Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Logo

Primarul, mai tare ca iranianul

Magda BĂNCESCU  

2020 a început cu o nesperată promovare a Câmpulungului, care a umplut, într-o veselie - şi cu veselie -, gurile crainicilor tv, uscate de salivă de cât au trăncănit pe seama hidratării lui „terminoiu”. Ce publicitate neaşteptată! Ce mediatizare neremunerată! Câmpulung Muscel, care, contrar denumirii, începe cu o adâncitură, nu cu o ridicătură, a fost luat pe nepregătite de surpriza înfăţişării lui pe la televiziunile centrale cu un breaking news de tot râsul. Nu e ceva neobişnuit pentru noi ca televizioniştii de la centru să ne strecoare, din când în când, în jurnalele principale cu panaramele locului: proxeneţi, prostituate, drogaţi şi, după ei, podoaba administraţiei locale, cotată, până în noaptea de 6 spre 7 ianuarie, cu cele mai mari şanse să ne conducă şi din 2020 încolo. Dacă va fi aşa, ne va conduce pe jos, lucru care nu e rău deloc… aer, mişcare, socializare = sănătate „nesărată”, dar curată şi, în funcţie de abstinenţă, şi îndelungată. 

Un singur regret încearcă aceste rânduri: că „locul faptei” n-a fost groapa marca Răuţoiu, ca ştirea noastră să bată asasinarea generalului iranian sau incendiile din Australia, nenorociri cu care a împărţit grupajul de noutăţi ale zilei. Oricum, înaintea lor a fost, fapt care ne face mândri că al nostru a asigurat deschiderea catastrofelor naţionale şi internaţionale. Să depăşim momentul ruşinos, căci 2020 debutează cu treburi cu adevărat serioase şi grave. Aşa cum este perspectiva pierderii unor finanţări îndelung lăudate de Ţâroiu, care, însă, n-au corespondent în şantiere care trebuiau să duduie la acest moment. Poate nu realizaţi gravitatea mişcării în reluare a Primăriei Câmpulung, dar încercaţi, vă rugăm, să reflectaţi la acest scenariu cu şanse să devină realitate. Doamne, fereşte! să avem dreptate, căci nu dorim răul acestui orăşel, care n-a ajuns singur în halul condamnat de toată lumea. L-au adus aceşti politicieni amici cu sticla şi comisionul, pe care deştepţii locului îi apără cum că sunt şi ei oameni. Ne reţinem orice comentariu la adresa nivelului de gândire al unora care pot manifesta înţelegere pentru fapta impardonabilă a numitului Ţ.I.L., asta pentru că n-au fost copiii lor pe traiectoria lui scăpată de sub control. 

Revenind la gestionarea la fel de bezmetică a programului de investiţii ale Câmpulungului condus pe trei cărări către un nou scrutin electoral, suntem aproape convinşi că vom pierde banii de la Ministerul Lucrărilor Publice, fost al Dezvoltării, care finanţează reconstrucţia podului de la Apa Sărată. Ultimul grafic convenit, vara trecută, între primar şi constructorii dependenţi de contractele cu statul, Ratelen Construct şi Group Concif, dădea ca dată finală 3 aprilie 2020. Dată la care vom sărbători, cel mai probabil, o jumătate de an cu craterul la înaintare, care - tare ne e teamă - va trebui acoperit cu fonduri locale. 

Dacă, până acum, am dat vina pe afaceriştii din Cetăţeni-Bădeni, pentru belelele cauzate - podul, Piaţa Primăriei, bulevardul -, iată că nici cu firme reputate din afara Câmpulungului nu s-au întâmplat minuni. De pildă, societatea care conduce asocierea câştigătoare a aducţiunii de apă, un fir din cele două, se bucură de notorietate şi aprecieri în domeniu. La Câmpulung, n-a dovedit că le merită. Amintim pe scurt că, pe 1 aprilie, anul trecut - clar lucru, musteşte de ghinion data asta, căci şi „Kretzulescu” a avut un debut similar -, licitaţia pentru conducta magistrală, care are nevoie disperată de reparaţii, era câştigată de o firmă din Mureş, CALA Centrul de Tehnologii fără Săpătură SA, asociată cu trei SRL-uri. Primăria a organizat procedura la valoarea de 3,9 milioane de lei, cu proiectare şi asistenţă tehnică la pachet, reuşind obţinerea unui preţ de 3,4 milioane lei. Autorităţile noastre contribuie la realizarea acestui proiect cu o sumă rezonabilă, în jur de 246.000 lei. 

Toate, bune şi frumoase. Care este motivul pentru care conducta aia, de nici 4.000 de metri în cap, este în acelaşi stadiu deplorabil? Dacă execuţia a fost apreciată la nouă luni, proiectarea n-avea cum să dureze din primăvara lui 2019, până în primăvara lui 2020. Situaţie copy-paste şi la Epurare, alt proiect acceptat la finanţare prin vestitul PNDL. La Staţia de Epurare, a cărei modernizare Liviu Ţâroiu şi-a propus s-o continue, la un deceniu distanţă de investiţia inaugurată de Călin Andrei, câştigătorul a apărut înaintea celui care va primeni aducţiunea. 

În octombrie 2018, contractul în valoare de 11,7 milioane lei a fost prins de o asociere de patru firme, condusă de Aquaproiect SA, o companie din Bucureşti. Vara trecută, din cauza salarizării personalului de pe şantiere şi a lipsei de economii cu care s-a soldat licitaţia, autorităţile au fost nevoite să reaşeze cifrele investiţiei pe o valoare majorată substanţial: 13,9 milioane de lei, adică o scumpire a proiectului cu peste 2,2 milioane de lei, faţă de momentul licitaţiei. Mai spunem că durata de execuţie era de 12 luni pentru punerea la punct a Liniei Apei, aşadar, contractul se apropie de finiş - nu şi lucrarea -, cu tot răgazul acordat pentru proiectare.

De ce nu avem veşti despre aceste şantiere, care trebuiau să-i livreze candidatului Ţâroiu nişte inaugurări cu pompă în 2020, dacă erau respectate termenele contractuale? Vom afla curând, căci s-a deschis robinetul conferinţelor de presă ale politicienilor care şi-au adus aminte că, în acest an, au nevoie de cetăţeni şi presă. De ei sigur nu e nevoie. Şi, spre „norocul” şpriţuitorilor din politica locală, care consumă pe banii noştri, câmpulungenii n-au nevoie de etilotest la intrarea în cabina de vot.

Evenimentul Muscelean