Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

"Rostogolirea" şantierelor

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 681

Laitmotivele şedinţei de buget, un eveniment a cărui importanţă nu ne lasă să trecem uşor peste el, cu toate stângăciile livrate şi de putere, şi de opoziţie, au fost „rostogolire” şi „şantier”. Primul, „rostogolit” din gura PNL în cea a PSD şi invers, priveşte trecutul şi prezentul investiţiilor, plimbate dintr-un buget într-altul, susţin oponenţii lui Liviu Ţâroiu, dintr-un interes electoral. N-a făcut nimic în primul an de mandat, n-a făcut nimic în al doilea, ca să aibă cu ce spoi centrul în al treilea şi al patrulea. Asta pentru că memoria votantului este scurtă, iar omul uită că primarul a început în forţă, dacă se pleoşteşte la sfârşit. Al doua temă bineplăcută auzului electoratului social-democrat, majoritatea foşti adepţi ai partidului unic din regimul trecut, „şantierele”, şterse de mult de pe retina câmpulungenilor, au constituit temelia pledoariei de început şi final a moderatorului şedinţei. Şeful de la Buget-Finanţe, Constantin Ivan, priceput şi la poveşti frumoase, nu doar la cifre, i-a purtat pe ascultători cu discursul abil în ambianţa sacră a Mănăstirii „Negru Vodă”, unde s-a deschis primul şantier din Câmpulung. Un şantier susţinut cu 5 milioane de euro, finanţare pe care stareţul a accesat-o la capătul a doi ani de studii şi proiecte. De ce a dat preşedintele dezbaterii acest exemplu, cu care a înmuiat auditoriul? Ca să-şi justifice apelul la îngăduinţă către câmpulungeni, că lucrurile bune nu se întâmplă peste noapte. 

Mişcare neinspirată pentru PSD, care a ajuns la conducerea municipiului cu un mare handicap: răbdarea câmpulungeanului era epuizată dinainte de răsturnarea puterii. Răbdarea câmpulungeanului nu s-a sfârşit în cei doi ani de când conduc Ţâroiu şi ai lui. Era sfârşită după doisprezece ani în care, ascultători, au investit răbdare, un munte de răbdare, în planurile primarului liberal. De asta spuneam că Liviu Ţâroiu, indiferent că-l afectează sau nu, ca primar, ca politician sau măcar ca om, are handicapul de a conduce un oraş scârbit şi, din păcate, temător când aude de vreo intenţie de schimbare, având precedentul parcurilor văduvite de verdele răcoros în favoarea griului asfaltului şi metalului din abundenţă al lămpilor chioare. Or să mai ceri toleranţă comunităţii puse să aştepte nouă ani, cât a durat pe hârtie „Kretzulescu”, pentru doi de batjocură… Norocul acestor politicieni de neînlocuit, căci n-are cine, este că omul locurilor noastre a încetat să mai aibă aşteptări. Şi tot cei care sunt acum vor conduce, cu rândul, până vor fi eliminaţi pe cale naturală, căci alţii care să se lege la cap cu dezastrul lor sigur nu se vor ivi. 

Revenind la şantierele lui Ivan, acesta şi-a subjugat ascultătorii împărtăşindu-le experienţa trăită pe când se întorcea acasă de la serviciu, remarcând cu plăcere şantierul din curtea mănăstirii. A folosit investiţia de amploare de la fostul „kilometru zero” al târgului de acum câteva secole, considerat a fi complexul monahal, graţie influenţiei şi puterii Bisericii în comunitate, pentru a o lega de şantierele de la „kilometrul zero” administrativ, care, susţin la unison primarul şi alesul şef peste Buget, încep în această primăvară. Poate amenajarea urbanistică a străzilor Negru Vodă şi Republicii, tronsonul Bărăţie - „Dinicu Golescu”, având contractul semnat cu câştigătorul licitaţiei. Dar în privinţa reabilitării Pieţei Primăriei ne îndoim că începe în această primăvară, chit că şeful Executivului ne asigură că „vom semna cât de curând contractul”. Mai ales după ce am văzut de atâtea ori ce înseamnă „cât de curând”. După începutul duios al întrunirii, cu trimitere la atmosfera de profundă serenitate, tulburată de zgomotul uneltelor de lucru, de la mănăstire, finalul a avut şi el cuvântul magic strecurat în îndemnul hei-rup-ist adresat primarului: „Succes şi să vedem primele şantiere!”           

