Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Profesorul Năstase, de 103 ani, şi bucătarul şef Prodan, de 97 de ani, mai ovaţionaţi decât ministrul

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 1056

b_400_250_16777215_10_images_2241_Clipboard04.jpgLista de invitaţi ai ediţiei jubiliare a aniversării Colegiului Naţional Pedagogic „Carol I”, o coloană a învăţământului românesc din ultimii 150 de ani, a constituit o dovadă a valorii oamenilor care au ieşit pe porţile fostei Şcoli Normale sau Liceu Pedagogic, urmând o carieră a cărei temelie a fost pusă la Câmpulung. Dascălii şi componenţii personalului administrativ, aşa cum este bucătarul şef, vreme de patru decenii şi jumătate, Costică Prodan, în vârstă de 97 de ani, prezent şi el la ceremoniile de săptămâna trecută, au rămas în amintirea absolvenţilor, care au mărturisit că, deseori, se revăd străbătând culoarele largi ale şcolii. Indiferent de poziţiile profesionale ocupate, până la cele mai înalte nivele ale domeniilor în care activează, cu toţii au recunoscut public rolul de formatori de caractere, în primul rând, al unor profesori cu nimic mai prejos decât colegii din mediul universitar. Rămânem în atmosfera emoţionantă întreţinută de mesajele oaspeţilor directorului George Radu, personalităţi de excepţie, care au avut ceva de spus în învăţământul românesc. Surpriza zilei a constituit-o prezenţa la pupitrul amfiteatrului a comentatorului sportiv Ilie Dobre, deţinătorul a zece recorduri mondiale. Cea mai recentă intrare în Cartea Recordurilor s-a datorat performanţei certificate de World Record Academy, aceea de „Comentator sportiv cu cele mai multe cărţi publicate”, 45 la număr. Academia Recordurilor Mondiale l-a desemnat şi „Cel mai de succes comentator sportiv de radio din lume” şi „Omului Anului 2014 în Media”. În 2008, Preşedinţia României i-a acordat lui Ilie Dobre „Ordinul Naţional pentru Merit”, în grad de Cavaler.             

Profesorul Mărgărit Niculescu i-a împărtăşit elevului Ilie Dobre reţeta succesului: „Minte de om bătrân, putere de om tânăr şi îndrăzneală de nebun”

Ilie Dobre, născut în comuna Mitrofani, judeţul Vâlcea, pe 24 septembrie 1953, a urmat şcoala generală în localitatea natală, după care a venit la Câmpulung, ca să studieze la Liceul Pedagogic, pe care l-a absolvit în 1973. Şi-a continuat pregătirea cu Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, devenind comentator sportiv la postul public naţional Radio România Actualităţi. Pe 30 noiembrie 2017, s-a aflat printre cei care s-au adresat foştilor colegi din generaţii diferite şi profesorilor.    

