Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Jucăria copiilor mari

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 1265

 

În timp ce lui Liviu Ţâroiu îi cădea Guvernul, la Câmpulung şi-a făcut intrarea, în lumina reflectoarelor, ferchezuitoarea de gropi şi aspiratoarea de gunoaie, un „SH” care a traversat „mări şi ţări”, judecând după lunile în care li s-a lungit gâtul cumpărătorilor, uitându-se în zare după ea. Ai noştri s-au urnit cu greutate la shopping-ul „bâlbâit”, care, iniţial, trebuia să fie în rate, după care, rămânând bani de la licitaţiile cu podurile contractate pe preţul cel mai mic - căci ce contează dacă sunt sigure, ieftine să fie! -, şi-au zis s-o achite integral. Până s-au gândit, s-au răzgândit, s-au socotit, toamna trecută, am stat cu trotuarele îngropate sub frunze. Asta până la primele ploi, care le-au transformat într-o clisă alunecoasă. Măturătorii permanenţi ori de ocazie, din rândul puţinilor asistaţi social, care au atins condiţia impusă de selecţionerul Ţâroiu, de a cântări mai mult decât un târnăcop, ca să nu-i aibă pe conştiinţă că i-a scos la muncă, nu s-au obosit să le strângă. Dacă n-au căzut toate o dată, ci pe rând, ce rost avea să tocească trotuarele până la desfrunzirea definitivă a arborilor ornamentali?! Nu mai spunem că ideea de a dota serviciul public de salubritate cu o maşină de curăţenie stradală n-a avut-o nici primarul, nici viceprimarul şi nici măcar şeful ADP, pe care îl auzim deseori că vrea, dar n-are cu ce. Nelipsit la dezbaterea publică a bugetului local, fostul primar Gheorghe Oancea, despre care însuşi succesorul său, Ţâroiu, recunoştea că are mai multă energie decât vlăguiţii săi de la Investiţii, a remarcat că, în ciuda plinătăţii vistieriei publice, administratorilor ei nu le-a trecut prin cap să umple curtea Şantierului cu utilaje. Primăvara trecută, Gheorghe Oancea i-a atras atenţia celui care i-a urmat în funcţie, douăzeci de ani mai târziu, că avem nevoie de utilaje bune de deszăpezire, de mici dimensiuni, adaptate străduţelor îngropate sub zăpadă, când iarna este iarnă. Şi că ne mai trebuie maşini moderne pentru măturat, spălat şi dezinfectat domeniul public, care, vorba unui coleg de partid al primarului, pute de la un capăt la altul, inclusiv în „zona zero”. Ca să nu consume banii câmpulungenilor, fostul primar i-a recomandat actualului să-şi pună oamenii din subordine să caute surse de finanţare externe pentru dotarea ADP-ului. 

Liviu Ţâroiu a încasat cu noduri reproşul lui Gheorghe Oancea, dar ca să nu pice prost în ochii câmpulungenilor, s-a întors către tizul de la ADP, aflat într-un moment de socializare cu colegii, după expunerea listei de nevoi şi a planurilor pe 2017. „Liviu, - l-a atenţionat superiorul Liviu - n-am văzut acolo… n-ai mai trecut maşini de curăţenie…” Subalternul Liviu a înghiţit dojana fără cârtire, căci doar nu era să-şi reteze picioarele scaunului cu o scuză care să sune astfel: „Am trecut-o, dar mi-ai tăiat-o de pe listă!” În anii trecuţi, ADP-istul şef a mai cerut una-alta, dar văzând că prăpădeşte pixul şi hârtia de pomană, în 2017 a cerut ce-a vrut primarul. Acum câteva zile, ca să dea bine la electorat, primarul îi „aburea” pe ziarişti cât l-a băgat la cap pe Călin să ia şi el una, dar Călin n-a vrut. Iar când a rămas fără Călin, a uitat de ea.  

