Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Şi oamenii cu şcoală multă sunt în stare de circ

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 668

Nici acum, la mai bine de o săptămână trecută de când am fost martorii încăierării autoarei studiului despre Râului Târgului, nu ne-am dumirit pentru cine a fost circul cu o durată mai mare decât cea a expozeului pentru care s-a făcut invitaţia, de vreme ce martorii erau număraţi pe degetele unei mâini. Or circ fără public se cheamă pierdere de timp pentru cel care îl declanşează. Din capul locului s-a simţit că fosta arhitectă a Primăriei, Anca Coşa, are o agitaţie interioară şi probabil că un schimb de replici cu primarul şi colaboratoarea lui a avut loc şi înaintea dezbaterii despre Râul Târgului. E o bănuială întreţinută de starea de disconfort în care părea că se află arhitecta de la Bucureşti, a cărei dispoziţie era complet schimbată faţă de cea de la prezentarea P.U.G. Cu două săptămâni înainte, s-a manifestat degajată şi bucuroasă că se află în oraşul nostru, despre care a vorbit cu o plăcere care te făcea să te simţi vinovat că nu-ţi place viaţa la Câmpulung. Sau ce a ajuns viaţa la Câmpulung.

De data aceasta, aceeaşi persoană părea crispată şi pregătită să încaseze loviturile colegei de breaslă, croită să-i combată lucrarea. De aceea spuneam că ceva s-a întâmplat înainte, de vreme ce consultanta lui Liviu Ţâroiu pe probleme de urbanism, de un an, a avut replicile la ea, când a fost vorba să-i facă faţă efervescentei şefe a Urbanismului din vremea lui Andrei. 

Primul luat la bani mărunţi de Coşa a fost Ţâroiu, care, atât de tare a „trântit-o” pe tema rateului „Kretzulescu”, încât, altul mai sensibil să fi fost în locul ei, părăsea sala cu capul plecat de jenă. Căci n-avea cum să nu-l doară felul în care i-a aruncat-o în faţă Ţâroiu - cu alte vorbe, dar asta s-a înţeles - cum că, din cauza proiectului, s-a zădărnicit o finanţare de aproape 600 de miliarde de lei vechi. Aceasta a fost miza procesului deschis împotriva Grup Corint, tras pe linie moartă din cauza dispariţiei firmei. Şi să fi continuat litigiul în instanţă, carenţele proiectului, invocate de când ardelenii moşmondeau prin parcuri, erau apărarea perfectă pentru aceştia. 

Dar până la a se ajunge la reproşurile care i-au zguduit reputaţia profesională, Coşa a fost cea care l-a aţâţat pe Ţâroiu. Pentru început, i-a cerut să le împărtăşească părerea lui despre lucrarea arhitectei Lascu. Iar Ţâroiu ce altceva era să spună decât că i-a plăcut?! Vorba lui Bălan: doar nu era să aibă o părere contrară! Ceea ce am cerut asta s-a făcut!, s-a arătat mulţumit primarul că n-a dat banii degeaba. Că a venit vorba despre bani! Ce valoare a avut studiul de prefezabilitate?, a fost următoarea cerinţă. „Infim faţă de cât aţi luat dumneavoastră pentru proiectul „Kretzulescu”!”, a „biciuit-o” verbal cel nevoit să facă pomenirile, cu cheltuielile aferente, regenerării urbane.          

Proiectul este „science-fiction”, fără legătură cu PUG-ul actual, susţine Coşa, pe care Ţâroiu a repezit-o că putea să participe la licitaţia din SEAP pentru realizarea studiului de prefezabilitate. De ce nu s-a înhămat fosta angajată a Primăriei la această sarcină? Pentru că, îşi dă singură răspunsul, primarul preferă să se înconjoare de arhitecţi străini, deoarece aceştia sunt mult mai buni. Dacă ai noştri nu reuşesc să ia concursul, care a ajuns să fie organizat a şaptea oară?! Coşa a participat la concurs şi n-a reuşit să-l treacă. Motivaţia ei pentru care nu poate să devină arhitectul şef al Câmpulungului sună un pic diferit: un eventual conflict de interese cu activitatea soţului ei, tot arhitect de profesie, la Comisia de Monumente Istorice. De ce au plecat din Primărie?, i-a descusut Ţâroiu pe Coşa şi Mitoi. Singurul care a îndrăznit s-o spună direct a fost arhitectul Mitoi: pentru că erau salariile prea mici. Dar acum sunt mari! Reveniţi!, i-a poftit acesta, deşi cu Coşa n-ar lucra nici mort.

