Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Vin investitorii. Chinezii de la Balş

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 1091

 

Câmpulungenii s-au dat la o parte din faţa chinezilor, care şi-au mai adjudecat un spaţiu generos, tot într-o zonă cu vad comercial frumuşel. A doua ca agitaţie după Piaţa Centrală şi împrejurimile sale, care rămân primele în topul celor mai frecventate locuri din municipiu, graţie concentrării de prăvălii de toate neamurile, pe toate laturile complexului patronat de Consiliul Local. Următorul furnicar de lume şi maşini, la a cărui amploare contribuie şi trambalatul furtunos al TIR-urilor, sufocă I.C. Brătianu, pe tronsonul cuprins între Autogară şi intersecţia cu Doctor Nicolae Fălcoianu, chiar până mai sus, la spălătorie, în dreptul căreia pietonii au rămas fără trotuarul „înghiţit” de afacerea particulară, căreia îi trebuie şi un spaţiu de staţionare a clienţilor. Nu aceeaşi atractivitate, dar o aglomeraţie la cote asemănătoare, prezintă „Garda”, altă zonă de negoţ intens, aşa cum este, de altfel, şi Vişoiul, cu puzderia de dughene dintre blocuri, de la alimentare, mini-marketuri cu de toate, cârciumi şi case de pariuri, papetării şi buticuri cu marfă pentru omul de rând, până la activităţi comerciale desfăşurate sub branduri de notorietate naţională. Spre deosebire de centru, o pustietate dătătoare de fiori în serile de week-end, în cel mai populat cartier al Câmpulungului e tot o foială, inclusiv sâmbăta şi duminica, la magazinele care ţin deschis în zilele libere. Ce-i drept, de la supermarketul care nu duce lipsă de muşterii îşi fac aprovizionarea nu numai localnicii, ci şi câmpulungenii din restul oraşului, muscelenii de la ţară, şoferii de TIR-uri şi puţinii excursionişti în trecere prin localitatea noastră, care, sesizând logo-ul celebru, opresc pentru aprovizionare. Aceeaşi forfotă o întâlneşti la majoritatea patronilor care se îndeletnicesc cu negustoria, pentru că omul are nevoie să mănânce, să bea, să se îmbrace, să repare ceva prin casă. 

Însă nu pe apetitul pentru cumpărături al câmpulungeanului, care, oricât de umil i-ar fi conţinutul teşcherelei, nu rezistă ispitei de a da o tură printre rafturile pline ochi, vom insista în aceste rânduri. Deşi ne place să cumpărăm şi ce ne trebuie, şi ce nu ne trebuie. Ne place să cumpărăm şi din magazinul real, şi din cel virtual şi, din păcate, ne-am învăţat să şi aruncăm mult, lucru care se întoarce de două ori împotriva noastră. O dată, banii irosiţi cu marfa care sfârşeşte la gunoi, iar, de acolo, în cărucioarele căutătorilor în tomberoane. A doua oară, suntem din ce în ce mai convinşi că, de la 1 ianuarie, expiră „Black Friday-ul” acordat de Financiar Urban în anul de probă, când a înghiţit cu noduri un 7,50 lei de căciulă, ca masele să se bulucească la Primărie, cel mai eficient recuperator de orice. Asta pentru că nu poţi să plăteşti nimic şi nu poţi să obţii nimic, până când nu figurezi curat ca floarea de crin în hrisoavele instituţiei.

În conglomeratul de activităţi întreprinse după puterea fiecăruia, de la toneta stradală cu pătrunjel, până la societatea cu sute de salariaţi, îşi fac loc nişte chinezi oltenizaţi, de la Balş, care au pus mâna pe Piaţa Vişoi. Apropo, nimereşti în nebunia de pe stradă şi de pe trotuarele pe care s-a găsit ADP-ul să le împopoţoneze cu nişte bănci, de cum treci podul de la Autogară, şi fără să aibă o funcţionalitate fosta Piaţă Vişoi. Ce va fi după ce se va deschide… asta pentru că se va deschide, deoarece autorităţile locale au înregistrat un succes fulminant la negocierea directă cu investitorul fără concurenţă la licitaţia menită să producă un chiriaş potent financiar pentru hala prin care bat vântul şi ploaia. Cu câteva zile în urmă, într-un cadru oficial, şedinţa de îndată din 17 noiembrie, dacă tot prezida dezbaterile, PSD-istul Marin Stanciu a anunţat izbânda procedurii de care ar fi fost interesaţi, conform unor ziceri mai vechi ale lui Liviu Ţâroiu, mai mulţi patroni, care dădeau în clocot să fructifice cei peste 2.600 de metri pătraţi, teren şi construcţii. Şi de la atâta „frenezie” a patronilor care sperau să le dea Primăria spaţiul pe dude, nu pe bani, au câştigat chinezii de la Balş, care au oferit un preţ generos, de trei ori mai mare decât cel pe care căuta să-l obţină proprietara complexului! Pentru cei pasionaţi de cifre, municipalitatea a cerut un minim de 6.747 lei/lună, adică 1.500 euro, iar generozitatea chinezească, neîmpiedicată de vreo rivalitate locală, a oferit 23.000 lei.  

