Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Logo

Încă un an aproape ratat pentru Câmpulung, semn că e musai să spargem, în 2020, cloaca de frăţii pe banii noştri

 

Bilanţul în materie de realizări al administraţiei publice câmpulungene, la o jumătate de an, nu arată deloc flatant pentru Liviu Ţâroiu, care, cu trei ani de mandat aproape rataţi, nu ne-a convins că merită al doilea mandat. Dar îl va obţine, probabil, ajutat de contracandidaturi slabe ori nepopulare, neafectându-l prea tare prăbuşirea brutală a partidului de guvernământ în preferinţele românilor. Înaintea lipsei rivalilor cu potenţial să-i „sufle” funcţia, Ţâroiu este favorizat de deciziile super-populiste care îl vor menţine la conducerea municipiului: salariile dublate şi triplate, în funcţie de simpatii, şi angajările fără nicio legătură cu competenţele şi profesionalismul viitorului salariat al Primăriei. Numai cunoştinţe, personale ori de la partid, soţi/soţii de consilieri locali, soţii/copii de afacerişti „terminaţi” în absenţa contractelor cu statul, nepoata soţiei afaceristului care prestează pentru stat şi lista încrengăturilor murdare care au îmbogăţit colectivul de mare succes din subordinea lui Ţâroiu rămâne deschisă completărilor. Să nu uităm puhoiul de angajări produse şi la instituţiile finanţate din bugetul local şi administrate politic, unde tot pilele au avut intrare. Aceasta va fi reţeta succesului în 2020: votanţi asiguraţi pe viaţă, cu serviciu nesolicitant şi chenzină de multinaţională, nicidecum proiectele din programul electoral de la precedentele alegeri, al căror stadiu de realizare dezamăgeşte din nou. Dar nu surprinde. 

„Noroc” că pe câmpulungeni, în mare parte, de vârsta a doua şi a treia, nu-i deranjează hoţii, corupţii, mincinoşii şi slugile lor docile din Legislativ şi Executiv. Iar de aici pericolul de a menţine în fruntea municipiului aceleaşi figuri de ceară, pe care a venit timpul să le trimitem acasă. Mai cu seamă că se anunţă partide noi şi candidaţi noi, mulţi străini de mizeriile din politică şi administraţia publică locală, care ar merita o şansă. Şi de ce să nu le-o dăm, de vreme ce pentru Câmpulung ideea de continuitate s-a dovedit destructivă? De ce n-am risca cu cineva din afara „cloacei” de frăţii şi cumetrii, care au generat putreziciunea din sistemul bugetar câmpulungean? Căci mai rău de atât n-are cum să fie. 

Am ţinut patru ani în funcţie politicieni a căror mişcare de succes a fost umplerea conturilor lor şi ale subordonaţilor cu banii noştri şi umplerea Primăriei de nulităţi. Nu pot mai mult? Haideţi să le permitem să se retragă! Faptul că ai vopsit nişte balustrade, ai ciopârţit nişte tufe şi ai mânjit nesatisfăcător nişte străduţe nu te recomandă pentru dezvoltarea Câmpulungului, cel mult scoate în evidenţă cât de leneş a fost cel de dinaintea ta, care n-a făcut nici atât. Jumătate de mandat, primarul în funcţie s-a văicărit că n-a avut documentaţii pentru proiectele de anvergură, acelea despre care ne îmbrobodea, înainte de alegeri, că vor face Câmpulungul de nerecunoscut. Documentaţiile, cu chiu, cu vai, s-au făcut, numai că marea problemă n-au fost studiile lipsă, după cum vă convingeţi şi singuri, observând cum decurge execuţia. 

Şantierul din „buricul târgului”, care trebuia încheiat, prima oară, pe 17 ianuarie, a doua oară, pe 30 iunie, a treia oară, pe 31 iulie, a ajuns în dreptul Muzeului Municipal, cu toate că Piaţa Primăriei, tronsonul din dreptul „blocului rechinilor”, este încă în stadiul de groapă, plină ori de praf, ori de mocirlă, în funcţie de vreme. Are vină proiectantul că este atât de lent executantul?! Dacă ar fi să dăm crezare justificării servite vreme de doi ani, că proiectele şi proiectanţii au ţinut pe loc progresul municipiului. 

În prezent, constructorii şi partenerii lor de contracte - autoritatea contractantă - chiar nu mai au motive să se plângă de munca proiectanţilor. Toate contractele mari, scoase la licitaţie, la Câmpulung şi în comunele Muscelului, după cum am remarcat, conţin la pachet „proiectare şi execuţie”. Aşadar, executanţii au şansa să-şi aleagă ei firmele de proiectare, venind, în asociere, la licitaţie. Astfel, Ţâroiu a fost ferit de problemele reclamate de ţeparii din vremea lui Călin Andrei, că, vezi Doamne, au oprit lucrarea din cauza unor vicii grave ale proiectului. 

Asemenea pretexte nu mai stau în picioare în zilele noastre, căci constructorii au libertatea de a opta pentru proiectanţii doriţi, cu care fac echipă la licitaţii. În ciuda unui asemenea mare avantaj, ca investiţia să aibă la temelie un proiect beton, acceptat de toate părţile înţelegerii, ca să se elimine piedicile, închipuite ori reale, care au sabotat „Kretzulescu”, programul de dezvoltare al municipiului, deocamdată, prin îmbunătăţirea esteticii sale, rămâne înţepenit. De-abia se mişcă lucrarea din centrul oraşului, care beneficiază de un al patrulea termen de finalizare mai larg: la toamnă. Să sperăm că cea din 2019, care se va instala într-o săptămână şi jumătate. Nici nu îndrăznim să deschidem subiectul Bulevardului „Pardon”, în privinţa căruia avem certitudinea că lucrarea nu va începe în acest an, deoarece constructorul are toamna ocupată cu lucrarea nefinalizată. 

Cam de sărăcie roadele toamnei pentru primarul PSD, care nu prea are ce culege în 2019. Nicio asfaltare notabilă, singura zonă mai întinsă împrospătată în acest an fiind strada Uzina ARO, la blocurile foste muncitoreşti. Niciun pod reabilitat - poate, doar pasarela de la Autogară să fie asfaltată -, deşi îşi propusese să dea pe spate târgul cu ce n-a mai făcut nimeni până la el. Niciunul dintre proiectele pe infrastructura de utilităţi început, nici Staţia de Epurare, niciunul dintre cele două fire ale aducţiunii de apă. Nici proiectul de reconstrucţie din temelii a Pieţei Mari măcar aprobat, nu mai sperăm demarat. Şi nici măcar amărâta de esplanadă din dreptul magazinelor de peste drum de piaţă, care are banii prevăzuţi în bugetul local. Nimic palpabil în privinţa reţelei de gaz, aşijderea pentru iluminatul public, şi el programat să treacă printr-o schimbare radicală.      

Noroc, mare noroc că Ţâroiu are prilejul de a inaugura şi el o şcoală nouă, altfel n-avea ce prezenta câmpulungenilor, ca investiţie cu substanţă, după al treilea an de mandat scurs, în care ai noştri s-au concentrat furibund pe nevoiaşi. Căci se câştigă al naibii de bine pe seama nevoiaşilor.

Evenimentul Muscelean