Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Logo

Să fim mai curaţi într-un oraş mizerabil

Magda BĂNCESCU

Dacă n-ar fi tragic ce se întâmplă în ţară şi în lume, am fi tentaţi să abordăm ironic impunerea celei mai simple măsuri de respectat în aceste vremuri de necrezut, la Câmpulung, unde însăşi instituţia nr.1 este un permanent exemplu de încălcare a normelor de curăţenie. Dar n-o s-o facem, date fiind riscurile fără precedent în istoria modernă a oraşului, la care suntem expuşi şi noi, câmpulungenii, care nu tratăm cu toată seriozitatea cerinţele privind „socializare zero”. Mai sunt şi concetăţenii care n-au fost tocmai fairplay la revenirea din străinătate, căci ne vine greu a crede că doar 27 de inşi - câţi au figurat iniţial în evidenţele autorităţilor ca izolaţi la domiciliu - s-au întors îngroziţi acasă. La modul cel mai serios, cum pot autorităţile noastre vorbi despre igiena populaţiei când însăşi Primăria are restanţe severe faţă de populaţia lăsată fără cea mai elementară facilitate, aşa cum este o toaletă publică?! Şi să vrea omul să se spele, n-are unde, în spaţiul public, lipsit în totalitate de minima dovadă de civilizaţie, care este firesc şi obligatoriu să i se asigure. 

N-a fost să fie această dotare de bun simţ nici în proiectul de amenajare a Pieţei Primăriei, conceput cu două grupuri sanitare moderne, cu un design care să nu altereze imaginea îmbunătăţită a zonei ultracentrale. La ce „sărăcie” a ieşit, toaletele chiar nu afectau tabloul nereuşit, rezultat dintr-o investiţie care îşi aşteaptă finalul. Dar, deh, meteahna autorităţilor! De ce să se complice igienizând spaţiile, care aveau dotări superioare „haznalelor” trântite de ADP la bâlciurile de peste an, când era mai comod să le „ejecteze” din proiect?! Cum nu s-a vrut, nu le avem, conducerea Primăriei şi constructorul punându-se de acord că este mai bine fără punctele sanitare cărora, ce-i drept, li s-a găsit cu greu un loc: unul în apropierea CEC-ului, altul în apropierea trecerii de pietoni spre Clubul ARO. Cel puţin, cu această idee legată de amplasament am rămas de la prezentări anterioare pe tema investiţiei din care s-au scos lucruri utile. 

Renunţarea la toaletele ecologice a fost cumulată cu betonul deco, în cadrul actului adiţional nr.9 la contractul de lucrări cu Group Concif şi Ratelen Construct, prin urmare, nu vă putem prezenta „economia” înregistrată decât ca total, în jur de 108.000 lei. În fapt, n-a fost nicio  economie, căci banii salvaţi prin „tăierea” budelor din proiect, chiar mai mult de atât, au fost direcţionaţi, prin acelaşi act adiţional, către suplimentarea cantităţii de beton aferentă zidurilor de sprijin şi scărilor, „necesitate” satisfăcută cu 132.000 lei! De tot râsul! Au scos WC-urile în favoarea betoanelor, între care cetăţenii se uşurează, pe înserat, pe înnoptat, după cum reclamă preşedintele asociaţiei de proprietari din blocul vecin Primăriei, unde lumea suportă un miros de latrină comunală în zona spoită cu 7,5 milioane de lei! Păcat de banul aruncat! 

Ca în aceste zile de teroare psihică să-i auzim pe fanfaronii care, cu ignoranţa lor, au generat comportamente primitive că trebuie să fim mai spălaţi şi mai curaţi ca niciodată. Când ei i-au privat pe oameni de minima decenţă reprezentată de un WC public, prevăzut cu apă caldă, săpun, uscător şi restul dotărilor plătite de câmpulungeni. 

Lipsa curăţeniei, de care este responsabilă Primăria, ca exemplu pentru societatea civilă, este, de departe, cel mai invocat subiect şi la întrunirile aleşilor. La ultima, din februarie, cel puţin trei alocuţiuni au insistat pe situaţii pertinente, în care mizeria la ordinea zilei nu acordă credibilitate administraţiei publice locale atunci când ne cere să fim mai atenţi şi mai îngrijiţi cu noi şi cu ceilalţi. Prima: coşmelia din faţa blocului „Romarta”, unde zâmbetul amar, generat de pseudo-demolarea întreprinsă de autorităţi cu un ghiont electoral în spate, ne este zădărnicit de tragedia momentului. V-am povestit că primarul, care s-a victimizat că este „sabotat” de subalternii cu dureri în cot de o dispoziţie a lui, timp de un an şi jumătate, nu i-a convins să pună în aplicare măsura ridicării şandramalei nici în interiorul ultimatumului 2-8 martie. După câteva zile de la expirarea termenului, s-au trezit nişte „inimoşi” trimişi pe teren de şeful în campanie să le arate contribuabililor că „se face”. Nu treabă, ci teatru pentru fraieri, demontându-se nişte pereţi, ca să se vadă mai bine scheletul mizer al fostei staţii. Devenind din urâtă mai urâtă, coşmelia oripilează pe mai departe, pe motiv că florăria este sub contract cu Primăria. 

Subiectul nr.2: gunoi cu nemiluita, întreţinut şi de lipsa unei toalete publice, în zona de peste drum de „Dinicu Golescu”, pe unde se perindă multă lume care apelează la transportul maxi-taxi. La fel ca vecinii BIG-ului, terorizaţi că se urinează pe gangul destinat persoanelor cu dizabilităţi, la „Dinicu”, lumea îi reclamă primarului că şoferii, călătorii şi cine mai trece pe acolo îşi fac nevoile pe casele oamenilor! Cetăţenii au făcut o petiţie către primar, în care i-au cerut să monteze o toaletă publică racordată la canalizare, întreţinută de ADP, ca să nu devină focar de boli, ocolită de beneficiari. 

Şi a treia chestiune cu care i-a bătut obrazul şefului Executivului chiar un coleg de partid, „bomboana pe coliva” gunoiului din oraş: ghenele de cartier. Unde sunt camerele video promise, aţintite către tomberoanele pe care abia le mai zăreşti dintre munţii de resturi?, şi-a răcit din nou gura de pomană Cornel Băjan, minţit cu obrăznicie, în răspunsul primit de la destinatar, că aceia care au stabilit unde se amplasează camerele l-au păcălit şi pe el. Adică subordonaţii, care au primit ordin ca, din cele 54 de camere, montate deja, şapte să fie instalate la platformele de colectare cu probleme, au făcut ce-au vrut ei. Comentaţi dumneavoastră justificarea, căci nouă ni s-a acrit.

Evenimentul Muscelean