Menu
TRAFIC

Cum susţin gogoşeriile şi covrigăriile turismul

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 3897

 

Şi autorii Strategiei de Dezvoltare Locală a Câmpulungului, care include obiective de realizat până în anul 2022, şi-au bazat viziunea de progres al municipiului pe ideea de revigorare a turismului. Practic, lui Liviu Ţâroiu i se sugerează să urmeze gândirea antecesorilor săi, care, văzând cum li se prăbuşeşte industria, au inventat sloganul cu turismul, valabil în vremurile în care Băile „Kretzulescu” atrăgeau în provincie lumea bună din Capitală. „Unul dintre puţinele mijloace care ar putea contribui la dezvoltarea Câmpulungului”, astfel se exprimă la adresa turismului cei care au elaborat un material cu rol de punct de plecare a unor proiecte desprinse din el. Specialiştii plătiţi cu 170 de milioane de lei vechi, ca să ne ajute să ne găsim calea, după două decenii în care n-am făcut nimic, dar absolut nimic, după falimentarea coloşilor industriali, recunosc şi ei că altceva n-avem ce scoate la înaintare. Cu toate poveţele optimiste ale consultanţilor, care au fost contractaţi ca să livreze clientului un Câmpulung împachetat frumos, suntem conştienţi cu toţii că, la halul în care arată, turismul este poveste. Exclus să vorbeşti despre un viitor turistic prea apropiat când n-ai de niciunele: n-ai străzi bune, n-ai utilităţi modernizate, n-ai patrimoniul arhitectural pus la punct, n-ai nimic care să te îndreptăţească să vorbeşti despre dezvoltarea Câmpulungului prin turism. Nu în următorii cinci ani, pentru care are valabilitate strategia realizată la o distanţă de 15 ani de primul document de acest tip, comandat de George Bălan pe când era primar. Deşi n-a fost buget care să nu fie „păpat” masiv de asfaltări, per ansamblu, infrastructura rutieră rămâne pe mai departe plângerea numărul 1 a locuitorilor. 

Ne tot agăţăm de faima adusă orăşelului de „calitatea mediului natural, urban şi cultural”, care a stat la baza recunoaşterii oficiale, prin Decret Regal, în 1925, ca staţiune climaterică. Însă, în cei 93 de ani trecuţi de atunci, am pierdut cam toate calităţile care au impus Câmpulungul interbelic în rândul, chiar înaintea multora dintre actualele zone-magnet pentru turişti ale ţării. Autorii Strategiei ne „vând” această amintire dezgropată dintr-un trecut în privinţa căruia noi, localnicii, suntem conştienţi că nu va mai fi vreodată, căci mai tare decât aerul şi construcţiile s-a stricat omul. Experţii în strategii, în schimb, susţin că este posibilă transformarea trecutului în prezent, având ca argument forte reputaţia Câmpulungului de cel mai bine conservat oraş istoric din Ţara Românească. Afirmaţie bazată pe existenţa celor 151 de poziţii cu care târgul nostru figurează în Lista Monumentelor Istorice. În caz că am uitat ce posedăm, ne reamintesc oamenii firmei de consultanţă: 151 de monumente de arheologie, arhitectură, for public şi memoriale, între care, cităm, o vastă zonă istorică protejată - situl urban. „Efectele sistematizărilor din perioada comunistă, blocurile din piaţă, Casa de Cultură (n.r. Clubul ARO, care şi el face notă discordantă cu centrul istoric) şi blocurile de lângă Palatul fostei Prefecturi Muscel, actuala Primărie, ca şi blocurile din dealul Gruiului, sunt mai puţin denaturante decât în celelalte vechi oraşe de la Sud de Carpaţi, fiind estompate de bogăţia moştenirii arhitecturale istorice.”, vor consultanţii să ne convingă că principalii responsabili de alterarea „vastei zone istorice”, protejată în prezent, sunt comuniştii cu obsesia lor pentru „cutiile de chibrituri”, în care au înghesuit clasa muncitoare. Dar cât au salvat şi au protejat cei care le-au urmat? Palatul Culturii a fost distrus pe când se afla în mâinile celui mai înalt for în materie de protecţie, Ministerul Culturii, şi, din păcate, nu este singurul exemplu de hal de apărare a trecutului. Case şi vile cu valoare arhitecturală şi sentimentală, locuite cândva de personalităţi cu notorietate naţională şi internaţională, culcate la pământ cu acceptul autorităţilor, pe motiv că nu aveau statut de monument istoric, deşi ar fi putut fi salvate graţie semnificaţiei lor pentru istoria locală. Nici măcar propriile-i clădiri administraţia locală n-a fost în stare să le protejeze şi mai vorbim despre blocurile comuniste care ar lua faţa rămăşiţelor trecutului. Probabil, din cauza blocurilor de la piaţă a putrezit Hotelul Regal, o splendoare în rândul edificiilor oraşului, care dădea centrului un farmec cum în celelalte aşezări urbane ale judeţului nu găseşti. „Putregaiul” din buricul târgului vorbeşte de la sine despre calitatea primarilor pe care i-am avut, unul mai slab decât altul, nefiind în stare să facă ceva cu Hotelul Regal. Când Şipoteanu urla, pe bună dreptate, în Consiliu la primar să-l confişte în contul datoriilor şi să-l salveze, s-a trezit un cretin din Executiv să se vaite că e mai ieftină demolarea decât restaurarea. Iar dacă se ridica un supermarket în locul lui, ce frumos era! Or cu asemenea dobitoace scăpate la conducerea localităţii, nu putem ridica pretenţii de mai bine şi mai mult. Chiar şi acum, fiind încă în picioare, Hotelul Regal ar putea fi o carte câştigătoare pentru planurile optimiste servite de creatorii Strategiei de Dezvoltare Locală. Dar primarilor le-a convenit să se fofileze după scuza că imobilul este deţinut în coproprietate publică-privată, ca să-l lase să se distrugă. Când aveau câmpulungeni la Ministerul Culturii, la care să apeleze, să insiste, să preseze.     