„Vă propun să întoarcem, preţ de câteva clipe, acele ceasornicelor pe scara istoriei şi să reliefăm cele spuse de un mare filosof sau, mai degrabă, psiholog american, Ralph Emerson. Cine nu ţine cont de lucrurile mici, prin ele va eşua sau va pieri. Întorcând datele problemei, înseamnă că, aparent, din două-trei amănunte nesemnificative se creează, de regulă, imaginea reală. Spre edificarea acestei paradigme, aduc două argumente stenice. Primul: acest ceas aniversar de excelenţă se întâmplă într-o zi sfântă, de Sfântul Andrei, ocrotitorul României. Al doilea argument stenic: vă rog să priviţi spectrul acestei şcoli. După opinia mea, o unitate de elită a învăţământului românesc, senzaţională. Felicitări, în primul rând, domnului director George Radu, pentru felul în care se prezintă Liceul Pedagogic din Câmpulung Muscel, actualul Colegiu Pedagogic „Carol I”. Dragi colegi, să ştiţi că nu performanţele unor prieteni de excelenţă ai mei din Cetatea Basarabă Târgovişte, în speţă, se află în sală Ion Stoica, fost preşedinte al Judecătoriei Târgovişte, actualmente la Tribunalul Judeţean, sau poetul Constantin Voicu, sau poetul filozof Gandy Georgescu, sau Maria Preda şi mulţi alţii, care sunt autori de manuale, ce le folosesc elevilor, nici performanţele mele, chiar dacă sunt de talie mondială, chiar dacă am fost desemnat cel mai bun comentator sportiv de radio al lumii - am zece recorduri mondiale - nu constituie performanţele relevante. Performanţele relevante sunt generaţiile de profesori, de cadre didactice, care au modelat, generaţii după generaţii, la rândul lor, de elevi. Ce poate fi mai tulburător de frumos decât să modelezi gingaşele mlădiţe? Or, la noi, Liceul Pedagogic a constituit, constituie şi va constitui, sunt sigur, un focar de civilizaţie şi cultură. În încheiere, aş dori să menţionez reţeta succesului în viaţă, spusă mie de fostul profesor Mărgărit Niculescu, profesor de Istorie excelent, asemenea profesorului diriginte Tudorel Bădescu, căruia îi datorez, poate, existenţa mea pe culmile succesului, fiindcă, dacă dânsul nu era aici, nu ştiu dacă aş fi putut să urmez Liceul Pedagogic. Mi-a oferit bursă socială şi a înţeles situaţia. Eu îi sunt tot timpul recunoscător. Şi tot timpul unde m-am aflat pe meridianele Globului, fie la Tokio, comentând finala Campionatului Mondial de Fotbal, la Radio România Actualităţi, fie la Johannesburg, la Munchen sau în multe alte părţi ale Europei, întotdeauna m-am considerat produsul Liceului Pedagogic din Câmpulung Muscel. Domnul profesor Mărgărit Niculescu spunea: „Reţeta succesului, băiete, este următoarea. Minte de om bătrân, putere de om tânăr şi îndrăzneală de nebun.” Eu eram la internat, săream gardul şi discutam cu dânsul, până la al treilea cântat al cocoşilor, politică, dar necenzurată, şi istorie. Recunosc faptul că pe mine m-a ajutat Cel de Sus enorm şi am crezut întotdeauna în Cel de Sus. Înclin să cred că actualul Colegiu Naţional Pedagogic „Carol I” sau fostul Liceu Pedagogic, pe timpul meu, anii ’70-’80, va rămâne aceeaşi unitate de elită a şcolii româneşti, va rămâne o pecete unică, inegalabilă, o eternă pecete de suflet.”

Profesorul Constantin Năstase, la 103 ani: „Viaţa este dată să o trăieşti, să te bucuri de ea, cu toate surprizele, bune sau mai puţin bune”

După seria de evocări istorice, care au dominat mare parte a festivităţilor de la „Carol I”, însăşi istoria a urcat pe scenă, prin prezenţa profesorului de Matematică - Fizică Constantin Năstase, intrat în al 103-lea an de viaţă, veteran de război în grad de general şi fost elev al Şcolii Normale. Născut la 3 iunie 1915, în toiul Primului Război Mondial, în comuna  Colibaşi, acesta a urmat, timp de opt ani, cursurile şcolii câmpulungene, pe care le-a absolvit în 1938. În 2015, conducerea şcolii a găsit numele lui Constantin Năstase între cele ale miilor de absolvenţi ai prestigioasei instituţii de învăţământ câmpulungene şi l-a invitat, pentru prima dată, la Zilele Şcolii. Directorul George Radu mărturisea că tot ce a citit în monografia distinsului profesor I.G. Marinescu, dirigintele lui Constantin Năstase, acesta din urmă îi povestea ca întâmplări trăite aievea. Joia trecută, la sărbătoarea şcolii, profesorul Năstase, în ciuda vârstei înaintate, a urcat treptele scenei şi a rostit la microfon un discurs aplaudat îndelung de sala şi balconul amfiteatrului arhipline.                  

