Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Cât rău ne face Primăria învăţându-i cu nărav pe aşa-zişii nevoiaşi!

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 302

Deşi 2017 a fost anul de „şoc şi groază” pentru suflarea câmpulungeană, consternată de deşănţarea salarială de la stat, autorităţile au întrerupt, anul trecut, practica ajutorării săracilor restanţieri la buget. În 2014, 2015 şi 2016, pentru a înviora gradul de colectare a taxelor, impozitelor şi chiriilor, neonorate cu anii, oamenii cifrelor din subordinea primarului au fructificat avantajul oferit de Codul Fiscal. Avantaj pentru ambele părţi. Pentru Primărie, care mai reducea din datoriile ce apăsau pe teşchereaua publică, dar şi pentru debitor, uşurat de penalităţi, cu condiţia achitării în totalitate a obligaţiilor principale. Disponibilitatea creditorului de a se lipsi de majorările de întârziere - de la care, oricum, îşi luase gândul, căci popririle pe veniturile mizere nu asigurau nici stingerea sumelor care au generat aceste majorări - n-a determinat vreun asalt al casieriei Primăriei. Şi asta din pricina timpului redus în care trebuia adusă la zero restanţa. Ca să simtă ceva în „pungă”, Executivul a propus o perioadă de colectare foarte scurtă, de o lună şi jumătate, descurajantă pentru cei învăţaţi să nu plătească cu anii. 

În 2018, „Black Friday-ul” scutirilor se reia, existând, după cum bănuim, o nevoie disperată de bani la Primărie, mulţumită, conform principiului care ghidează activitatea de primar a lui Liviu Ţâroiu, şi cu ce pică, atunci când nu curge. Şi nu este un lucru rău, după cum s-au pus de acord puterea şi opoziţia, să-i elibereze din strânsoarea datoriilor pe cei dezavantajaţi material. Deşi n-ar fi rău să auzim în Consiliu şi niscaiva îndemnuri la muncă, nu numai bocete de milă la adresa unora cu eticheta de nevoiaş pe frunte, care nu muncesc nu pentru că nu pot, ci pentru că nu vor. În fine, înlesnirea a intrat în vigoare, fiind valabilă pentru alt lot de restanţieri decât cei care au profitat în anii trecuţi de acest beneficiu. Era culmea să poată accesa procedura aceiaşi indivizi scutiţi la precedentele sesiuni de caritate ale Primăriei, care îşi vede şi interesul ei, de a aduce bani la buget, dar, totodată, îi şi învaţă cu nărav pe rău-platnici. Vorba liberalilor: nu achită trei ani la rând, ştiind că li se şterg penalităţile. Cum-necum, fac rost de bani - se împrumută, iau de la copiii plecaţi în străinătate, pleacă ei înşişi în afară câteva luni pe an - şi-şi reglează conturile cu creditoarea.

Viciul amânării dandanalelor, pe care mulţi îl au şi când vine vorba de Edilul, nu numai de chiria la Primărie ori dările anuale la buget, i-a făcut pe opozanţii primarului să ceară rărirea favorurilor. Adică dacă ai pretenţii de calitate a concetăţenilor, trebuie să-i educi în sensul de a avea conştiinţa plăţii cu regularitate a ceea ce datorează la Primărie, la bancă, la utilităţile pe care le consumă ş.a.m.d. Auzindu-l pe State că impută Primăriei tendinţa de transformare într-o instituţie de ocrotire socială, a sărit Băjan, cu un contraexemplu inspirat din practica recentă a Consiliului. Tocmai ce i-au permis unui patron de top să achite cu ţârâita impozitul, într-un interval de cinci ani, pe motiv că obligaţiile la Primărie apasă asupra planurilor de dezvoltare a unui hotel de lux cu bani de la UE. Iar pe ceilalţi să-i lăsăm să moară!, a răbufnit consilierul social-democrat, care tocmai ce spusese despre îndatoraţi că, dacă n-au fost în stare să plătească la timp, sigur nu vor plăti nici cu penalităţi. Riposta liberală nu s-a lăsat aşteptată şi a sunat în felul următor: în ultimul deceniu, un singur patron a fructificat privilegiul acordat de legea fiscală. Altfel spus, primul venit (şi singurul), primul servit. Şi a fost servit cu atâta amabilitate, încât pentru el s-a modificat o întreagă procedură de eşalonare a daravelelor, permiţându-i să garanteze „împrumutul” şi cu bunuri - căci asta îl avantaja -, nu cum stipula regulamentul proaspăt votat, cu scrisoare de garanţie bancară sau cu disponibilităţi băneşti, constituite în favoarea municipiului, în contul de Trezorerie. 

Are dreptatea lui Băjan, nu trebuie lăsaţi să moară necăjiţii, în rândul cărora unii sunt restanţieri dintotdeauna, la orice au de achitat ceva, instituţie publică ori companie de utilităţi. Aceşti îndărătnici, când vine vorba de muncă, sunt motivul pentru care cetăţenii resping ideea de a fi într-o asociaţie de proprietari, aşa cum este normal să existe într-o societate civilizată. Oamenii Edilului au aplicat măsura debranşării, cu precădere, la blocurile grupate în asociaţii, iar la cele de la care contravaloarea facturii este ridicată de încasatori, s-a limitat la notificări. Oarecum, au fost protejaţi abonaţii din imobilele de la care încasarea se face direct, deşi în aceste blocuri sunt, poate, restanţieri mai mulţi decât în asociaţii. O lună din „ultimatumul” de şase luni dat de operator câmpulungenilor, de a-şi înfiinţa asociaţii, s-a dus. Primăvara viitoare, după cum a sunat avertismentul primit, chit că v-aţi comportat exemplar în relaţia cu Edilul, dacă nu faceţi parte dintr-o asociaţie, riscaţi să vă fie reziliat contractul. Adică rămâneţi fără apă în locuinţă definitiv. Cei care au restanţieri pe scară sunt conştienţi că acelaşi deznodământ îi paşte în ambele scenarii. Dacă-şi fac asociaţie, vor fi ţinuţi dintr-o debranşare într-alta, cum li se întâmplă celor din blocul 17. Dacă nu-şi fac, Edilul îşi încheie socotelile cu ei, refuzând să le furnizeze serviciul. Orice ar alege, tot rău va fi.        

Din acest motiv, nu-l putem susţine pe consilierul Băjan. Cei pe care îi protejează Consiliul Local, învăţându-i pomanagii, asistaţi, nevoiaşi de carieră, deşi mai mulţi sunt în putere decât bolnavi incapabili să se întreţină, fac atâta rău celor din jur. Probabil, din acest considerent, o parte dintre aleşi vor să-şi ia mâna de pe scutiri, pe care, dacă tot le prevede Codul Fiscal, n-are sens să le mai aprobe Consiliul. Primăria Piteşti, de pildă, unde liderul opoziţiei a cerut informaţii, pentru a verifica legalitatea cazului cu patronul de viitor hotel de patru stele, aflat şi el în nevoie de ajutor, are permanent uşa deschisă debitorilor. Aşa să fie şi la Câmpulung, cer liberalii. Să se ocupe primarul de scutiri, tot anul, nu numai în ultima lună şi jumătate. Liviu Ţâroiu nu este de acord, nici să le acorde singur, fără Consiliul Local, nici să-i lase să se lungească tot anul, fiind convins că mai uşor scoate banii de la ei când sunt strânşi cu uşa.

The most visited gambling websites in The UK