Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Logo

Ursul din tei. După ce i-a făcut praf stupii unui sătean din Bădeni, jivina s-a cocoţat în pom, de unde a sărit pe drum

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2019_Septembrie_2416_Clipboard12.jpgScena cu evadarea intrusului a fost urmărită de păgubitul „înnegrit” de albinele agitate de atacul sălbăticiunii  

 Ca-n filme, aşa a fost aventura lui Mircea Paltin, din satul Bădeni, care s-a trezit cu ursul în curte, zgâlţâindu-i, plin de pofte, stupii doldora de miere. Musceleanul nu s-a pierdut cu firea şi a ieşit din casă să-şi apere munca, dar numaidecât a fost „înnegrit” de albinele agitate de intrusul atras de aroma dulcelui. De parcă nu era suficient că majoritatea familiilor din Bădeni, ale căror proprietăţi sunt amplasate în vecinătatea pădurii, suferă din pricina unei turme cu peste douăzeci de mistreţi, care le-au nenorocit porumbul, cartofii şi dovlecii, a apărut în peisaj ursul. Nu este prima dată când un sătean se pomeneşte cu matahala în bătătură, numai că popasul prelungit la interlocutorul nostru s-a lăsat cu pagube. Toţi stupii au fost controlaţi, dărâmaţi, iar fagurii, devoraţi de pofticiosul nocturn, mărturie stând ramele distruse, pe care păgubitul le-a păstrat ca dovadă a păţaniei cunoscute de vecinii săi. Probabil, şi de autorităţile locale, căci vorba se împrăştie repede, deşi omul nostru nu s-a complicat cu demersuri oficiale, fiind convins că reclamaţiile sunt în van. Peste drum de locuinţa lui Mircea Paltin, alte gospodării, altă muncă nenorocită de sălbăticiunile pădurii, care au tocat recoltele muscelenilor de la Bădeni. Alt cetăţean care ne-a deschis poarta casei, ca să ne arate prăpădul din grădină, a epuizat metodele de alungare a mistreţilor: cuştile câinilor amplasate la marginea dinspre pădure a terenurilor cultivate, tălăngi legate de un cablu agitat de proprietar noaptea, când simte năvala prădătorilor, vuvuzela care acompaniază sunetul clopotelor antrenate de mişcarea cablului, gălăgie făcută şi cu drujba în toiul nopţii, sperietori de ciori şi petarde, toate metodele având efect „zero” în calea mistreţilor, pe care nu-i opresc nici trei rânduri de garduri, din ulucă şi plasă. Culturile lui Viorel Darie sunt „arate” de porcii sălbatici, care au tocat legumele şi cerealele pe aproape toată întinderea Bădeniului. 

Ursul i-a spart geamurile magaziei şi bucătăriei, după care i-a devastat stupii     

Marţi, când i-am vizitat pe cetăţenii care au dorit să-şi prezinte public necazurile, stricăciunile cauzate de urs în ograda lui Mircea Paltin trădau festinul musafirului nedorit. Omul a reparat ferestrele magaziei şi bucătăriei, însă stupii, cu capacele îndoite, cu ramele prăpădite - dintre care unul făcut zob cu totul -, sunt dovada întâmplării de care a avut parte, de curând, Mircea Paltin. Cum proprietatea sa este poziţionată peste drum de ale vecinilor călcaţi de mistreţii coborâţi, noapte de noapte, din pădure, musceleanul bănuieşte că jivina s-a strecurat în curtea sa venind dinspre gârlă. A făcut un ocol al zonei împădurite şi, pe lângă firul de apă, a înaintat către gospodăria sa, unde a sărit gardul, porţile fiind închise. 

„A fost dezastru!”, ne-a descris păgubitul zona stupilor răvăşiţi de fiara cu simţurile aţâţate de desertul picat la momentul potrivit. Adică înainte de a tăbărî pe cutiile aliniate lângă gard, a spart geamul bucătăriei, pe unde a şterpelit mâncarea găsită într-o farfurie, pe masă. Cotrobăirea stupilor a început din marginea dinspre drum, cu atâta turbare, încât pe primul l-a dezmembrat, pur şi simplu, după care l-a aruncat cât colo. N-a cruţat niciunul! A umblat în toţi, urmele atacului văzându-se după ramele cu faguri făcute praf şi capacele deteriorate. 

În noaptea cu pricina, Mircea Paltin a auzit zgomot, dar, iniţial, nu i-a dat atenţie, pentru că are în vecinătate o societate comercială şi şi-a zis că de acolo provin sunetele care i-au stricat odihna. Cum acestea se înteţeau, a ieşit afară şi s-a îngrozit văzând ursul trăgând de unul dintre stupii aşezaţi la doi paşi de locuinţă. „Am început să strig: Ursul! Ursul! Şi au ieşit nepoata mea, cu nepoţii. Eu eram negru de albine! Nu sunt alergic, dar la puhoiul care m-a înţepat, m-am gândit să mă duc la spital. Trebuia să îndrept stupii. Am luat două-trei perechi de pantaloni pe mine… Trei zile, n-am putut să umblu pe aici, la cât de agitate erau.”, descria Mircea Paltin consecinţele vizitei sălbăticiunii. Omul este convins că, odată intrat în curtea casei, care este foarte largă, prima dată, animalul a spart geamul bucătăriei şi, prin spărtură, s-a întins după bucatele găsite pe masă. Stupii îi avea aduşi de o săptămână, când au fost dibuiţi de Moş Martin, care i-a distrus toate protecţiile încropite de cetăţean, în caz de furtună, ca să nu-i fie trântiţi pe jos. „Când am început să strig, a vrut să sară, urcându-se pe cutia asta.”, numai că amenajarea din lemn, un fel de ladă, s-a dovedit insuficient de solidă pentru a ţine ursul. Lada s-a lăsat sub greutatea animalului, care avea nevoie de ceva pe care să se caţere, ca să poată escalada gardul metalic de la intrarea principală. Agitat şi, probabil, speriat că fusese surprins de oameni, ursul a sărit în curtea nepoatei, a ajuns până la treptele casei, după care s-a întors, văzând că n-are scăpare. Singura salvare a constituit-o un tei de lângă poartă, în care s-a urcat şi de acolo a sărit în drum. „S-a dus la vecin şi a umblat şi pe la geamurile lui. În 65 de ani, n-am avut aşa ceva, în centru. Când eram mic, veneau ursarii cu ursul, atunci am văzut şi eu urs pe aici. Dar până acum, n-am văzut urs la noi. Toată lumea s-a mirat.”, povestea Mircea Paltin, care ne-a însoţit şi la vecinii de peste drum, unde mistreţii îi forţează să recolteze mai devreme legumele, ca să nu se aleagă praful de munca lor. 