În Strategie, la secţiunea „Cultură, Turism, Sport”, nicio vorbă despre clădirea pe care-ţi pică prima dată ochii în centrul propriu-zis al Câmpulungului. Ce-i drept, este menţionat ca deziderat de îndeplinit cu fonduri europene - aşadar, se dau bani pentru astfel de iniţiative prin POR 2014-2020, nu cum au bălmăjit ai noştri, că nu sunt finanţări pentru ce le trebuie lor - reabilitarea centrului istoric, care, sperăm, nu se limitează la stradă, trotuare, scuaruri şi piaţete. Căci centrul are clădiri, şi publice, şi particulare, care este musai să fie renovate. Partea bună este că autorităţile măcar şi-au propus să continue reabilitarea Palatului Culturii şi, în afară de acesta, Secţia de Etnografie a Muzeului Municipal şi crucile de piatră care ne fac unici în România. „Oraşul celor 39 de cruci votive”, vechi de peste patru secole, astfel ne laudă presa naţională de specialitate, iar noi am pierdut 15 ani ca să ne batem joc de bietele parcuri! Suntem puţin spus simpli.

Delegatul firmei piteştene, care a prezentat public Strategia, ne-a felicitat, referindu-se la turism, pentru numărul de sosiri, care ar fi crescut cu 70% în perioada 2011-2015, de la peste 5.000 la peste 9.000 de turişti. La fel, capacitatea de cazare a crescut cu aproape 50%, iar numărul de structuri de cazare, cu 40%. În schimb, a scăzut numărul de înnoptări cu aproape 25%, de unde se înţelege că, dacă turistul nu doarme în Câmpulung, este în trecere spre destinaţii cu adevărat turistice. Aşadar, singura formă de turism la care ne încadrăm este cel de tranzit. Bun şi acesta, ne consolează consultantul, căci „fiecare om care opreşte în Câmpulung este un investitor.” Adică leul pe care îl lasă aici, cumpărându-şi o gogoaşă ori un covrig, este o investiţie făcută în economia oraşului. Şi cheltuieşte un leu, pentru că numai de un leu primeşte. Or la acest capitol trebuie lucrat, căci dacă ne punem nădejdea în dezvoltarea municipiului cu gogoşi…

The most visited gambling websites in The UK