Menu
TRAFIC

Nici chinezii nu mai sunt ce-au fost. Mai ales dacă trăiesc între români

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 3268

Întâiul mandat al lui Liviu Ţâroiu, care se aseamănă binişor cu debutul lui Călin Andrei în funcţia de primar - şi unul, şi altul, şi-au propus ca primă investiţie de amploare în infrastructura de utilităţi a municipiului schimbarea totală a sistemului de iluminat public - este pe punctul de a înregistra încă o similitudine. De data aceasta, una neplăcută şi lui, şi nouă. Piaţa Vişoi. Liberalul i-a dat-o unui afacerist local, în primul său mandat de primar, şi i-a luat-o în al treilea. S-au împlinit, pe 1 februarie, 12 ani de la încheierea contractului pe care comerciantul l-a respectat până când, îngenuncheat de datoriile generate de maniera dezlânată de administrare a business-ului, n-a mai putut să-şi plătească redevenţa pentru ditamai spaţiul. Cât s-au opintit autorităţile să-l dea afară pe datornic! Şi n-au izbândit prin forţe proprii, ci cu ajutorul judecătorului sindic, care a fost de acord cu cererea Primăriei de a-şi lua înapoi terenul şi construcţia pe care Manuel Nae refuza s-o elibereze. 

În toamna anului 2011, când deţinătorul prăvăliei se pusese, de câteva luni, strategic, la adăpostul insolvenţei, s-au trezit şi ai noştri că au de recuperat de la el peste 3 miliarde de lei vechi. Mai bine de 2,6 miliarde le datora numai pentru spaţiul fostei pieţe. Înainte ca patronul să intre în faliment, Primăria apucase să-i pună sechestru pe apartamentul de la marginea Vişoiului, în încercarea de a-l executa silit pentru recuperarea restanţelor. De atunci şi până în vara lui 2013, când firma falită a fost obligată de instanţă să predea imobilele municipalităţii, Manuel Nae i-a jucat permanent pe degete pe primarul liberal şi pe subalterni, care l-au umplut de notificări, au mai prăpădit banii şi cu executorul judecătoresc şi au deranjat şi Poliţia şi Jandarmii pentru a pune în scenă piesa evacuării locatarului. În fine, din faţa porţii lui Manuel Nae, acţiunea s-a mutat în instanţă şi aşa, pe la jumătatea verii lui 2013, prin semnarea actului de predare-primire între lichidatorul judiciar şi Primărie, piaţa a fost eliberată de catrafusele chiriaşului. 

Patru ani mai târziu, cât pe ce să se deschidă şampania în Consiliul Local! La jumătatea lunii noiembrie a anului trecut, aleşii fremătau de emoţia succesului de proporţii repurtat de administraţia locală în negocierile cu singurul ofertant rămas în cursa pentru adjudecarea fostei pieţe agroalimentare. Şapte luni a durat procedura de găsire a unui concesionar dispus să ofere minimul cerut de proprietara clădirii, care nu strica să fie redeschisă tot ca punct de vânzare de legume, fructe, carne şi brânzeturi. Primele două licitaţii, din primăvara şi vara anului trecut, nu s-au finalizat cu niciun câştigător, deşi, potrivit primarului, patru societăţi s-au arătat interesate să dezvolte o activitate în generoasa incintă, pentru care s-a impus o redevenţă minimă de 6.746 de lei, adică 1.500 de euro, pe lună. Pe an, 80.960 de lei sau, în banii vechi, aproape 810 milioane. Ca să nu repete experienţa cu Nae, lăsat să achite trimestrial redevenţa, de data aceasta, plata a fost stabilită lunar. 

După primele două rateuri, s-a ajuns la discuţii directe cu un chinez de la Balş, care, deşi rămas fără concurenţă, i-a şocat pe negociatorii de la Primărie, oferindu-le de trei ori preţul de pornire: 23.000 de lei, peste 5.000 de euro, în condiţiile în care celor doi întreprinzători locali, participanţi la primele două runde, li s-a părut enorm 1.500 de euro pentru Câmpulung. Extinsă la întregul an, socoteala aducea în contul autorităţilor 276.000 de lei. Prea frumos ca să fie adevărat! „Ţeapa” a fost mirosită încă de atunci de câţiva aleşi realişti, care nu s-au grăbit să facă tumbe de fericire că preţul obţinut scuza comerţul cu chinezării, împachetat frumos „într-o chestie foarte serioasă”, atunci când s-a făcut anunţul victoriei care a încununat negocierea cu chinezul trăit, se pare, suficient de mult timp în Românica, încât să prindă mersul lucrurilor.     