Prinzând sensibilitatea alegătorului pentru construcţiile noi, s-au erijat numaidecât în suporteri ai mistriilor care vor reclădi Câmpulungul - sperăm că nu cap-coadă în 2018, ca să nu ni se facă rău de atâta transformare - şi liberalii, care l-au somat pe primar, invocând privarea cetăţeanului de modernizarea posibilă cu cele aproape 300 de miliarde, economii strânse la buget, să dea drumul investiţiilor. În timp ce opoziţia l-a pisat cu investiţiile ţinute intenţionat pe loc în primii doi ani, ca să explodeze în ultimii doi, pentru a fi proaspete în mintea electoratului, tovarăşii de partid au reclamat din nou, tot la unison cu opoziţia, lipsa oamenilor capabili din Primărie. Primarul îi tot dă înainte că cea mai condamnată carenţă a instituţiei suportă îmbunătăţiri, suportă corecţii, când, în realitate, vedem bine că nu suportă decât un trend salarial ascendent, fără condiţionarea angajaţilor să merite banii încasaţi. Căci, dacă erau cu adevărat dedicaţi sarcinilor de serviciu, nu se mai lega nimeni de salariile lor, repetăm, dublate faţă de 2016. 

Pentru a nu ştim câta oară au răsunat în plen atât sloganul ipocrit al „criteriilor de performanţă”, cât şi promisiunea primarului, reamintită de Ivan lui Ţâroiu, că va înfiinţa, odată cu efortul bugetar colosal cu remuneraţiile subalternilor, un control menit să reformeze instituţia din temelii. Basme! La şedinţa reunită a comisiilor Consiliului Local, la care a fost prezent şi primarul, ţinută cu patru zile înainte de vot, altfel s-ar fi discutat în absenţa presei. Adică cinstit, cu adevărul pe masă. Atunci, Liviu Ţâroiu ar fi recunoscut cât de mult pierde Primăria, dar cel mai mult pierde Câmpulungul, din cauză că angajaţii ei, cum sunt cei de la Inspecţia în Construcţii - nu mai vorbim despre total inutila Poliţie Locală, care ţine ocupate 37 de posturi, cu preţul a 24 de miliarde anual -, nu dau amenzi. Adică nu-şi fac sarcinile de serviciu. Inspecţia în Construcţii, după cum i s-a bătut obrazul primarului, a dat, anul trecut, o amendă pe trimestru! Patru într-un an! Să mai spunem că la solicitarea ziarului nostru către Poliţia Locală, de a ne informa câte amenzi s-au aplicat punctual, pe categorii de fapte contravenţionale, serviciul cu pricina s-a făcut că plouă?! Or dacă aceşti oameni nu contribuie, măcar prin sancţiunile aplicate, la recuperarea unei părţi cât de modeste din pierderea înregistrată de buget cu întreţinerea ditamai structurii, de ce-i mai ţinem? 

Ce face primarul? Scuză Inspecţia în Construcţii că n-are decât un om, iar Poliţia Locală, că n-are hotărâre de Consiliu cu amenzi actualizate. Dacă primarul le caută veşnic scuze, cum putem noi să credem că face corecţii pe performanţă, când superiorii se comportă cu subalternii ca o „mamă a răniţilor”, ca un Serviciu Social, o „Cruce Roşie” cu trandafiri împrejur, un fel de „Surorile Milei”, aşa par primarul şi viceprimarul cu nepricepuţii, zice unul din partid, lăsaţi moştenire de fostul. Adică Liviu Ţâroiu n-ar fi vinovat de trândăvia din instituţie, pe care aşa a găsit-o la preluarea mandatului. Să nu uităm că Liviu Ţâroiu e în instituţie de zece ani, cu două mandate de viceprimar şi doi ani ca primar, deci, nu e străin de metehnele „poamelor” din Primărie. 

Cea mai plină de subînţeles recomandare expediată primarului, de la el din partid, a privit închegarea unui aparat propriu, lângă biroul lui, „de tineri cu mintea luminată”, vorbitori de limbi străine, pricepuţi în legislaţia europeană de atragere a fondurilor. Fii, domnule, serios! Moare de plictiseală primarul cu luminaţii ăia pe lângă el, care îl mai şi înjură în engleză. Că franceză şi italiană ştie el, de nivelul 3 din 5.

The most visited gambling websites in The UK