Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Investiţii pentru unii care nu le merită

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 904

Deşi progresul Câmpulungului, în general, şi, în special, siguranţa unei amenajări impecabile a centrului, care se face, vorba unui membru A.S.C.M., pentru 100 de ani, urmau să cântărească cel mai greu în dialogul amical cu primarul, inevitabil, discuţia a ajuns la cei care trag în jos comunitatea. Nevoiaşii, mai mult sau mai puţin (sau deloc) îndreptăţiţi să fie deplânşi de semeni, se numără printre beneficiarii direcţi ai investiţiei aflate în aşteptare, ca locatari ai caselor din centru ale Primăriei. Are dreptate 100% Dan Şipoteanu: pentru ăştia, care urinează pe pereţii clădirilor de pe bulevard, care devastează, care fură, se pune granit în joc de culori etno? Din cauza unor haimanale blindate de drepturi, gangurile şi zidurile put, la propriu, plus că inspiră teamă când ies în gaşcă, la scanat de buzunare. Ăştia sunt, n-avem ce le face, n-avem unde-i duce!, este răspunsul convenabil de resemnat al lui Liviu Ţâroiu, care îl invită pe „Şarpe” să candideze la Primărie, ca să vadă cum rezolvă el, imobiliar vorbind, prăpădiţii rămaşi între oameni civilizaţi. Exclus să-i izolezi, că le încalci o mie de drepturi şi sare UE pe noi ca o cloşcă înfoiată. Şi-apoi Primăria luptă, cu peste 4 milioane de euro primite de la Uniune, împotriva marginalizării unora care n-au o problemă că sunt marginalizaţi, atâta timp cât nu-i obligi să meargă la muncă. Cei care l-au răsculat pe Dan Şipoteanu, că sunt păstraţi cu titlu de chiriaşi într-un centru reparat din taxele şi impozitele noastre, în mod cert, n-au fost deranjaţi cu apelul de a se înscrie în grupul amărâţilor cu viitorul teoretic schimbat prin proiectul manageriat de doamna Iarca, pentru că „buricul târgului” n-a făcut parte dintre sărăciile câştigătoare de puncte la notarea europenilor. 

Până să-l auzim pe Şipoteanu, venit la dezbatere cu nările iritate de mirosul oripilant, ce l-a pălit pe când intra la un magazin de telefonie mobilă, ne-a scăpat din vedere acest amănunt. Care te umple de spume la gură gândindu-te că, dintr-un salariu ori dintr-o pensie de ruşine, plăteşti o scumpătate de lucrare, pe care o vor batjocori unii cu nădragii în vine în „zona zero”. Să mai zicem şi despre unii dintre beneficiarii băncilor de pe bulevard, din dreptul Grădinii Publice, la trecerile de pietoni de pe Negru Vodă şi Republicii? Ursari şi ursărese, dintre cei cu pălării şi fuste largi, care au înaintat de la Piaţă către Primărie. Şi nu poţi să-i goneşti doar pentru că se uită strâmb la ei străinii de oraş aflaţi în tranzit. 

Primarului i s-a sugerat o soluţie inspirată de noul stabiliment al maidanezilor, nu în sensul de a-i băga în boxe câineşti, la ieşirea din oraş, ci de a-i grupa într-un imobil pe toţi cei cu probleme de comportament. Minge servită la fileu lui Liviu Ţâroiu, căruia atât i-a trebuit să audă. Că a şi scos la înaintare blocul social, cu apartamente estimate la peste 88.000 euro bucata, în care vor fi mutaţi pişăcioşii din centru. De aia facem blocul!, a justificat primarul nostru cel mai controversat proiect al mandatului său, din cauza costurilor şi a calităţii ocupanţilor. O dată, pentru că e păcat de Dumnezeu să bagi nişte dobitoace bipede, care sparg, rup, dau foc, într-un imobil de lux. A doua oară, nu poţi să bagi în el nici avuţi, căci e social. Prin urmare, blocul acesta n-avea ce căuta la Câmpulung.                       

Amuţirii generale a publicului lui Liviu Ţâroiu, cauzate de generozitatea de sfânt a acestuia, i-a pus capăt părintele Serafim, care a intervenit cu o pledoarie în favoarea celor cu mâna întinsă la porţile Mănăstirii. Primăria să-i ajute, să-i culeagă de pe străzi, să-i hrănească, să-i îmbăieze şi să-i cazeze seara, noaptea, când se poate! Nu ne dorim ca cineva să înţeleagă din tonul peiorativ al relatării că n-avem cea mai sinceră compasiune pentru omul sărac, care n-are după ce bea apă. Omul pe care trupul slăbit de boală şi vârstă nu-l mai ajută să-şi câştige pâinea muncind. Care se roagă să-L ia Domnul, căci nu mai are pentru ce şi cine trăi. Dar între săracii care-ţi sfâşie sufletul cu drame demne de milă sunt o puzderie de impostori, care preferă să cerşească la biserici, la patroni, la asociaţii caritabile, deşi s-ar găsi de muncă pentru ei. 

În urmă cu câţiva ani, Mănăstirea a ajutat o familie din Vişoi, chiriaşă a Primăriei, care trimisese executorul s-o scoată din casă, să nu rămână pe drumuri. Părintele le-a plătit datoriile, cărora le-au urmat altele. Binele Bisericii… răul celorlalţi, căci vecinii rămân frecvent fără apă din cauza restanţelor locatarilor Primăriei, care trăiesc în aceeaşi indecenţă de dinainte să-i ajute Mănăstirea. Adică n-au devenit mai buni, mai conştienţi, mai precauţi şi mai interesaţi să fie utili copiilor lor, muncind. Această mamă, care a frânt inima stareţului cu situaţia ei complicată, a fost ajutată şi de alţii. Inclusiv cu serviciu, unde n-a pierdut mult timp, pe motiv că se făcea de râs cu mătura în mână, singurul job obţinut la cele patru clase absolvite. În schimb, nu se face de râs cu ţigara în colţul gurii, manevrând de zor automatele de cafea din cartier, lângă care zace zi lumină, fără a avea habar ce fac copiii ei. I-aţi văzut, cu siguranţă, atârnând, toată vara, de balustradele pasarelei de la Autogară, mai să se prăvălească în râu! Băieţelul, o mogâldeaţă fragilă, curios de curgerea apei, nu o dată, s-a pierdut de surori, găsind calea să coboare pe mal. Doi copilaşi amărâţi, nevinovaţi că s-au născut dintr-o mamă complet iresponsabilă şi din taţi care… ştiu, nu ştiu de existenţa lor, sunt târâţi prin oraş de sora mai mare, după căpătat. În timp ce mama amorezată are grijă să nu se clintească de la locul lor bordurile din faţa birturilor de cartier, ţintuite bine sub posteriorul învăţat cu lâncezeala.         

Ce fac asistenţii Primăriei? Anchete din care rezultă, ca de fiecare dată când sunt controlaţi iresponsabilii aceştia fără casă, fără serviciu şi fără venituri, că familia este aptă să-şi crească şi să-şi educe copiii. Iar pe cei doi despre care povestim mare minune că nu i-a luat gârla la cât s-au balansat deasupra ei! Şi ca ei sunt aproape toţi nevoiaşii pentru care se cheltuieşte o avere inimaginabilă cu blocul social, Centrul de Zi din Piaţa Grui şi, mai nou, ruina de pe Şoseaua Naţională, de la Minier.

The most visited gambling websites in The UK