În apă sau la picioarele pasarelei cu trafic auto, care nu se mai văd de această plagă nenorocită, care sunt gunoaiele câmpulungenilor. Magda BĂNCESCU

The most visited gambling websites in The UK