Vă place, nu vă place, în Câmpulung, chinezii deschid al treilea gheşeft, încurajaţi de profitul pe care îl fac confraţii statorniciţi la noi, cu magazinele din Vişoi şi din Big&Small. Nu ne îndoim o clipă că le merge bine, judecând după supărarea colegilor de breaslă neaoşi dimprejur, care nu mai fac treabă cu mărfurile turceşti şi poloneze - de articolele româneşti n-are rost a pomeni, fiind puţine şi scumpe pe piaţa câmpulungeană -, de când au intrat asiaticii în târg cu chinezăriile lor. În Vişoi, afluenţa de vizitatori, bănuim, şi cumpărători, la depozitul deschis în spaţiul fostului Ethos, este dovada reuşitei fraţilor chinezi, care s-au învăţat şi cu clima, şi cu limba, şi cu sarmalele, la ce rotunjimi au prins de când s-au mutat în Muscel. Dacă micii comercianţi locali se uită chiorâş la străinii veşnic cu muşterii în prăvălie, ce să mai zici despre neguţătorii de second-hand-uri, mai scumpe decât marfa nouă a chinezilor?! Cum or fi rezistând… greu de înţeles. Dacă pe uşa chinezilor e tot o vâjâială, în schimb, la colegii cu haine vechi, au ruginit balamalele de când n-a mai intrat cineva în magazin.

În fine, le merge chinezilor la Câmpulung, şi nu numai în ocaziile în care lumea face cumpărături masiv, la începutul şcolii, de Paşti şi de Crăciun. La Big, acelaşi fenomen. Toată revărsarea rurală în oraş, în zile de sărbătoare şi nu numai, are traiectoria precisă: către subsolul părăsit de Leonardo.

Aşadar, fosta piaţă agroalimentară, care, odinioară, îi scutea pe locuitorii Vişoiului de un drum până la Piaţa Mare, se transformă într-un depozit pentru un magazin online, dar va funcţiona şi ca spaţiu de vânzare. Liviu Ţâroiu susţine că „în niciun caz”, expresia sa preferată, pe care a mai folosit-o la aceeaşi şedinţă şi când a vorbit despre posibilitatea de majorare a salariilor în 2018, Piaţa Vişoi nu va deveni un „Dragon Roşu”. Păi, dacă marfă de „Dragonul Roşu” se caută?! Asta cere piaţa: şosete şi indispensabili care se deşiră la prima (şi ultima) experienţă în maşina de spălat. Galoşi de la ale căror tălpi îţi iei „adio” la prima ploaie. Ibrice a căror vopsea îţi îngroaşă cafeaua matinală. Asta este marfa pe care o caută câmpulungeanul şi musceleanul, care nu se lecuiesc de obiceiul aruncării banilor pe produse ordinare. Pentru că lasă bani puţini la casierie, fără să conteze că face acest lucru mai des decât dacă ar achiziţiona un bun trainic.              

Chinezii au dat târcoale Pieţei Vişoi încă din primăvara anului 2015, posibil chiar înainte de acest reper temporal. Dar, la acel moment, viceprimarul, care ţinea şi de primar, n-a fost de acord. Cel puţin, cu acest tip de patriotism de carton ne gâdila auzul Liviu Ţâroiu şi anume că Primăria nu le-a permis accesul în imensitatea unei hale dorite şi de privaţi locali. Într-un final, banii au rezolvat toate dilemele, şi ale patronilor, care s-au răzgândit, şi ale primarului, care, decât să nu ia deloc, mai bine ia de la chinezi, despre care, acum doi ani şi jumătate, spunea că n-a vrut să-i aducă în Piaţa Vişoi, ţinută ca rezervă de mutare a comercianţilor, când Piaţa Centrală va intra în reabilitare. Dar cum banii n-au miros - numai marfa cu iz de plastic -, a fost prea bună oferta chinezilor.

The most visited gambling websites in The UK