Mistreţii s-au învăţat cu vuvuzela, tălăngile agitate şi drujba pusă în funcţiune noaptea. Păgubitul plănuieşte să încerce şi cu radio-ul dat la maxim 

„Eu mă scol noaptea şi bat cu sticle de plastic, ca să fac gălăgie.”, este metoda aplicată de Mircea Paltin pentru alungarea mistreţilor, care s-au învăţat cu gesturile oamenilor şi nu se mai sperie. Când vine vremea culesului, prea puţini mai dorm la Bădeni, de teamă că rămân cu cămările goale, după o primăvară şi vară de trudă la lucrul câmpului. „Am trei rânduri de gard. Avem gard şi pe sub pădure. Sâmbătă noaptea, mi-au luat poarta pe sus, parcă nici n-a fost acolo niciodată! Era aruncată ca de mână de om. Vin câte 20-30 o dată! Au început cu cartofii, cu straturile, iar acum, cu porumbul. Parcă ştiu când e bun porumbul de fiert şi atunci vin. Nici vaca nu mai mănâncă porumbul ăsta prăpădit! Miroase urât.”, spunea omul. În plus, în contextul pestei porcine, este şi periculos să hrăneşti lighioanele domestice cu ceea ce au stricat mistreţii în iureşul lor prin culturile sătenilor. Cartofi, dovleci, de porumb nu mai vorbim! Ce folos că lumea are grădini frumoase, muncite, dacă nu se mai poate folosi de ele! Resemnaţii le-au lăsat cu iarbă şi lucernă, ca să nu-şi mai facă sânge rău dimineaţa, la vederea lanurilor şi straturilor nimicite sub râturile turmelor sălbatice.

Viorel Darie are două holde terminate definitiv, după cum îl căinează vecinii. Cu toate soluţiile puse în practică pentru ţinerea la distanţă de grădina sa a mistreţilor. Omul a ieşit din casă cu prima „armă” de luptă cu porcimea care i-a râmat munca de peste an: vuvuzela, al cărei ţignal strident concurează „arma nr.2”. Nişte clopote sănătoase, înşirate pe un cablu, de care omul trage, când simte pericolul, în ideea ca zdrăngănitul să pună pe fugă mistreţii! Dacă nu i-au oprit ciobăneştii din „buza” pădurii, pe care proprietarul i-a „plantat” strategic la marginea grădinii sale, cu cuşti cu tot! „Azi-noapte am dormit aici.”, ne-a arătat omul o magazie pentru lemne şi uneltele de lucru, în care a înnoptat, de teamă că mistreţii îi strică solarul în care mai are câteva roşii. Porumbul crescut frumos este compromis, lanul arătând de parcă a fost brăzdat de un utilaj. „Nici tocătoarea - căci am lucrat şi în agricultură - nu toca aşa ca ăştia.”, spunea Mircea Paltin, căinându-şi vecinii gospodari, rămaşi fără producţia de porumb. „Cartofii i-am scos din forţă majoră. Nu ştiu ce să mai fac. Soluţia pe care mi-a dat-o cineva: un aparat de radio, dat la maxim pe „Antena satelor”.”, a adăugat Darie, căruia sălbăticiunile i-au dat somnul peste cap. În loc să pună liniştit capul pe pernă, după o zi istovitoare, trage de clopote, suflă în vuvuzelă, ba chiar pune în funcţiune şi drujba. „Toată Valea Bădenilor e terminată. De la ţigani încoace... au făcut prăpăd! Nu mai avem ce face. Decât să cultivăm în ghiveci!”, a conchis Mircea Paltin, nu înainte de a-i nominaliza pe câţiva dintre cei ale căror strădanii de a-şi asigura proviziile peste iarnă s-au dus pe Apa Sâmbetei: Gheorghe Bălăşoiu, Marioara Ilinu, Safta şi Arvatu.

Încheiem tot cu ursul, subiectul celor mai proaspete temeri ale oamenilor din Bădeni, învăţaţi cu mistreţii de câţiva ani. Înaintea lui Mircea Paltin, jivina a cărei greutate a fost apreciată de săteni la peste 400 de kilograme a apărut la un cetăţean care avea nişte mere. La cât era de masiv, lumea s-a mirat cum a făcut faţă gardului de plasă, înalt de doi metri, cu fier beton. „Ziua, mai mergem la mure, căci e plin de mure. I-am văzut urmele în noroi. Se vede că a trecut, după rugii de mure tăvăliţi şi mânjiţi de noroi.”, a mai spus vecinul care plănuieşte să aplice varianta cu radio-ul pentru mistreţi. Cât o funcţiona şi aceasta. Magda BĂNCESCU

Evenimentul Muscelean