Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

La pod nu mai “pupăm” reabilitare. Dacă avem noroc, astupare

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 147

Cu precedentul dezamăgitor din „zona zero” a oraşului, mulţi câmpulungeni au ajuns să nu-şi mai dorească împrospătarea aspectului Bulevardului „Pardon”, căci cine ştie ce grozăvie iese şi acolo. Una care să fie în armonie cu realizările de sub ferestrele lui Liviu Ţâroiu, care, pesemne, priveşte cu încântare întinderea gri din care vor ţâşni jeturile inaugurale ale primului capitol gătat al unei „regenerări urbane” ratate per ansamblu. A fost ratată şi individual, căci primenirea Pieţei Primăriei a declanşat în rândul comunităţii locale critici mai virulente decât abandonarea investiţiei la 23% de către ardelenii de la Grup Corint, cu consecinţa ratării unui proiect de 600 de miliarde de lei vechi. Cel puţin, aceasta era valoarea daunelor solicitate de municipalitatea condusă de Ţâroiu ca interimar, care, în scurt timp, a trebuit să accepte suspendarea procesului, neavând cu cine să se judece, prin deghizarea ţeparilor într-un alt SRL. Într-un fel, nu este anormal ca oamenii locului să simtă o dezamăgire mai puternică decât atunci când am fost traşi pe sfoară de unii de la Alba Iulia. Constructorul nu era din zonă, prin urmare, îl durea în cot de oraş, de lucrare şi de finalitatea ei. El, pentru porcăriile lăsate în urmă, a fost remunerat regeşte, fără să plătească în vreun fel uriaşul rău produs. De data aceasta, răul ni-l livrează unul de-al nostru, cu sânge de muscelean şi familia statornicită la Câmpulung, care, indiferent cum a câştigat licitaţia, ar fi trebuit să se simtă onorat că are şansa rară pentru orice constructor, de a întineri inima sitului oraşului istoric. Era un privilegiu pentru el că un monument istoric clasa A, de valoarea arhitecturală a celui pe care îl populăm, îi este încredinţat, nu pentru spoiala insultătoare servită într-un an şi jumătate, ci pentru meritata refacere, după trei decenii de aşteptare. 

Cu beton din belşug şi piatră compozită „made in China”, reabilitarea Pieţei Primăriei n-a crescut decât încasările executanţilor, nicidecum valoarea estetică a „buricului târgului”, blestemat să fie condus de unii care iubesc banii mai mult decât oraşul. Liviu Ţâroiu pare contrariat că lumea nu-i apreciază efortul, fie el sabotat de partenerul ales pentru aproape întreg programul de investiţii al lui 2019. La pod, de pildă, unde, după mai bine de doi ani de la ţinerea licitaţiei câştigate tot de firmele din Piaţa Primăriei, Ratelen Construct şi Group Concif, avem un hău… ce-i atâta ofuscare, dacă sunt create condiţii de circulaţie! N-a spus-o aşa, dar aşa s-a înţeles din apărarea pe care primarul le-o ia permanent acestor constructori, tată, mamă, fiu, care au prins cele mai bănoase lucrări la Câmpulung. Urecheala şefului Câmpulungului la adresa iritaţilor care prind de trei-patru ori semaforul, stând în cozi până la Setro, se bazează pe lipsa de recunoştinţă a şoferilor care au variantă ocolitoare. Altfel spus, să zicem „bogdaproste” că ne-a făcut-o şi pe aia! Şi probabil că ziceam, dacă o făcea pe două benzi, ca să-i scutească de calvar pe eternii sacrificaţi pe altarul dezvoltării livrate de şantiere împiedicate. Şi şmechere, totodată, căci, dacă s-a împământenit refrenul cu proiectările din birou, era păcat să nu fie fructificat şi în acest caz. 

La Apa Sărată, proiectantul pus la zid - la zidul din adâncuri, care, slavă Domnului, că a apărut, căci sigur generează nişte miliarde bune în contul constructorului - nu este singurul învinovăţit de evaporarea şantierului după o lună şi jumătate de scormonit. Într-o discuţie privată, autoritatea contractantă a dat de înţeles că a plătit degeaba studiul geo, dacă autorul lui n-a dat de obstacolul ascuns bine. În apărarea lui, tot în privat, autorul studiului cu pricina ar fi susţinut că el n-a fost angajat niciodată pentru lucrarea respectivă, astfel spus, documentul ar lipsi cu desăvârşire. Lucru pe care şeful Executivului l-a negat cu vehemenţă săptămâna trecută. Vă daţi seama ce dedesubturi „grele” are jaful din banul nostru? Să ciupeşti o cheltuială în contul unui studiu care nu s-a făcut? Acum, nu ne ţinem băţoşi că aşa este, neavând dovezi, dar omul acela, geologul, era nebun să susţină că pe el nu l-a contractat nimeni pentru lucrarea de la pod?!

În public, Liviu Ţâroiu a explicat astfel treaba cu zidul. Forajele, care trebuiau să meargă până la o adâncime de 12 metri, au dat de un bloc de piatră cu beton, neputând înainta mai departe de şase metri. Care ar fi urmarea? Exacavarea blocului de piatră, ca să se foreze în continuare. Numai că, pe şantierul abandonat, nu excavează nimeni nimic. Dar asta nu trebuie să ne urce sângele în cap de furie, conform teoriilor excesiv de calme ale primarului, neîngrijorat că pierde banii de la Ministerul Dezvoltării, căci toate podurile de pe DN73 au avut o perioadă de execuţie. Corect. Iar al nostru va fi numărul 1 în materia duratei de timp, cu doi ani necesari pregătirilor şi alţi doi, în varianta optimistă, pentru reconstrucţia estimată de cel mai pozitiv primar din istoria modernă a Câmpulungului la şase luni. Glumeţii inspiraţi de învârtita primarului şi a colaboratorilor săi privaţi insistă că doi ani s-ar putea să dureze numai umplerea gropii la loc. 

În caz că Ţâroiu nu se înverzise de oftică destul văzând imaginile cu vecinul Miriţă inaugurând o frumuseţe de pod, larg şi întins, care a putut fi gata în jumătatea de an prognozată şi pentru cel de la Apa Sărată, i-a dat motive să se enerveze alt liberal, cu alt pod gata în curând. Colegul de partid cu care nu se suferă Ţâroiu a simţit nevoia să povestească în plen despre realizarea lui Savu, de la Ţiţeşti: un pod de dimensiuni duble faţă de al nostru, care a început cu zece zile mai târziu şi aproape este gata. La Câmpulung, nu zidul de piatră e problema, ci, vorba lui Dumitrescu, lipsa de profesionalism a unor afacerişti care au ajuns să-şi bată joc de Câmpulung. Încurajaţi de cârdăşia cu autorităţile cărora nu le lipsesc scuzele ca să nu rupă înţelegerea: procese şi despăgubiri, de parcă instanţele şi-au pierdut minţile ca să-i despăgubească pe unii care au jucat tontoroiul pe contractele câştigate.

 

The most visited gambling websites in The UK