Al patrulea lucru, după cele enumerate mai înainte, care nu-i conveneau acesteia, este lipsa din studiu a unei străzi pe malul râului, pe care o prevede PUG-ul din 2003. „De ce n-aţi făcut-o cât aţi fost arhitect la Primărie?!”, a continuat să „tune” Ţâroiu, însă, după ce s-a calmat, nu s-a putut abţine de la a o lua peste picior: „Aţi fost vreodată pe strada aia despre care ziceţi că e în PUG?” Următoarea nemulţumire a interlocutoarei, a cincea: avem o cale ferată industrială, cităm cu exactitate, care a omorât copii, în timp ce mergeau la liceele noastre. Iar această cale ferată industrială rămâne un subiect tabu în studiul despre râu. „Cum să faceţi un proiect când pe acolo taie trenul copii?!”, a fost întrebarea care a făcut-o pe arhitecta Lascu să se închine. La care Ţâroiu i-a cerut să-i spună ce să facă el cu şina. Să-i ceară propuneri doamnei pe care a plătit-o!, a ţâşnit riposta interpelatei. Şi atunci s-a dezlănţuit Ţâroiu cu „Kretzulescu”: „Şi pe dumneavoastră v-am plătit şi aţi făcut un proiect care nu s-a derulat. Cu foarte multe greşeli! Dacă chem cetăţenii, o să vă spună care sunt greşelile lui!” 

Observaţia cu numărul şase: arhitecta contractată de Ţâroiu n-are competenţe pentru ce a lucrat. Primarul, ca să-i scoată competenţele lui Coşa în evidenţă, a provocat-o să spună un singur proiect înfăptuit de ea cât a fost arhitect şef. „Am pus statuia de lângă biserică!”, a stârnit aceasta zâmbete. Şapte: de ce pietonalul de pe malul râului nu se face separat de pista de biciclete, căci, cităm din nou, „babele pe unde merg”? Pistă care n-ar fi suficient de largă, pentru ca ea, Anca Coşa, să se deplaseze cu doi copii de mână. Până realizează Primăria proiectul, peste zece ani, o linişteşte Ţâroiu, nu mai are de ce să-şi facă griji pe unde se plimbă cu copiii de mână, căci va ajunge şi ea de vârsta „babelor” răsucite în iureşul lor de bicicliştii cu care împart traseul. Opt: picioarele în apă avem voie să ni le băgăm?, a fost curiozitatea arhitectei Coşa, care nu se putea stăpâni. La un moment dat, Lascu i-a cerut să se controleze aflându-se într-o instituţie publică, nu la piaţă.        

Musafira primarului, care, în acest timp, răbdase impoliteţea colegei, care, în loc să vorbească despre lipsurile reale ale studiului, se tot lega de lipsa ei de profesionalism, a explodat monumental: e o ruşine să semnezi documentaţia unei construcţii pe terenul dintre blocul de lângă Notariat şi fosta bancă a Câmpulungului, actuală proprietate a lui Gheorghe Bulugea. Iar motivaţia PUD-ului considerat penal, pentru care, susţine Lascu, colegei ar trebui să i se ridice autorizaţia de practică, întrucât prin ce propune ea se încalcă toate regulile urbanistice, este că trebuie să se construiască, pentru că zona este invadată de maidanezi! Ca lumea să nu rămână cu o impresie greşită, primarul a anunţat că proiectul construcţiei înghesuite între bloc şi vila monument istoric a picat.

 

The most visited gambling websites in The UK