 „Mă bucur că mă găsesc în mijlocul dumneavoastră. Viaţa este dată să o trăieşti, să te bucuri de ea, cu toate surprizele, bune sau mai puţin bune, cărora trebuie să le faci faţă. Iar dacă poţi ajuta semenii, faci o faptă bună, care îţi dă şi o mare satisfacţie. Este o mare bucurie că pot participa la aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Şcolii Normale „Carol I”, în Bucureşti, la 22 noiembrie 1867, de către ministrul Culturii şi Instrucţiunii Publice, Dimitrie Gusti, călăuzit de ideea că nu vom avea şcoli bune săteşti, decât cu condiţia de a avea mai întâi învăţători capabili şi la înălţimea chemării lor. Director a fost numit George Radu Melidon. După 29 de ani de funcţionare în Bucureşti, şcoala a fost mutată, în 1896, la Câmpulung Muscel, având o încadrare de excepţie, fapt care a dus la formarea unor învăţători foarte bine pregătiţi, care au luminat copiii din satele României. Între anii 1930-1938, am fost elev al acestei prestigioase Şcoli Normale. Nu-i voi uita niciodată pe dirigintele I.G. Marinescu, profesor de Ştiinţele Naturii, Alexandru Marinescu, profesor de Limba Franceză, pe care i-am avut şi eu, Patraulea, profesor de Pedagogie, Ion Corbeanu, profesor de Matematică, cel care mi-a insuflat dragostea pentru Matematică. Şcoala avea internat, acolo învăţai, acolo mâncai, acolo dormeai. Şcoala avea fermă de vaci şi porci, dar avea şi cai, pe care îi folosea pentru aducerea profesorilor la şcoală. Să nu uităm grădina de zarzavat, sera de flori şi livada şcolii. De hramul şcolii, elevii ridicau baloane, pe care le admirau şi câmpulungenii. Duminica şi în zilele de sărbătoare, mergeam cu clasa la biserică, participând la cor în cadrul Sfintei Liturghii. Iar după masă primeam învoire în oraş. Cărţile ni le cumpăram noi. În opt ani de şcoală, eu am cumpărat două cărţi, în rest, învăţam după notiţe. La terminarea celor opt ani, am susţinut examenul de absolvire pe centru, la Piteşti, cu participarea absolvenţilor de la mai multe şcoli normale, unde am reuşit al patrulea. După război, am absolvit, în 1958, Facultatea de Matematică - Fizică, în cadrul Universităţii „C.I. Parhon” Bucureşti, iar la examenul de stat am fost declarat diplomat universitar. În paralel cu activitatea didactică, am desfăşurat anumite activităţi culturale. Vă mulţumesc că aţi dat ascultate şi spun La Mulţi Ani!, Şcoala Normală „Carol I”, unde am fost şi eu elev. La Mulţi Ani, România!”, le-a urat mult mai tinerilor participanţi la eveniment profesorul Constantin Năstase, un model de viaţă pentru noi toţi, a cărui imagine camerele foto şi tv parcă nu se mai săturau să i-o soarbă. 

Prof.univ.dr. Steliana Toma: „Mereu, mă revăd pe coridoare, la cantină, cu domnul Constantin Prodan, care ne-a făcut o aşa mâncare bună”      

I-a urmat la prezidiu profesorul universitar doctor în Pedagogie Steliana Toma, expert şi secretar permanent al Comisiei de Ştiinţe Administrative ale Educaţiei şi Psihologie ARACIS, şefă de promoţie a Şcolii Normale, în 1965, promoţie de şase ani. 

„De peste 50 de ani, port cu mine numele acestei şcoli. Eu şi toţi colegii mei ne-am simţit responsabili şi onoraţi, totodată, să-i sporim faima, prin modul exemplar în care ne-am dăruit activităţii didactice şi prin contribuţiile la cercetarea fenomenului educaţional. Această şcoală are o istorie minunată şi sunt tare mândră că din istoria ei facem parte eu şi toţi absolvenţii promoţiei 1965. Istoria acestei şcoli este şi povestea noastră. În poveştile noastre se află această şcoală. Cândva, şcoala făcea parte din visul meu. După ce am absolvit, şcoala a rămas în visul meu. Mereu, mă revăd pe coridoare, la cantină, cu domnul Constantin Prodan, care ne-a făcut o aşa mâncare bună… uitaţi ce mari şi frumoşi suntem! Vă mulţumim! În această şcoală atât de minunată, de o monumentalitate deosebită, se află pregătirea noastră. În acest loc magic, noi am devenit, din nişte nume în catalog, purtători responsabili ai catalogului. Din elevi, am devenit învăţători. Noi, aici, am crescut mari. Vă mulţumim tuturor celor care aţi păstrat şcoala aşa cum am simţit-o şi noi, atunci. Este un loc de o magică frumuseţe, un loc spre care, astăzi, se îndreaptă gândurile a mii de absolvenţi. Colegii mei de generaţie mi-au spus să vă transmit adâncul nostru respect, consideraţie, recunoştinţă şi mare dragoste pentru tot ceea ce înseamnă Colegiul Pedagogic din Câmpulung Muscel. Poveştile noastre, poveştile şcolii, La Mulţi Ani, şcoală dragă! La Mulţi Ani, România!”, a fost mesajul reputatului profesor universitar.

