Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Logo

Chiar dacă neagă, aleşii au treabă cu „peştii”

 

Aşteptările unora dintre câmpulungeni de la primar şi Primărie sunt de domeniul fantasticului, dacă ne raportăm la calitatea profesională - n-o mai luăm în calcul şi pe cea umană - a celor care aglomerează cea mai importantă instituţie a oraşului. Citeam reacţiile câmpulungenilor în subsolul ştirilor despre tulburarea apelor în târg, după ce o biată femeie, împinsă de disperare, a fost nevoită să-şi strige durerea la poarta lui Dincă, unde ştia că găseşte un lan de microfoane. Şi, pe cale de consecinţă, autorităţi, dintr-odată, dispuse s-o asculte, după ce, la Câmpulung, le servise pe tavă numele celor pe mâinile cărora încăpuse fiica de 15 ani. Mama unei fete picate în plasa unor proxeneţi, cu duiumul în târg, care îşi supun victimele prin dependenţa de droguri, a şocat - dacă mai şochează pe cineva inacţiunea angajaţilor statului - cu derizoriul cu care a fost tratat  cazul dramatic. Probabil că bagatelizarea situaţiei reclamate de câmpulungeancă se trage de la faptul că traficanţii de „carne vie” reprezintă o realitate cu vechime la Câmpulung, ţinut în viaţă de astfel de afaceri murdare. Cu toată parada celor 25, dintre care unii cu notorietate în branşă, săltaţi în urmă cu trei ani, niciun proxenet, mare sau mic, n-a fost intimidat de „focul de paie” stins de instanţe, prin punerea în libertate a găştii.  

Acum, altă razie pe la uşile „peştilor”, având ca rezultat o captură aproape amuzantă: două haimanale, un el şi o ea, din categoria „maţe huruite”, ajunşi, nu pentru mult timp, în spatele gratiilor. Adică au fost eliberaţi nişte infractori cu reputaţie grea în tagma proxeneţilor de carieră şi ajung să facă puşcărie trepăduşii ăştia fomişti, prezentaţi publicului drept marele rezultat al „vânătorii” de exploatatori de copile?! Dacă n-ar fi la mijloc viaţa unor copii şi durerea unor părinţi distruşi câte zile or avea, este de râs deznodământul acţiunilor de vânturare a prafului din târg, cu mascaţi, cu dube şi tot „tacâmul”. Poliţia să facă un exerciţiu simplu, în caz că i se pare că opinia publică exagerează punând la zid o instituţie care lasă impresia că ia în derâdere povestea racolării de adolescente: să se pună în locul celui care îl aude pe tatăl fetei exploatate de proxeneţi spunând că, în fiecare liceu, sunt de la cinci la douăzeci de persoane care vând droguri elevilor. Acuzaţii de o gravitate extremă, care au ca rezultat săltarea, pentru impresionarea opiniei publice, a doi mucoşi jigăriţi, în timp ce alţi doi au scăpat cu control judiciar pentru aceleaşi învinuiri, de trafic de minori şi droguri de mare risc. 

Complet decepţionată de băşica dezumflată, cum s-a dovedit raidul din prima săptămână a lunii, lumea a ripostat la adresa Poliţiei şi a Primăriei, împroşcând cu acuzaţii serioase, potrivit cărora, prin inacţiunea lor, protejează fauna interlopă. Şi asta pentru că interlopii fac bani în oraş, aduc bani în oraş, consumă, cheltuiesc, investesc şi ajută şi pe alţii să trăiască. Ajută oraşul să trăiască, la cât de mulţi sunt. De asta nu se atinge nimeni de ei. Tirada nemulţumirilor cetăţenilor este împărţită între autorităţile poliţieneşti şi cele ale Primăriei. Chit că primarul şi aleşii sunt sigur tentaţi să facă pe niznaiul că… „ce treabă avem noi cu proxeneţii?!” Aveţi, musiu, că atunci când aţi pus mâna pe Biblie, cu gândul la indemnizaţie şi la constructorii plătitori de comision, aţi jurat să respectaţi Constituţia şi legile ţării şi să faceţi, cu bună credinţă, tot ce stă în puterile şi priceperea voatră, pentru binele locuitorilor. Primarul, mai mult decât restul aleşilor, are ca atribuţie principală - cea care deschide lista - să asigure „respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei (…).” Or dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt primele din enumerarea lor în Constituţie. 

Prin urmare, are treabă primarul cu „peştii” din oraş, ca responsabil de viaţa câmpulungenilor, în special a copiilor în mijlocul cărora, în şcoli, după cum reclamă un părinte păţit, sunt vânzători de droguri. Suntem convinşi că niciun director de şcoală n-ar recunoaşte aşa ceva nici mort, căci asemenea realităţi aduse la cunoştinţa publică pătează prestigiul instituţiei. Cu atât mai mult cu cât niciun traficant n-a fost dat pe mâna Poliţiei. De aceea constatam cu dezamăgire, în articolul de data trecută, absenţa nepermisă a poliţiştilor la deschiderea anului şcolar, deşi în trecut, în perioade incomparabil mai calme decât cea pe care o traversăm în prezent, erau cu duiumul.

Ne aşteptam inclusiv la o reacţie a autorităţilor publice pe subiectul momentului, repetăm, ca răspunzători, în egală măsură, alături de Poliţie, de siguranţa cetăţenilor. Noi… naivi că avem pretenţii de la nişte politicieni împiedicaţi. Cum au câmpulungenii, despre care spuneam la început că au aspiraţii science-fiction, solicitând implicarea Primăriei în spargerea reţelelor de orice fel. Nu se bagă Poliţia şi se bagă ceata de pensionari care conduce Câmpulungul?! Dar puteau, de ochii lumii, să arate electoratului că le pasă. 

Vă aduceţi aminte de zbaterile lui Dan Şipoteanu în Consiliul Local, când mai avea puţin şi se urca pe Călin Andrei, de ciudă că nu convoca o aşa-zisă Comisie de Ordine Publică, înfiinţată special pentru situaţii cum este cazul „Daria”?! Şefimea Poliţiilor, Jandarmilor şi ce mai avem noi prin târg cu atribuţii pe linie de ordine publică, primarul, secretarul şi niscaiva consilieri locali, parcă şi directori de şcoli, fuseseră adunaţi într-o comisie, care trebuia să se întrunească cu regularitate şi să dezbată situaţii şi situaţii. Ca aceasta: elevii consumatori de droguri procurate la poarta şcolii. Comisia nu s-a aşezat niciodată la masa dialogului, spre turbarea lui Şipoteanu, care avea pe atunci un foc la inimă cu spărgătorii de case, de maşini şi de firme. Nu numai că au fost „îngropate” subiectele tari, dar a fost „îngropată” şi comisia cu totul, mai ales că, prin ieşirea lui Şipoteanu din Consiliu, nu mai avea cine să jelească după ea.

Evenimentul Muscelean