Mustrarea părintească a lui Oancea a fost, dacă nu greşim, singura propunere venită din publicul prezent la dezbaterea bugetului, acceptată la finanţare anul trecut. Nu cu suma integrală, ci doar cu 100.000 de lei, rezervaţi din economiile făcute de Andrei, planurile fiind de a cumpăra maşina într-un leasing pe trei ani. Asta a fost în primăvară. În toamnă, după ce a calculat mai bine, mai cu seamă că nu cheltuise mai nimic pe investiţiile rămase la final de an în acelaşi stadiu în care erau la început, Liviu Ţâroiu s-a trezit că vrea să dea toţi banii o dată. Diferenţa, 630.000 de lei, o lua din preţul lucrării de reabilitare a podului din Tabaci, pe care nu avea de gând s-o înceapă până la sfârşitul anului.

Acesta a fost istoricul cumpărării maşinii care a făcut gălăgie, la începutul acestei săptămâni, sub fereastra secretarului Ghinea, la ceremonialul de inaugurare lipsit de soborul de preoţi aflaţi în cantonament pentru Paştele care pică pe 8 aprilie. Amplasamentul demonstraţiei lipsite de spectatori, căci câmpulungenii nu s-au înghesuit să scoată nasul la aer în prima zi de iarnă adevărată, n-a fost ales ca să fie enervat cel mai ocupat şi cel mai responsabil angajat al Primăriei, care, în aceste zile, scoate flăcări pe nări pregătind şedinţa de Consiliu din ianuarie. Motivul postării măgăoii pe direcţia biroului lui Ghinea l-a reprezentat, cel mai probabil, prezenţa câtorva limbi de asfalt trasate pe întinderea fisurată, zobită şi nesigură manevrelor de periaj, cu care comitetul de primire voia să impresioneze asistenţa. Adică presa invitată să consemneze realizarea, lăsată să se odihnească până la primăvară, după lunga călătorie până la destinaţie. Aşadar, plantată strategic în zona plombelor care urmau a fi periate, am spus, din considerente de protecţie a ziariştilor pândiţi de pericolul unor cucuie, în cazul în care le aterizau pe „scufie” niscaiva fragmente de mozaic agitate de mişcările demonstrative, maşinăria a făcut senzaţie. Mai ales cu primarul pe lângă ea, care n-a rezistat ispitei de a încerca furtunul de aspirat frunze. 

Încântat de „jucărie”, căreia n-avea ce să-i dea să „înghită”, o rămurică, o grămăjoară de nisip, nici măcar un „norocel” de maidanez, după trecerea detaşamentului de măturători de zăpadă, primarul a probat suflul tubului cu propria-i mână. A sărit să-l salveze reprezentantul firmei, grijuliu că rămâne clientul fără ceas. Chiar fără mână! Chiar fără ce avea prin buzunare! Joaca copiilor mari la care venise Moşul la jumătatea lui ianuarie a continuat, cei doi „Liviu” testând puterea curentului de aer cu vârful galoşilor şi riscând să rămână fără pingele. Când s-au săturat de gâdilat, s-au tot uitat în jur după „momeală” pentru utilajul flămând. La un moment dat, primarului i-au căzut ochii pe fesul rozuliu al unei reporteriţe, dar s-a răzgândit la timp. Cum justifica la Curtea de Conturi cheltuiala cu căciulile pentru presă?!                

Văzându-şi şeful încurcat că n-avea cu ce să verifice forţa de aspiraţie a tulumbei care îl fascinase mai mult decât periile ce subţiau plombele din Piaţa Primăriei, un poliţist local a coborât rapid din clădire cu nişte maculatură. După roşeaţa fondului cartoanelor, să fi fost nişte pliante electorale ale PSD-ului (sau nişte materiale promoţionale de la Kaufland), pe care vicele Blidaru le-a mărunţit şi le-a împrăştiat în faţa superiorului Ţâroiu, extaziat că are pe ce testa aspiratorul. De la hârtii, a trecut la zăpadă… ce să mai! O minunăţie, o feerie! Iarna pe uliţă! „Ar trebui să ne convină o maşină care va înlocui puturoşii pe care îi avem”, a concluzionat primarul, frământat, totuşi, de o mică dezamăgire. În poză părea mai mare.

The most visited gambling websites in The UK