După ce a coborât de pe scenă, Steliana Toma s-a îndreptat spre Costică Prodan, bucătarul şef al şcolii vreme de peste 40 de ani, care, la cei 97 de ani ai săi, a rămas un fidel participant la serbările unităţii căreia i-a slujit aproape jumătate din viaţă. Profesorul universitar l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat pe fostul bucătar al şcolii, care le-a adresat şi el câteva cuvinte foştilor elevi şi, în special, fostelor eleve care au învăţat de la el să facă mâncare. „În sală se găsesc mulţi absolvenţi ai şcolii, pe care i-am hrănit permanent aproape 44 de ani. Au trecut prin mâinile mele 14 vagoane de carne, din care produceam porţii. La început am avut greutăţi foarte mari. Am găsit bucătăria într-o stare foarte proastă. Am muncit foarte mult ca s-o amenajăm. M-am ajutat fiecare director care a venit cu câte ceva. Am fost maistru bucătar şi cofetar, pregăteam şi prăjituri în fiecare zi. Ştiu acest lucru absolvenţii care au apucat. Când s-a făcut mixt, multe fete au învăţat de la mine să pregătească mâncare. Să ridice mâna sus care ştie!” „Nea Costică, eu îmi aduc aminte când primeam de la dumneavoastră suplimentul de la ora unsprezece, când veneaţi prin şcoală. Vă mulţumesc mult de tot.”, i-a transmis directorul Radu.        

Profesorul universitar doctor emerit Ioan Neacşu: „Cine nu ştie să citească nu mai are importanţă ce citeşte”

Încheiem cu expozeul profesorului doctor universitar emerit Ioan Neacşu, absolvent al Liceului Pedagogic, promoţia de şase ani 1965, şi al Facultăţii de Filozofie, specialitatea Pedagogie Română, a Universităţii Bucureşti, cadru didactic la facultatea de profil din 1970, coordonator de doctorat Ştiinţe ale Educaţiei din 1992, calitate în care a avut peste 70 de doctoranzi români şi străini, autor de cursuri şi manuale pentru studenţi, masteranzi şi doctoranzi, de lucrări ştiinţifice, recompensat cu numeroase distincţii, printre care şi Premiul Academiei Române, „Doctor Honoris Causa” al Universităţii „Ovidius” din Constanţa, membru asociat al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi al Academiei de Ştiinţe şi Arte Româno-Americane.

