Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Ecouri ale timpului: Crescătoria de urşi de la Râuşor - Berevoeşti Pădurarul Ion Şchioapa, „tatăl” urşilor carpatini din Muscel

  • Written by Alex BARBU
  • Hits: 625

450 de urşi carpatini, crescuţi în captivitate la Berevoeşti

b_400_250_16777215_10_images_2274_ursi2.jpgPuţini sunt cei care ştiu că printre obiectivele turistice ale judeţului Argeş se numără şi cabana de vânătoare de la Râuşor - Berevoeşti, cu ceea ce a mai rămas din fosta crescătorie de urşi, construită către sfârşitul secolului trecut de Ocolul Silvic Aninoasa, la cererea expresă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în vederea repopulării zonei. Cel care s-a ocupat, timp de peste un deceniu, de urşii de la Râuşor a fost paznicul de vânătoare Ion Şchioapa, din Berevoeşti, trecut între timp în lumea celor drepţi. Au rămas, însă, amintirile sale de-o viaţă şi poveştile vânătoreşti, care au fost adunate şi publicate de Titu Napoleon Berevoescu în cartea „Pădurarul Ion Şchioapa din Berevoeşti”.

b_400_250_16777215_10_images_2274_ursi.jpg

Crescătoria de urşi de la Râuşor - Berevoeşti s-a înfiinţat în anul 1973 şi a fost închisă în anul 1984, după lansarea în libertate a 11 serii de animale, când s-a considerat că zona a fost populată la un nivel optim. Locul în care erau crescuţi era, de fapt, un ţarc de 2.400 de metri pătraţi, amenajat în apropierea cabanei de vânătoare. Puii de urs erau aduşi din diferite judeţe ale ţării: Alba, Bacău, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Covasna, Harghita, Mureş Maramureş, Neamţ, Prahova, Sibiu, Suceava, Vâlcea şi Vrancea. La introducerea în ţarc, puii aveau vârsta de trei-patru săptămâni şi erau ţinuţi până la vârsta de un an după care erau luaţi şi lăsaţi în libertate. „Creşteam cam 40-45 de ursuleţi pe an. Îi aduceau la noi din toată ţara, că aveam plan la prins pui de urs. Îi îngrijeam un an după care erau duşi cu elicopterul în păduri, pentru repopulare”, titrează în cartea sa Titu Napoleon Berevoescu, citându-l pe pădurarul Ion Şchioapa, dintr-un material apărut în 2004, în „Almanahul muscelenilor”. În cei 11 ani de funcţionare, prin ţarcul de la Râuşor au trecut nu mai puţin de 450 de urşi. La început, timp de trei luni, erau hrăniţi cu lapte praf, apoi erau trecuţi pe pâine, fructe, muguri de arbuşti şi carne fiartă. Nu hibernau, deşi câţiva aveau această tendinţă. Mâncau puţin şi săpau gropi în pământ. După împlinirea vârstei de un an, de obicei, în lunile aprilie-mai, aceştia erau introduşi în cuşti metalice şi transportaţi cu elicopterul în diferite zone şi lăsaţi în libertate. Cei mai mulţi urşi au fost lăsaţi în pădurile montane din judeţul Argeş, dar şi în judeţele învecinate.

Urşii de la Râuşor, animale sociabile

b_400_250_16777215_10_images_2274_ursi3.jpgÎn timp, ursuleţii de la Râuşor se obişnuiau cu oamenii şi din acest motiv puţini se acomodau cu viaţa în sălbăticie, unde erau nevoiţi să-şi caute singuri hrana şi să se apere de pericole. Din această cauză, unii căutau zonele populate de oameni, însă prezenţa lor nu era agreată. Mulţi dintre ei au fost omorâţi de către locuitorii satelor, deoarece atacau animalele din gospodării, devenind agresivi, iar alţii au fost vânaţi. „Apoi tare greu era să sălbăticeşti un urs ţinut în ţarc. Unii erau răi, nu se apropiau de noi, dar alţii veneau singuri la masă când le dădeam drumul. Se obişnuiau cu viaţa de ţarc, iar primăvara când îi urcam în elicopter, să-i ducem în păduri, mulţi erau îndărătnici. Mai rău era când îi scoteam din lăzi, că majoritatea se întorcea la elicopter”, povesteşte Ion Şchioapa în „Almanahul muscelenilor”. Pentru a se putea observa zona de deplasare a lor, după lăsarea în libertate, erau însemnaţi prin amputarea a câte unui deget de la o anumită labă. Acţiunea de urmărire a lor a fost sporadică, astfel că, în momentul de faţă, nu se ştie câţi se mai află în viaţă şi în ce zonă. Un lucru este însă cert: toţi urşii despre care s-a vorbit în ultimii 20 de ani ca despre animale foarte sociabile sunt unii dintre puii care au trecut pe la Râuşor. Vorbim de cei care au fost întâlniţi în zona Bâlea-lac, la tunelul de pe Transfăgărăşan, cei de la Braşov şi de pe Valea Prahovei şi cei din zona cabanei Voina.

Grizly a refuzat împerecherea cu Brunul carpatin

b_400_250_16777215_10_images_2274_ursi5.jpgO vreme s-a încercat la Râuşor chiar să se creeze o rezervaţie de urşi. Numai că aici a intervenit firea animalelor sălbatice. „Ursul nu stă locului. El umblă, pleacă, are nevoie de teritoriu mare în pădure”, aflăm de la Ion Şchioapa. La un moment dat, la crescătorie, au apărut doi urşi Grizly, aduşi tocmai din Alaska. Romi şi Ani se numeau. Au fost ţinuţi într-un ţarc de beton, cu hrănitoare de fier. Lui Ceauşescu îi venise la un moment dat ideea să împerecheze Brunul Carpatin cu Grizly. Gânduri zadarnice şi deşarte! Americanii n-au vrut în ruptul capului să şi-o tragă cu românii! Deh, au şi urşii mândria lor! Romi şi Ani au crescut mari, imenşi, dar şi fioroşi. Nu s-au obişnuit niciodată cu oamenii. De la Râuşor au fost mutaţi pe undeva, prin Călăraşi, şi nu s-a mai ştiut nimic de ei.

Ceauşescu a vânat pentru ultima dată la Râuşor, în octombrie 1989

La Râuşor nu era numai crescătorie de urşi. Acolo se organizau şi partide de vânătoare la care participau, printre alţii, cetăţeni străini, care plăteau în valută trofeele, şi mai marii regimului comunist, în frunte cu Nicolae Ceauşescu, care, după cum se ştie, era un vânător împătimit. Ultima vânătoare organizată aici pentru Nicolae Ceauşescu a fost chiar în luna octombrie 1989. Conştienţi de bănetul care putea fi câştigat, comuniştii au organizat o adevărată planificare a dezvoltării faunei cinegetice, fiecare ocol silvic ocupându-se de acest lucru. Pădurarii erau obligaţi să cunoască populaţia de animale sălbatice din aria în care-şi desfăşurau activitatea iar când se anunţa organizarea unei vânători se indicau şi trofeele care trebuie obţinute. Astăzi, crescătoria de ursi de la Râuşor a devenit o amintire. La fel şi pădurarul Ion Şchioapa care, de nouă ani, cutreieră alte plaiuri de vânătoare, într-o lume poate mai bună.                                   

 

The most visited gambling websites in The UK