Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Primăria nu mai are bani nici de „maculatură”

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 114

Magda BĂNCESCU

 

Executivul Primăriei încearcă să dea o tentă de dezmorţire agendei de investiţii blocate, chipurile, de pandemie, deşi alte administraţii publice şi-au văzut nestingherite de treabă, fie urgenţă, fie alertă. Să ne amăgim că a doua jumătate a anului va fi mai dinamică şi că vom fi martori închiderii şantierelor vechi şi ai deschiderii celor noi, pentru execuţia lucrărilor planificate. În cele şase luni rămase până la sfârşitul anului ratat, investiţional vorbind, nu se vor întâmpla minuni, deşi, într-unul dintre cazurile pe care vi le prezentăm în această ediţie de ziar, minunea încadrării într-un termen scurt este condiţia obligatorie pentru a accesa o finanţare nerambursabilă, acordată de Institutul Naţional al Patrimoniului. Numele finanţatorului vă sună cunoscut datorită, pardon, din cauza contractului de renovare a Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, pe care I.N.P., ca instituţie a Ministerului Culturii, l-a derulat cu firma Romconstruct, având ca finalitate distrugerea iremediabilă a uneia dintre cele mai frumoase clădiri a judeţului. Nu se mai aude nimic despre Casa de Cultură, deşi era vorba, acum doi ani, că ar exista o intenţie a ministerului de „a-şi spăla păcatele” faţă de Câmpulung, incluzând-o într-un program anual care finanţează şi reparaţii ale monumentului istoric, şi achiziţii de imobile cu acest statut. 

În toamna lui 2018, primarul i-a zorit pe aleşi să se adune la Primărie, pentru gimnastica mâinilor de la fiecare proiect de hotărâre, amăgindu-se - sau, mai degrabă, amăgindu-ne - că Ministerul Culturii va da bani Câmpulungului. Şi pentru a relua reabilitarea oprită la cel mult 30% din lucrare - dar şi aceia 30% sunt compromişi, din cauza nefinalizării proiectului în cei 16 ani trecuţi de la debut -, dar şi pentru a răscumpăra aripa lui Marcel Proca. Poveşti! 

Institutul Naţional al Patrimoniului revine pe buzele aleşilor ca gestionar al unui program, pe care intenţionează să-l acceseze şi ai noştri, ca să repare clădirea Primăriei. Deocamdată, autorităţile se adresează I.N.P. ca să obţină banii necesari unei prime documentaţii, din cele necesare unei investiţii de amploarea restaurării celui mai emblematic imobil al Câmpulungului. Nu ştim dacă este cazul să ne bucurăm, gândindu-ne şi cât de „serios” este finanţatorul, şi cât de „serioşi” sunt patronii cu care colaborează Liviu Ţâroiu, care sigur au ciulit urechile, auzind ce pune la cale politicianul nr.1, care a găsit un excelent subiect de campanie. Nu ne referim numai la constructori, ci şi la proiectanţi, preferaţi, culmea, din categoria celor fără pregătire de specialitate şi când a fost vorba despre intervenţii asupra unor zone - monument. Este cazul Pieţei Primăriei, va fi cazul Bulevardului „Pardon”, unde absenţa unor arhitecţi specializaţi în domeniul siturilor istorice a avut şi va avea consecinţe dezastruoase.

Nici suma maximă acordată de I.N.P., 140.000 lei, completată cu o modestă contribuţie a Primăriei, de aproape 50.000 lei, nu lasă impresia de seriozitate. Dar aşa scrie în documentaţia pregătită pentru şedinţa de ieri după amiază: că valoarea proiectului „Reabilitarea, restaurarea şi punerea în valoare a clădirii Primăriei - monument istoric de interes local”, pe care administraţia locală intenţionează să-l depună, este de aproape 190.000 lei, inclusiv TVA. Bani cu care autorităţile intenţionează să realizeze documentaţia pentru a repara superba construcţie, şi pe afară, şi pe înăuntru. Absolut tot: de la zugrăveli, pardoselile de mozaic, tâmplăria, care este atât de veche şi uzată, încât bate vântul în clădire, până la instalaţii de apă, electrice şi de căldură, plus acoperişul, scările, balcoanele şi faţadele. Etaj, parter şi demisol! Totul la nici 200.000 de lei în cap, după cum reiese din redactarea raportului care susţine hotărârea de Consiliu şi care nu lasă loc la interpretări.

De ce ni se pare puţin? Pentru că avem ca termen de comparaţie proiectul amenajării „Bulevardului „Pardon”, despre care Liviu Ţâroiu a spus, în mod repetat, că nu aduce nimic nou şi că, în esenţă, este gândirea Ancăi Coşa. Şi munca ei, bineînţeles, adaptată unor costuri mai reduse. Iar pentru plagiatul adaptat altor preţuri, anul trecut, Primăria a plătit proiectantului firmei Conteh Barengott peste 200.000 lei. N-aveau pentru ce să fie aceşti bani consumaţi în 2019 decât pentru proiect, de vreme ce nu s-a lucrat nimic la bulevard. După cum remarcaţi, proiectarea restaurării unei clădiri cu o valoare istorică şi arhitecturală incontestabilă este mai ieftină, deşi va fi o lucrare originală, lucrată de la zero, fără sursă de inspiraţie în vreun proiect ratat al Primăriei. Aşa cum au fost fragmentele din „Kretzulescu”, beneficiar al unei proiectări întinse pe un deceniu, pentru care s-au comandat din nou alte studii, odată ce au fost puse în operă pe bucăţi. Studii bazate pe lucrarea Ancăi Coşa, efectiv, plătite de pomană. 

La fel, comparăm şi cu planurile pentru Râul Târgului. Valoarea SF-ului pentru amenajarea Râului Târgului nu este cu mult sub cea a documentaţiei pentru Piaţa Primăriei, în condiţiile în care autoarea lui a realizat înainte un studiu de prefezabilitate. Aşadar, studiul de fezabilitate n-a adus alte idei, n-a presupus altă concepţie, alte eforturi, altă muncă, dar a costat de-a rupt bugetul.                                          

Finanţarea obţinută - dacă va fi obţinută - de la I.N.P. pare un flecuşteţ oferit în compensaţia pagubelor de ordinul milioanelor de lei, generate de contractul din 2003, pentru Casa de Cultură. Să vedem de unde vor fi aduşi banii pentru lucrarea propriu-zisă, de renovare a Primăriei, căci Ministerul Culturii rămâne ultima variantă, după un deceniu şi jumătate de păcăleală, care a văduvit Câmpulungul de Palatul Culturii. 

The most visited gambling websites in The UK