Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Ţâroiu n-a pus bănci, la cererea cetăţenilor temători că „se înnegreşte parcul”

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2018_2322_taroiu-banci.jpgAscultarea pe care Liviu Ţâroiu o arată propriului partid, din rândurile căruia i s-a cerut să nu pună bănci în Parcul Jurământului, i-a determinat pe liberali să înnoiască cerinţa montării de mobilier stradal în spaţiul verde primenit în cadrul lucrării mutate de pe Republicii pe Negru Vodă. Actualizarea apelului s-a produs, susţin PNL-iştii, în contextul înmulţirii solicitărilor adresate lor de cetăţeni, nemulţumiţi că n-au pe ce să-şi tragă sufletul, când vin la piaţă. De partea cealaltă, primarul susţine că se întâlneşte şi el cu oameni care îi cer contrariul. Să nu pună bănci, fiindcă, cităm, „se înnegreşte parcul”. „Înseamnă că nu ne întâlnim cu aceleaşi persoane.”, este concluzia opoziţiei, care „îi scoate ochii” PSD-istului cu aspectul unic în ţară al Parcului Jurământului. Adică parc fără bănci nu s-a  pomenit. La şedinţa Consiliului Local de săptămâna trecută, s-a discutat într-o veselie - şi chiar cu veselie - despre parcurile şi locurile de joacă, noi şi vechi, exceptându-l pe cel aflat în lucru, din Vişoi, despre care puterea şi opoziţia s-au înţeles să nu sufle o vorbă. Liberalii ştiu de ce. 

„80% dintre cetăţenii cu care m-am întâlnit pe stradă şi în parcul Pieţei Jurământului m-au rugat să nu pun bănci”

Grijulii cu posterioarele ursărimii tolănite pe bordurile răcite de temperaturile de toamnă, aruncate brutal peste Câmpulung, aleşii au abordat, la „diversele” întrunirii din 27 septembrie 2018, chestiunea vitregirii Parcului Jurământului de mobilierul nelipsit într-un spaţiu verde: băncile din stocurile generoase ale ADP-ului. Nu motivele i-au lipsit lui Liviu Ţâroiu când a fost solicitat să lămurească de ce întârzie operaţiunea de montare a obiectelor specifice unui parc. În primul rând, investiţia nu este finalizată, este primul argument al primarului. În al doilea rând, lumea îi cere să nu facă greşeala să asigure locuri de şedere ursărimii blindate de drepturi, printre care şi dreptul de „a freca menta”, cu ochii pe paporniţele târgoveţilor. Şi aşa câmpulungenii aflaţi la cumpărături străbat zona pipăindu-şi buzunarele şi genţile, ca să se asigure că nu sunt pipăite de mâini străine. 

„Domnilor dragi, le răspunde Liviu Ţâroiu liberalilor, discuţii am şi cu dumneavoastră, ca să le montez, discuţii am şi cu ceilalţi, să nu le montez. 80% dintre cetăţenii cu care m-am întâlnit pe stradă şi în parcul Pieţei Jurământului m-au rugat să nu pun bănci.” „Şi cetăţenii aceia pe ce stau?”, întreabă Bogdan David. „Se plimbă prin parc.”, îi dă replica primarul, mai degrabă amuzat de întrebare decât iritat. Deşi ar trebui să-l irite că staţionarea permanentă a „obosiţilor” cu gândul la potlogării este permisă de lege, care funcţionează diferit de înainte de ’89, când ia să fi îndrăznit careva să stea ca pleaşca, zi-lumină, în spaţiul public! Chiar să nu facă prostii, e inconfortabil să vezi puhoiul de ursari şi rudari în parcul pe care, fireşte, îl ocoleşti. Nicidecum nu împarţi minutele de relaş între două drumuri cu acaparatorii domeniului public, cum sugerează aleşii de la PNL. 