La ceas comemorativ - 12 ani trecuţi de la parafarea contractului de pomină cu Manuel Nae - coincidenţă ori ba… vin veşti sumbre dinspre China. Sau dinspre Balş. Chinezul pune condiţii ca să semneze contractul! Aoleu! Păi, ce i-a jucat feste la negociere? Translatorul? Dialectul muscelean, mai lent, mai clar şi mai românesc decât cel oltean? Euforia naivilor care au crezut în reuşita tranzacţiei cu chinezul, de la care nici gând să fi încasat ceva în cele aproape trei luni scurse, din 16 noiembrie şi până în prezent, dacă nici contractul n-a fost semnat, s-a dezumflat subit. Prin urmare, ai noştri aşteaptă să le vină partenerul, care are un răgaz de două săptămâni de la data la care Liviu Ţâroiu s-a aflat în postura de a explica public ce s-a întâmplat. Altfel spus, după jumătatea lui februarie, teoretic, pică învoiala. 

Adjudecatarul, care a azvârlit cu bani, din gură, a făcut ulterior mofturi la contractul ai cărui termeni erau cu maximă claritate prevăzuţi în caietul de sarcini al licitaţiei. După negociere, insul vrea încă o negociere, în sensul de a-i fi acceptate pretenţiile de modificare a documentului cu putere de lege a părţilor. Primarul a afirmat public că este exclus să-i facă pe plac chinezului, care, din câte i-a comunicat lui Liviu Ţâroiu, s-ar afla la el acasă, în China, probabil, pentru sărbătorirea Anului Nou Chinezesc, care, ghinion, începe taman pe 16 februarie, când îi expiră lui time-out-ul îngăduit. Dacă nu se prezintă în două săptămâni, a zis cu scepticism primarul, parcă nefiind nici el convins că-l mai vede prin târg, licitaţia va fi anulată, iar procedura, reluată. Totuşi, pentru câmpulungeni, în faţa cărora a dorit să lase impresia de învingător în demersul de fructificare a Pieţei Vişoi, de pe urma căreia şi-a făcut planuri să ia lunar o căciulă cu bani - sperăm, o căciulă neaoşă, de oaie a lui Daea, nu chinezească, deşirată de prima pală de vânt, ca să ţină miile de euro -, Liviu Ţâroiu susţine că „nu e o firmă pierzătoare”. Şi are dreptate, căci firmele care au încheiat contracte cu Primăria n-au pierdut nimic, numai municipiul s-a umplut de „ţepe” şi de pagube. „Cred că vom încheia acest contract cu chinezul, mai ales că suma pe care o oferă este foarte mare.”, este expresia triumfului slobozit cu jumătate de gură în spaţiul public, la ce revendicări ridică partenerul, care doreşte, atenţie!, o păsuire de şase luni, în care să pună la punct spaţiul şi, abia după o jumătate de an, să înceapă să plătească redevenţa! 

Înainte să se înfierbânte vreunul şi să-i scape „du-te, domnule, cu chinezul dumitale de aici!”, Liviu Ţâroiu a îndemnat, într-un fel, la înţelegere faţă de situaţie. Adică să aştepte derularea unor noi tratative cu comerciantul, căruia să i se dea ocazia să spună ce doreşte. Deşi ceva-ceva începe să se contureze de pe acum în privinţa dorinţelor sale. Şi tare ne e teamă că vine chinezul încărcat cu suveniruri-simbol pentru 2018, Anul Câinelui de Pământ, sub ale cărui auspicii începe colaborarea cu aleşii - perfect valabil şi pentru Câmpulung, al cărui pământ e plin de câini - şi-i face să dea din coadă după cum ordonă „dresorul”.   

După leapşa servită de un concetăţean, iată că şi fostul director de la ARO pare a se afla pe punctul să şi-o ia, pe româneşte, de la nişte conaţionali ai celui mai loial partener al uzinei. Că nici relaţia cu China nu mai este ce-a fost o demonstrează nişte afacerişti asiatici contagiaţi, pesemne, de neseriozitatea românească, de când s-au mutat la noi, exploatând slăbiciunea băştinaşilor pentru chilipiruri.

The most visited gambling websites in The UK