Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Evadaţi pe drumul de la turci la nemţi

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 264

 

Dacă Poliţia Locală ar fi asigurat escorta transporturilor canine succedate pe durata unei săptămâni, ar mai fi cârtit câmpulungenii pe marginea anunţului cu care şeful Câmpulungului a deschis conferinţa sa de presă bianuală? Cu siguranţă, da, pentru că agenţii săi, îngreunaţi vizibil de norma de hrană încasată de când Călin Andrei a lăsat, obligat-forţat, Primăria pe mâna lui Liviu Ţâroiu, n-ar fi fost în stare să captureze pierderile înregistrate pe traseu de cărăuşii de maidanezi. În spirit de glumă (amară), cetăţenii care au luat aminte la comunicatul lansat de mai-marele târgului au ripostat cu observaţiile din teren privind evadarea căţeilor împotriviţi mutării de la turci la nemţi. Adevărul e că la turc era bine: garduri uşor de escaladat şi libertate cât cuprinde, navetişti, pe jos ori pe bicicletă, buni de încăierat, pe ruta Bughea - Câmpulung, ditamai groapa de gunoi peste drum şi atmosferă de sărbătoare la final de săptămână, cu muzică sprinţară şi miros de sarmale de la cortul de nunţi din vecini. Nebun să fii să te duci la nemţi, unde e stricteţe de pârnaie! Garduri pe toate părţile, hrană de regim, puricat, castrat, legat, niciun picior de înhăţat… viaţă de câine, ce să mai! 

Gruienii îi reclamă primarului că au fost afectaţi de strămutarea patrupedelor, cu zecile scăpate acţiunii de transfer de săptămâna trecută, când, zic oamenii, s-au înmulţit potăile în cartier. Ce erau multe până la golirea adăpostului turcului proprietar al fostei Melane, dar acum e jale, din pricina evadaţilor care zburdă printre „betoane”. Dacă aşa s-a întâmplat, cum sesizează lumea, câinii au fost puşi pe fugă de agitaţia simţită la refugiul din Grui, de unde au tot fost căraţi locatarii pe parcursul unei săptămâni. Dar n-au fost pierduţi din camioneta cu care au fost efectuate cursele, căci am văzut şi noi cum s-au făcut pregătirile de mutare. Fiecare animal, în cuşca lui, şi doar câteva cuşti pe fiecare transport, ca să aibă timp echipa de voluntare nemţoaice să-i „bibilească”, înainte de a-i repartiza la dormitoare. De aceea a şi durat atât „transhumanţa” a 800 de maidanezi, despre care câmpulungenii susţin că n-ar fi ajuns în număr complet în partea cealaltă, la ieşirea din Câmpulung, în dreapta drumului spre Godeni.

Posibil ca cei pe care oamenii îi dau ca scăpaţi transferului câinesc să fie rebelii care hălăduiau pe drumul judeţean şi la staţia operatorului de gunoi, care, simţind că-i aşteaptă condiţii privative de libertate, să se fi împrăştiat în cartier. Sunt aduşi, insistă Liviu Ţâroiu, context în care şi-a amintit că justiţiarii săi din subordine n-au surprins, în cei zece ani trecuţi de când ne apără Poliţia Locală, o faptă în genul celei invocate de primar drept cauză a umplerii străzilor de câini comunitari. Ce n-am înţeles este de unde ştie edilul localităţile din care provin noile apariţii cu blană, căci la conferinţa de presă ne-a enumerat comunele ai căror locuitori se debarasează de animale pe teritoriul urban, dacă subordonaţii lui n-au prins niciodată pe nimeni?! Ce-i drept, nici primarii de localităţi acuzate că nu-şi rezolvă, cu un O.N.G., cum este „Anima” la Câmpulung, chestiunea haitelor pribege pe uliţele satelor, nu l-au contrazis vreodată pe Liviu Ţâroiu. 

Având acest adăpost nou şi încăpător, care poate prelua populaţie canină mult peste cele 800 de exemplare rămase în Grui, şi şefii de administraţii rurale ar putea intra într-un parteneriat salvator şi pentru ei, dar, în primul rând, pentru municipiu. Căci pe noi ne umplu de lighioanele nedorite. Câinii ni-i aduc nouă, urşii îi opresc ei. Mai mult ca sigur, n-o vor face, căci dacă n-au acceptat să contribuie la cheltuielile investiţionale ale Spitalului Municipal, care tratează preponderent pacienţi de la ţară, ar fi culmea să dea bani pentru întreţinerea maidanezilor. După informaţiile noastre, valabile în momentul înfiinţării noului adăpost, 100% privat, pretenţiile nemţoaicelor de la municipalitate au fost legate de teren, drum de acces şi utilităţi asigurate în perspectiva construcţiei. Bănuiala noastră este că, odată pus în funcţiune, colaboratoarele din Germania se vor adresa Primăriei şi vor solicita sprijin pe mai departe, cum se întâmpla şi cu aşezământul din Grui, pentru care din bugetul local erau suportate chiria şi utilităţile. Şi nu ni se pare anormal ca „patroanele” adăpostului să ceară ajutor din bani publici, de vreme ce fac o muncă pentru noi, pe care ar fi trebuit să ne-o asigure Primăria, responsabilă de curăţarea oraşului de patrupedele comunitare. 

Din acelaşi considerent, că-i scapă pe vecini de câini - chiar şi pe vecinii vecinilor, căci Liviu Ţâroiu spunea că şi de la Rucăr bat drumul ca să abandoneze pui la noi -, este firească implicarea primarilor de la rural. În caz că se solicită o participare a partenerului public la costuri. Judecând după greutatea cu care au strâns, din sponsorizări, fondurile necesare amenajării adăpostului, intuim că au nevoie de bani în continuare ca să-l întreţină. În teorie, contribuind toţi, ar însemna o dovadă că se doreşte civilizarea posesorilor de animale, împingându-i să se adreseze gestionarilor adăpostului, decât să le lase pe marginea drumului.      

În cazul Spitalului Municipal, în trecut, n-a fost posibilă convingerea şefilor de administraţii din teritoriul muscelean să se unească la cheltuieli cu municipiul, pentru a suporta mai uşor investiţiile menite să îmbunătăţească condiţiile de cazare. Noul director are ca obiectiv declarat, în faţa Consiliului Local, a presei şi a câmpulungenilor, convocarea la dialog a primarilor din Muscel, despre care aşteptăm veşti cât mai curând. Deşi nu e greu de anticipat reacţia primarilor auzind ce doreşte Nicolaie Alexe de la ei. 

The most visited gambling websites in The UK