„E atât de uşor să le pun, nici nu vă daţi seama. Dar, după ce le pun, vor veni ceilalţi şi-or să-mi zică: „Domnule, ce-ai făcut aici? Că ai înnegrit parcul!”, anticipează Ţâroiu reacţia câmpulungenilor care nu doresc amenajarea de popasuri pentru minoritatea lângă care n-au curaj să se aşeze. „Puneţi să stea şi ăia negri, şi ăia albi.”, au dat-o pe glume pledanţii sporirii funcţionalităţii zonei verzi, prin crearea unor locuri de relaxare de ajuns pentru toată lumea. „Scoateţi-le şi pe cele din Grădina Publică şi de pe bulevard, căci şi acolo stau.”, l-a provocat David pe Ţâroiu, care a divulgat informaţia lipsei băncilor din proiect. Asta pentru că este făcut de un inginer, nu de un arhitect, l-au bombănit liberalii. 

Patronii bâlciului trebuiau să se aşeze în faţa Pieţei Grui. Dar dacă s-au aşezat în parc, nu i-a deranjat nimeni mutându-i

Alt parc, alte probleme. Temporare, ne asigură Liviu Ţâroiu, care ar fi încuviinţat amplasarea bâlciului ieftin, înghesuit în „coasta” locului de joacă central din Grui, înnoit cu covor elastic, nu în spaţiul în care a „aterizat”, ci în faţa fostei pieţe. Dacă aşa este cum susţine primarul, n-am înţeles de ce, marţea trecută, când administratorii caravanei „Cindrelul” au făcut un pas în spate, în parcarea de pe locul fostei centrale termice, nu le-a cerut să se mute în locul convenit. Altfel spus, a aflat cu o întârziere de câteva zile că patronii bâlciului nesocotesc învoiala, înfigându-se în zona în care ştiau că sunt copiii cartierului, dar tot nu i-a zburătăcit din parc, pe motiv că nu stăteau mult. Intuind că a intrat un ban în Primărie - preţul dubioasei distracţii  permise lângă un loc de joacă -, liderul opoziţiei a povestit, la şedinţa de Consiliu de joia trecută, că a încercat să afle ce sumă a meritat alterarea redeschiderii parcului cu suprafaţă de tartan de vecinătatea de prost gust. Şi periculoasă pentru cei mici, aparatele de aşa-zisă distracţie fiind nişte vechituri. „Am încercat să aflu ce sumă am încasat noi pentru acest circ. Ce s-a întâmplat în Grui, la sfârşitul săptămânii trecute, a depăşit limita bunului simţ. (…) Nu ştiu cine va repara ce s-a stricat acolo, începând de la spaţiul verde, locul de joacă, bănci, gunoaie. Efectiv, s-au rupt. Sunt curios pe ce sumă s-a făcut. Am întrebat astăzi (n.r. 27 septembrie 2018) şi nu mi s-a răspuns.”, s-a plâns liberalul David, pe care Ţâroiu l-a sucit şi l-a învârtit, pentru ca, în final, să nu-i spună nimic. Nimic concret. „Nu m-aţi întrebat pe mine.”, s-a apărat primarul, cum că n-a fost el sursa refuzului comunicării informaţiei legate de preţul „închirierii”. „Bănuiesc că n-aţi luat banii personal.”, a continuat dialogul celălalt. „Nu iau eu bani personal, dar doamna care a făcut încasarea şi-a luat două zile de concediu.” „Şi n-a pus banii în contabilitate?” „Banii sunt în casierie, cum să nu?!”, a apărat corectitudinea tranzacţiei Liviu Ţâroiu, fără a preciza valoarea ei, pe care n-ar fi cunoscut-o decât încasatoarea. Din nou s-a adus vorba despre caracterul discutabil al închirierii domeniului public, care nu se poate face decât cu acceptul Consiliului Local. Exceptând evenimentele sportive şi culturale, pentru buna desfăşurare a cărora primarul poate decide, fără Consiliu, fructificarea spaţiului public. Or bâlciul din Grui, aprobat să funcţioneze pe durata unei săptămâni, era departe de a fi sportiv ori cultural. „Nu este închiriere, ci taxă de utilizare a domeniului public. A fost o eroare - şi-a pus cenuşă în cap Ţâroiu -, căci aprobarea pe care am dat-o eu trebuia să fie în altă parte, în faţa Pieţei din Grui. N-am fost informat la timp, căci automat îi duceam de acolo. N-am apucat eu să trec la sfârşitul săptămânii, căci a fost raliul.” Dar nici după ce a trecut, nu i-a deranjat pe partenerii de afacere vremelnică, cerându-le să părăsească parcul.

The most visited gambling websites in The UK