Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Cât de uşor puteam scăpa de coteţe şi cocini, folosind pretextul pestei!  

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 183

Închipuită ori ba, molima porcească de sorginte africană putea fi pretextul perfect de a scăpa cartierele de cocini şi coteţe, afumători şi cămări încropite lângă bloc. Putea fi, dar nu va fi, căci primarul nu-şi va supăra votanţii lăsându-i fără de-ale gurii, prin demolarea coşmeliilor de sub balcoane, în care cresc şi prepară proviziile de peste an. Primarul ne-a anunţat, printr-un comunicat searbăd, lipsit de substanţă, că avem la Câmpulung o Unitate Locală de Sprijin, adică o comisie băgată pe gâtul autorităţilor de Prefectură şi DSV. Comisie care stă şi aşteaptă să intre pesta porcină în târg, ca să facă ceva. Cel puţin, asta a dat de înţeles Liviu Ţâroiu, la şedinţa Consiliului Local, de săptămâna trecută, când, practic, a contrazis cu gura lui scopul constituirii aşa-zisului comandament din care doar Armata lipseşte. În rest, avem Poliţia Locală, ADP-ul, Abatorul, îl avem pe medicul veterinar care a debutat public cu scandalul mâţelor decimate de măruntaiele de porc infestate, cumpărate de la măcelărie, şi mai avem o mână de conţopişti ai Primăriei, în frunte cu primarul, pe post de şef al structurii de luptă cu pesta ajunsă până la graniţa judeţului.

Din informarea aruncată pe site-ul Primăriei aflăm că Unitatea Locală de Sprijin trebuie să implementeze măsurile necesare de prevenire a apariţiei unor cazuri de pestă porcină africană. Nicidecum să aştepte precum curca-n crăci, să se întâmple inevitabilul, cum înţelegem de la primar, care n-a primit prea bine recomandarea de a controla toate cocinile din cartiere. Asta pentru că mizeria este sinonimă cu un focar de boală, iar acum, în această isterie declanşată de pestă, reală ori nu, este momentul perfect pentru acţiune. Iar acţiune nu înseamnă să verifici dacă Ghiţă are urechile şi coada pleoştite şi zace apatic, ci băgat buldozerul în ele, ca să scăpăm odată pentru totdeauna de această plagă, în special a Vişoiului. În momentul în care opoziţionistul şef i-a sugerat şefului misiunii anti-cocini să înceapă controlul - bănuind că va fi un control în ideea de prevenţie, sarcina principală a Unităţii Locale de Sprijin - cu zonele sufocate de ţarcuri, poieţi şi şoproane, primarului nostru i s-au umflat obrăjorii. Semn că nu i-a convenit că respectiva comisie, constituită de formă, ca să-i închidă gura prefectului, care şi el a dat dispoziţii, ca să-i închidă gura lui Daea, trebuie să şi muncească.

Ce înseamnă prevenţie în opinia primarului? Comisia acţionează doar când sunt sesizări. „Că nu se poate să-i luăm pe toţi porcii la control!”, se vaită Ţâroiu, care sigur nu ia la control niciun porc. Cel mult, pe cel din farfurie, pentru a-i verifica rumeneala. Aşadar, comisia aşteaptă să dea năpasta-n sat, pentru ca apoi să se întrebe ce este de făcut. De ce nu se fac verificări în teren? Chipurile, să nu se sperie lumea inutil şi să se declanşeze şi la noi vreun Ignat timpuriu, înainte să se facă vinul. Primarul îşi justifică inacţiunea prin faptul că el şi colegii din Unitatea de Sprijin - sprijin în sensul că aveţi un umăr pe care să plângeţi în cazul în care răposează prematur grăsunul - trebuie să acţioneze cu discernământ. Asta însemnând că deplasările vor fi întreprinse numai dacă cetăţenii sună la numărul de telefon prezentat în comunicatul către populaţie, descriind simptomele care i-au băgat la bănuieli. Profesorul Sârbu o spune şi mai direct: când se constată apariţia virusului respectiv! Abia atunci, Ţâroiu, Blidaru, tânăra secretară Simion şi restul trupeţilor uniţi de ţelul stârpirii epidemiei momentului se deplasează la „locul faptei”.

Dar cum Argeşul nu este ameninţat, nefiind declarată starea de alertă, zice primarul nostru care parcă voia să iasă cât mai repede din subiect, ne facem griji de pomană. Păcat, însă, că n-avem un conducător suficient de autoritar şi înţelept încât să profite de obligaţia prevenirii intrării bolii în oraş, dispunând să se radă toate şandramalele, populate ori ba, de pe faţa Câmpulungului. Dar… de ce să ne complicăm, dacă oamenilor le place aşa? De parcă nu era de ajuns „guiţatul” opoziţiei, s-a găsit şi unul de-al lui să-l necăjească pe Ţâroiu, tot cu o nenorocire pe val. Avem probleme cu ţânţarii în Câmpulung!, decretează Sârbu, care a dorit ca primarul să-i prezinte urgent poziţia municipalităţii: ce face cu ţânţarii!

Din nou, după stăpânul belelelor, se face din ţânţar armăsar. Adică ţânţărimea nu este atât de densă şi de iritantă în atmosfera municipiului încât să se justifice să prăpădească banii pe dezinsecţie. În plus, nu există nicio sesizare la Primărie legată de o invazie de ţânţari în municipiu. „O s-o fac eu!”, a anunţat Sârbu, care şi-a informat colegii şi comunitatea câmpulungeană că s-a dotat cu spray. La care glumeţii Consiliului, cu Ţâroiu în frunte, i-au sugerat să umble cu spray-ul la el şi să fâsâie în jurul lui, ca să nu fie atacat de insectele care, în ritmul în care îi curăţă pe români, aspiră să intre în clasamentul cauzelor de deces în România.

Dacă tot erau la fauna târgului, n-au fost uitaţi de pe lista pacostelor locale melcii, care, tocându-le verdeţurile, îi obligă pe câmpulungeni să rămână fideli legumei preferate, porcul. Cu melcii este altă treabă, zice relaxat primarul, că sunt soluţii grămadă pentru melci. Tocmai de la atâtea soluţii, melcii au rămas grămadă în grădinile orăşenilor, adaptându-se şi la prafurile de la plic, şi la zaţul de cafea, şi la bere. Şi, fiindcă începe şcoala, să nu uităm de urs, a cărui apariţie în curtea şcolii le asigură patronilor de baruri clientela din rândul adolescenţilor care obişnuiau să bea şi să fumeze pe „Flămânda”! Mai bea şi mai fumează cu ursul în ceafă!

The most visited gambling websites in The UK