Menu
TRAFIC

Mai şmecheri decât comitetul care împarte parcările

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 641

   De grija parcării, multora nici nu le-a priit Paştele, frământându-se fie cum să prindă locul „lor”, cum să prindă un loc şi pentru nevastă sau, în caz că în casă cântă găina, chiar pentru el, nefericitul, cuprins de gânduri negre, auzind de startul loteriei. Începutul săptămânii „întunecate”, care i-a urmat celei Luminate, a adus parcările în fruntea listei de griji comunitare, care îi macină mai mult pe deţinătorii de maşini şi pe şefii de asociaţii decât pe autorităţile cu gândul la bani. Nu la conflictele născute deja în cartiere, care i-au făcut pe unii administratori să se predea primii în lupta pentru „glie”. Adică sub nicio formă nu vor să se implice în acţiunile care îi vor încăiera pe membrii asociaţiei - dacă nu i-au încăierat deja -, conştienţi că, după regulile matematicii, nu pot fi împărţite echitabil „două paie la trei măgari”. Proporţiile dezastrului sunt, în realitate, mai mari decât cele exprimate de zicala românească, unii preşedinţi şi administratori aflându-se în situaţia de a sătura cu un pai patru guri de rumegătoare. Aşa de mare este disproporţia între numărul de locuri şi numărul cetăţenilor cu maşini. Patru autoturisme pe un loc i-au ieşit la socoteală unui administrator care, la şedinţa cu Ţâroiu, de la începutul săptămânii, a anunţat că se retrage din ofensiva cu urmări ca la Bobâlna, după cum anticipăm, nefiind stinse pornirile ancestrale ale românului legat de pământul lui. Or, în asemenea condiţii, este firesc neastâmpărul care a luat locul meditaţiei de Paşte înlăuntrul câmpulungenilor, care riscă nu să rămână fără locurile obişnuite în care îşi lăsau avuţiile pe patru roţi, ci să rămână complet pe dinafara parcării. Dacă sunt noi în bloc, dacă nu sunt promptitudinea întruchipată în materia achitării „tributului” la Primărie ori dacă s-au porcăit vreodată cu administratorul arţăgos.  

Chiar şi aşa, nu e cazul să intraţi în panică. Misiunea repartizării parcărilor este pe mâini bune. Vicele Blidaru a fost desemnat şef peste comisia împricinată, care împarte şi desparte, în calitatea sa de coordonator al ADP-ului. Şi, conform sarcinii încredinţate, va trebui să-i lămurească pe câmpulungeni cum atribuie o sută de loturi demarcate într-o parcare la patru sute de solicitanţi. Unde au fost ceilalţi trei sute până acum, probabil, vă întrebaţi?! Simplu. Pe trotuare, pe sub ferestrele celor de la parter, pe spaţiile foste verzi, în alte parcări, unde sigur nu mai au ce căuta, după ce beneficiarii de drept vor achita taxa la Primărie. 

Credeţi că musceleanul nostru cu mintea brici când vine vorba despre a fenta autoritatea, înainte de a-l fenta autoritatea pe el, băgându-l pe altul pe locul lui, stă şi se uită în zare după ăla de la Primărie, cu caieţelul, ca să aloce parcelele?! Nu, prieteni! Capul răutăţilor: cetăţenii cu garaje, care, hrăpăreţi, caută să-i lase cu ochii în soare pe amărâţii care-şi frâng mâinile unde plasează autoturismul consoartei, neavând dreptul decât la una bucată parcare. Deci, tot ăştia cu magherniţe sunt cu tupeu, clocind o stratagemă, prin care îşi trec coşmeliile de pe numele lor pe cele ale neamurilor, pentru a înhăţa şi loc de parcare. Regulamentul, după cum v-am informat, îi lasă fără acest drept pe îndărătnicii cu garaje, la care nu vor să renunţe nici morţi. Aici este de vină şi Liviu Ţâroiu, care vrea şi în căruţă, şi în teleguţă, în loc să fie un şef adevărat, nu o cârpă din care fac votanţii ce vor. Ia să fi curăţat domeniul public de coteţe şi şandramale, afumători, straturi de ceapă şi usturoi, era loc pentru câte locuri îl ţinea punga pe plătitorul noii taxe speciale! Dar n-a vrut. Admitem că, în cazul garajelor, avea o justificare. Aceeaşi veşnică justificare legată de bani, că pentru un garaj ia un impozit mai mare ca la apartament. În timp ce locul de parcare costă numai 80 de lei pe an. Însă pentru restul barăcilor şi căzăturilor n-are altă scuză decât infinita delăsare colectivă. 

Şi de ce să fi vrut Ţâroiu să le dărâme dacă n-a vrut cel de dinaintea lui, care, mai grav, le-a băgat în legalitate! Poate, mai vinovat decât actualul primar, că n-a stârpit răul pe când deţinătorii coşmeliilor abuzive de pe domeniul public n-aveau niciun act pentru ele. Povestea legalizării şandramalelor nenorocite, de care se tem toţi politicienii cu ochii pe funcţii în administraţia publică, a început în momentul în care primarul liberal şi-a trimis oamenii pe teren ca să le numere şi să afle ale cui sunt. Şi când a văzut lista cu cine are garaje, inclusiv unii din Poliţie şi de la partid - chiar un lider de partid, care avea două garaje, nu unul -, primarul a decretat introducerea lor în legalitate! Când avea la îndemână demolarea. Dar a îndrăznit să-i dărâme ruginiturile fostului şef de partid?!                 

Din păcate, lecturând regulamentul de taxare a parcărilor, am constatat că şeful Primăriei nu s-a îndurat să prevadă o facilitate, după cum a fost vorba, pentru orăşenii care-şi ridică de bună voie garajele de pe terenul statului, permiţând construcţia de parcări. Oare, nu scribii zeloşi ai primarului menţionează în fiece hotărâre de Consiliu privitoare la domeniul public noţiunea de reziliere unilaterală a contractului „în caz de utilitate publică”? Păi, mai de utilitate publică, în acest moment, decât pârdalnicele de parcări, care i-au băgat în boală pe contribuabili, ce lucrare avem în derulare la Câmpulung? Era bună o scutire de taxă, timp de câţiva ani - liberalii propuseseră cinci ani, după care s-au răzgândit, considerând că perioada e prea mare -, pentru a le da un imbold cetăţenilor să renunţe la garaj. Subalternii lui Ţâroiu au scos cu totul actul motivaţional din textul final al regulamentului, ale cărui versiuni refăcute şi para-refăcute au curs şuvoi înainte de vot. 

Dacă cei cu garaje le pasează rudelor, ca să prindă locuri la împărţeala Primăriei, alţii, mai prevăzători, şi-au comandat şi plătit singuri parcări. Dacă tot trecea echipa de asfaltatori pe strada lor, au scos din cămară o ţuică, din portofel, un mic stimulent, şi gata parcarea pe un spaţiu viran, care, oricum, nu servea la nimic. Iar lucrarea întreprinsă pe cont propriu, cu angajaţii şi asfaltul statului, îi îndreptăţeşte să-i întrebe pe edili dacă le vor lua bani şi pe parcările reabilitate de „proprietari” individual. Dacă nu ne credeţi, citiţi singuri opiniile cetăţenilor care însoţesc în spaţiul virtual ştirile momentului. Viaţa bate regulamentul!

 

The most visited gambling websites in The UK