 „Nu ştiu ce este mai bine, să fii profesor sau elev. Eu mă simt tot elev. Astăzi, emoţiile noastre… Mai ales la bărbaţi, am învăţat târziu că emoţiile încep cu o neputinţă. Cel puţin, la prima întâlnire cu cele dragi. Emoţiile mele sunt puternice, pentru că aţi văzut în faţa noastră ce-a reprezentat trecutul, 150 de ani, ce-a reprezentat trecutul mai apropiat, 103 ani, vedem ce-au însemnat pentru noi seniorii educaţiei, aici, de faţă. Pentru scenariul nostru, am trei titluri: „Şcoala Normală, ieri, azi, mâine” şi două subtitluri: 1.Recunoştinţă trecutului, mulţumiri prezentului, speranţe în şi pentru viitorul posibil. 2.Un vers al unuia dintre cei mai mari oameni ai literaturii noastre: „La trecutu-ţi mare, mare viitor!” Haşdeu spunea şi o recunoaştem: „Trecutul este uşa viitorului”. Caracterizând succint momentul aniversar, vom spune că trecutul şi prezentul instituţiei pe care o aniversăm se definesc prin statornică şi preţuită vocaţie, excelentă voce formativă în rândul tinerilor, copiilor şi părinţilor, admirabilă continuitate în construcţia de personalităţi puternice, eroică rezistenţă la discontinuităţile timpului mai de ieri, dorite de unii, dar cărora li s-au opus inteligent, înţelept şi faptic, distinşi dascăli de şcoală superioară. Şi acestora să le mulţumim. Numesc aici un singur nume preţuit de mine, doamna ministru Ecaterina Andronescu, împreună cu care am lucrat şase ani la Ministerul Educaţiei, întru sprijinirea păstrării ideii de continuitate şi revigorare a liceelor - nu mi-e ruşine să spun „liceu”, pentru că mă gândesc la sensul clasic a ceea ce însemna liceul -, Şcoală Normală pe timpul mandatului său. A doua idee majoră: mă voi referi la viitor. Este destinată, după cum deja afirmam, anticipării unui viitor posibil în formarea profesională a absolvenţilor Şcolii Normale, eu mi-aş dori-o de adăugare a unui singur an. Să fie de cinci ani, noi am făcut şase. V-aş propune să reflectaţi, pentru că sunteţi diriguitorii învăţământului românesc la următoarele mele propuneri.  Întrevăd trei profesii pe piaţa muncii. 1.Consilier pentru curiozitate, preparator pentru copiii vulnerabili, aflaţi în incluziune. 2.Negociator şi mediator în zona parenting-ului şi marketing-ului educaţional în mediul rural. 3.Asistent social novice, ales în cadrul autorităţilor publice locale, adică în primării. Vă mulţumim, domnilor reprezentanţi ai primăriilor, ai administraţiilor locale. Nici nu ştiţi ce mână dreaptă v-aţi lua, angajând un învăţător, mai ales în zona rurală. Aceste profesii nu figurează în nicio lege. Lupta pentru soluţii este foarte puternică. Iată câteva dintre soluţiile mele. Trecerea la dubla profesionalizare. Pe lângă cele prezente, învăţător - educatoare sau profesori - educatori, eu le-aş da, pe lângă această majoră, şi o minoră. Au fost menţionate cele trei. Pentru profesorii noştri de astăzi, pentru profesorii de mâine, vă recomand şase discipline. Domnul ministru, ce-aţi zice de următoarele discipline la Liceele Pedagogice sau Şcolile Normale? Elemente de Drept Public, domeniul protecţiei drepturilor copilului şi familiei; Competenţa multi şi etnoculturală din perspectiva copiilor proveniţi din familii cu statut de minorităţi sau de emigranţi; Teoria şi practica învăţării eficace, un fel de „Survival guide” (Ghid de supravieţuire) absolut necesar; Self-managementul calităţii în etica şi deontologia profesională; Iniţiere în metodologia I-Curriculumului, în mod special, utilizarea manualelor electronice; Iniţiere în metodologia cercetării, dezvoltării şi inovării în educaţie, cu aplicaţii la activităţi şi microproiecte de cercetare. Am vorbit despre constituirea unui grup, de componenţa acestuia şi de angajamentul pe care îl am de a putea sprijini. Mulţumim pentru invitaţie şi pentru timpul destinat ascultării gândurilor mele. Prezenţa dumneavoastră mă onorează până în cel mai înalt grad. Ce nume aş da şcolii actuale ar fi o poezie a lui Nichita Stănescu: „Lauda Abecedarului (n.r. şi detestarea Aritmeticii)”. Pentru că este prima şcoală care ne învaţă ce înseamnă, cum se foloseşte şi la ce este bun Abecedarul. Eu cred că cine nu ştie să citească nu mai are importanţă ce citeşte. Vă doresc un cumul de soartă bună!”, a transmis musceleanul Ioan Neacşu. 

The most visited gambling websites in The UK