Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Z.M.C., sărăcuţe, reci şi ude

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 544

 

Săptămâna de sărbătoare „murată” aproape cap-coadă, conform prognozelor meteo, după sufletul conducătorilor, care merită cu vârf şi îndesat tifla concetăţenilor şi a vremii, se anunţă asemănătoare celei de anul trecut. De anii trecuţi, căci a cam devenit tradiţie ploaia la Zilele Municipiului, care se nimeresc în cea mai urâtă săptămână a verii. La ultima sărbătoare avându-l amfitrion pe Călin Andrei, în 2014, a plouat de-a rupt. Inclusiv la recepţia de la „Ciobănaşul”, când a turnat cu găleata, ca semn al tristeţii pricinuite de despărţirea de doi oameni premiaţi chiar atunci de primarul al cărui mandat avea să înceteze subit o jumătate de an mai târziu: Gheorghe Chiţa şi Ştefan Trâmbaciu. I-am amintit, pentru că ne lipsesc încă. Şi parcă ne bântuie acea ediţie, înlăcrimată la propriu, după care s-au întâmplat mai multe nenorociri. Ploaia l-a urmărit şi pe Liviu Ţâroiu, răcorindu-i vârtos festivităţile şi, în special, negoţul puturos, statornicit în calendarul sărbătorii, pe motiv că aşa este peste tot. Faptul că plouă şi că le strică afacerile bişniţarilor cu vechime în muncă la Câmpulung este efectul rugilor colective ale câmpulungenilor scârbiţi de le ce place autorităţilor repetente la bun gust şi bun simţ. Câtă educaţie poţi să ai, ca primar, ca membru al Consiliului Local, ca să-ţi placă vulgarul pe care îl încurajezi şi-l perpetuezi cu o insistenţă insultătoare, crezând că toţi câmpulungenii sunt la acelaşi nivel?! De jos, jos de tot. Şi de aceea ne bucurăm că plouă şi în acest an, cu „vanghelionul” estival mutat pe stadion, unde suntem convinşi că multora le va fi peste mână să ajungă. Aşa că, dacă nu e ploaia, e distanţa responsabilă de tăierea chefului navetiştilor din cătune, cărora le plăcea în centru.       

Amplasamentul, care i-a scăpat de calvar pe proprietarii din „blocul rechinilor” şi vecinii de la „Romarta” şi zona Stomatologie, ar fi unul definitiv, din câte a lăsat primarul să se înţeleagă. Cu toate că noi nu mai credem o iotă din ce spune public Ţâroiu, care nici el nu-şi mai recunoaşte propriile afirmaţii. Pentru binele cetăţenilor cu domiciliul în centru şi nu numai, căci nu sunt singurii care suferă cât ţine divertismentul creat mai mult pentru cei fără ocupaţie pe timpul zilei, Stadionul Municipal este cea mai fericită opţiune. Am repetat-o de când organizatorii Z.M.C. începuseră să se întreacă cu gluma: paranghelie întinsă pe durata a zece zile, concerte de la mijlocul săptămânii lucrătoare, trafic „omorât” tot aşa, cu săptămâna… mizerie şi gălăgie ca la nebuni, preocupări domestice ale târgoveţilor cu traiul la vedere şi fiecare petecuţ din „buricul târgului” duhnind a ce-i mai rău. Din acest considerent, al amplificării răului generat de Zilele Municipiului, o distracţie ieftină, pentru „gură-cască”, se impunea transferarea deranjului din centru într-un loc mai izolat. 

Nu este exclus ca, în caz de eşec - asta însemnând cumpărători şi spectatori puţini, chiar dacă timpul va fi bun -, autorităţile să se răzgândească în privinţa „locului faptei”. Adică în 2020, când se presupune că PSD va sărbători victoria chinuită, în comparaţie cu ce-a fost (şi nu va mai fi) în 2016, Liviu Ţâroiu, dacă mai vrea un mandat, după ce a spart complet excedentul bugetar, să revină la amplasamentul tradiţional. Adică uleiurile negre şi lipicioase să curgă pe pavajul de 6,4 milioane de lei, preţul înaintea scumpirii lucrării cerute de constructor. 

Dacă vecinii Primăriei îndură, în 2019, pichamere, în loc de grătare şi chitare, nu băgăm mâna în foc că sunt salvaţi locatarii de pe bulevard. Asta pentru că bulevardul scăpa de balamuc dacă se realiza condiţia instalării şantierului amenajării cu ordin de începere a lucrărilor emis de când de primar! Dar Liviu Ţâroiu ştie cum s-o dea cotită cu bulevardul, al cărui constructor are în sarcină nu numai proiectarea, ci şi execuţia. Prin urmare, prin ordinul său, Ţâroiu a dat „undă verde” proiectării, de aceea nu se scormoneşte în acest an ultimul front de lucru din „regenerarea urbană” . 

Contractul cu Palmyra Events, firma care exploatează o parte a domeniului public ocupat de logistica de sărbătoare, nu acoperea şi aleea străjuită de tei. Acolo sunt alte înţelegeri, alţi bani, alte mâini frecându-se de bucurie la atingerea lor. Or bulevardul este disponibil târgului pe placul muscelenilor de la ţară, care sigur nu-şi vor toci tălpicile până la stadion, în caz că şi această sursă de venituri intră în experimentul lui Liviu Ţâroiu, forţat de meşterii întârziaţi să se pună rău cu fanii Z.M.C. şi chiar cu asociata preferată, conştientă că la „dracu-n praznic” nu mai scoate aceiaşi bani. 

Fiindcă am adus vorba despre partenera de succes a Primăriei, care are impus un target de puţin peste 90.000 lei. Ai noştri chiar nu-şi dau seama cât de penibili sunt cu mascarada de selecţie de oferte care, de patru ani, o dă câştigătoare pe Palmyra Events? Foarte bine că se înţeleg cu Palmyra! Faceţi cu Palmyra Zilele Municipiului zece ani de acum înainte! Dar mai scutiţi-ne cu păcăleala asta de doi lei, cum este procedura de selectare a asociatului în participaţiune! Pentru cine se ţine comedia cu procedura? Pentru Curtea de Conturi? Păi, pe ăştia de la Curtea de Conturi îi crezi tembeli, ca să nu priceapă de ce câştigă aceeaşi firmă la aşa-zisa licitaţie ţinută cu o săptămână înaintea fericitului eveniment?! Pricep, că doar nu vin în control nişte năpârstoci cu suzeta în gură, ca să nu se prindă de ce are intrare la Primărie aceeaşi asociată lipsită de concurenţă. Pentru că nu se dă nicio şansă concurenţei, în privinţa căreia autorităţile nu sunt curioase să afle nici măcar dacă există. 

2007 rămâne vârful neatins al sărbătorii Câmpulungului, când peste 10.000 de oameni au plecat hipnotizaţi la finalul unor seri de concerte cum nu s-au mai trăit de atunci încoace la noi. Pentru 2019, avem o presimţire că Z.M.C. vor atinge cel mai de jos nivel din toate cele douăzeci şi una de ediţii. Şi nu numai din cauza transferului calabalâcului pe stadion, ci şi a sărăciei programului artistic, care cuprinde aceiaşi cetăţeni care mai au puţin şi se angajează la Sergiu Cicu. Sau la Liviu Cioacă, dar aici n-au loc de copiii actualilor angajaţi.

The most visited gambling websites in The UK