Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Primarul Tarbă, păgubit şi de mistreţi, şi de urs, este revoltat că şefii judeţului refuză să iasă din birouri

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 1839

„Este bătaie de joc! Nimeni nu vrea să ia o măsură. Eu, aici, n-am ce să fac. Mă duc eu cu bâta?!” 

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2018_2318_tarba-pagubit.jpgCel puţin patru adrese având ca subiect sălbăticiunile din împrejurimile împădurite ale zonei locuite a comunei Bughea de Sus au luat calea Prefecturii Argeş. Ca urmare a corespondenţei insistente a autorităţilor locale cu mai-marii judeţului, responsabilii de bunurile şi chiar viaţa locuitorilor au primit răspunsuri total descurajatoare. Mai exact, că fondurile cinegetice - îl cităm pe primarul Nicolae Tarbă - „au fost acaparate de către „zmei”, aşa numiţi oameni de afaceri, care se uită după profit.” Şi, în timp ce unii mari fac avere, oamenii de rând se aleg cu paguba: grădini răscolite de râmăturile mistreţilor, porcii crescuţi pentru Crăciun, devoraţi de urşii flămânzi şi permanenta teamă că, lângă propria casă, dai nas în nas cu fiara codrului, coborâtă din pădure după mâncare. Reţinem din recenta discuţie pe care am purtat-o cu şeful Executivului de la Bughea de Sus informaţia neconfirmată oficial - nici nu va fi vreodată confirmată oficial - despre numărul dătător de palpitaţii de urşi dislocaţi în pădurile din Muscel. Circa 60 de jivine învăţate cu oamenii şi tomberoanele, care înseamnă şase per comună, punându-le la socoteală pe cele din sus de Câmpulung. Să nu uităm că ursul a ieşit, anul trecut, şi la Schitu Goleşti, nefiind intimidat de traficul de pe DN73.             

Neoficial, 60 de uşi gunoieri ar fi ajuns în pădurile Muscelului!   

„Porcii mistreţi fac, primăvara şi toamna, pardaf toate grădinile. La mine pe proprietate, până lângă grajdul de animale, îmi fac pardaf toată grădina. De două-trei ori! Am pus sârmă ghimpată… nimic nu stă în calea lor!”, ne povestea primarul Tarbă, păţit aidoma consătenilor, cu jivinele care i-au băgat pe musceleni în boală. Căci ceea ce se întâmplă la Bughea de Sus se întâmplă în tot Muscelul, unde primarii reclamă că nu sunt ajutaţi de instituţiile superioare şi, mai ales, de administratorii fondurilor de vânătoare, pe care nu-i presează nimeni să-şi îndeplinească obligaţiile. 

Cele mai recente adrese ale Primăriei Bughea de Sus destinate prefectului Emilian Dragnea sunt despre urşi. „Despre urşi am informaţia că apar mereu, vreo două exemplare de urs carnivor. Despre cei furnicari nu vă mai spun că în grădina mea au rupt câţiva pruni. Vin şi ei şi fac dezastru, căci sunt şi dintre aceştia destui. Şi nimeni nu ia nicio măsură. În ultima adresă pe care am făcut-o, după ce am depistat cum se numeşte acel mare om de afaceri, care a preluat fondul cinegetic 18 (Râul Târgului), au spus că fac hăituiri, că i-au trimis… nimic! Urşii sunt tot în satul nostru. Eu am atras atenţia de vreo două ori, am făcut intervenţie şi la Colegiul Prefectural, la domnul prefect, să nu avem probleme mai grave, şi mi s-a răspuns să luăm măsuri. „Ce măsuri să iau, domnule?! Dumneata eşti prefect!” I-am spus atunci că eu nici nu ştiu cine este pe acolo. Nu se doreşte.”, este convins primarul Nicolae Tarbă.

Iar muscelenii au ajuns să sufere în acest hal din cauza animalelor dislocate în Nordul judeţului Argeş, unde, din informaţii neoficiale deţinute de interlocutorul nostru, au fost aduşi în jur de 60 de urşi! 60 de urşi din zona Sinaia, împrăştiaţi în pădurile Muscelului, care se comportă aşa cum erau obişnuiţi în localităţile turistice, unde coborau din pădure la tomberoanele doldora de resturi. „Ei s-au învăţat să vină în sat şi acelaşi lucru îl fac şi la noi. Fără doar şi poate, trebuie ca aceia care îi au în administrare să-i hăituiască, să le ducă hrană în munte, cât mai multă, ca să-i ţină acolo. La fel cu porcii mistreţi. Să le planteze napi în poienile montane, ca să nu mai vină peste noi şi nu mai zice nimeni nimic. Nu poţi să faci o afacere pe necazurile cetăţeanului! Este bătaie de joc! Nimeni nu vrea să ia o măsură. Dacă eu, Tarbă, primarul comunei, am făcut atâtea adrese, mă deplasez eu, prefectul, ca să văd: minte ăsta sau ce face?! Ia arată-mi ce s-a întâmplat. Vino şi tu de la fondul cinegetic! Nu să stau în biroul acela şi… „am trimis”. Nu! Că eu, aici, n-am ce să fac. Mă duc eu cu bâta?! N-am ce să fac. Aceştia sunt.”, accentua primarul de la Bughea de Sus halul în care sunt desconsideraţi locuitorii comunelor ale căror păduri au fost populate cu sălbăticiuni aduse din locuri în care se înmulţiseră excesiv. Asta, o dată. A doua oară, prin nehrănirea urşilor şi mistreţilor, care s-au învăţat să umble pe proprietăţile sătenilor, ca să nu moară de foame. 

Odată păgubiţi prin distrugerea pomilor fructiferi, a gardurilor, a coteţelor şi, mai grav, prin pierderea oilor, porcilor şi te miri ce alte lighioane le înhaţă urşii, oamenii rămân cu paguba. Inventarierea pagubelor, cerută de instituţia superioară, operaţiune căreia i s-au conformat unii dintre primari, în speranţa că oamenii vor recupera din prejudicii, prin despăgubirea lor de către stat, este „apă de ploaie”. Explică de ce tot primarul Tarbă, deşi avem în minte exemplul proaspăt al dâmboviciorenilor care şi-au luat toate măsurile posibile de protecţie a turmei, inclusiv gard electrificat, ca să dovedească în faţa autorităţilor că ceea ce a ţinut de ei au făcut. Altfel spus, nu din neglijenţa lor îi calcă ursul. Iar statul i-a despăgubit cu 400 de lei pentru berbecul de prăsilă, pe care oamenii îl cumpăraseră cu 3.000 de lei. 

Din acest motiv, sătenii rămaşi fără animalele sfârtecate de urs nu se mai complică cu bătaia de cap a recuperării unei părţi infime a prejudiciului. „Cel puţin cinci, şase porci au fost devoraţi de urşi. Din nefericire, mulţi dintre cetăţeni, nu neapărat romi sau defavorizaţi, nu-i crotaliază, nu-i declară. Şi astfel nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi despăgubiţi, neavându-i înregistraţi la veterinar.”, a afirmat primarul Tarbă, care a dat un final amuzant relatării despre una dintre problemele grave şi nerezolvate. În glumă, acesta admitea posibilitatea ca nemulţumirea sa, exprimată public, la adresa Prefecturii, care nu gestionează corespunzător o problemă ce poate fi ţinută sub control, să se soldeze cu un telefon, prin care să fie întrebat dacă nu mai doreşte cumva un urs. Ca pedeapsă că se plânge public de „greii” judeţului, aflaţi într-o „hibernare” continuă. 

The most visited gambling websites in The UK