Menu
TRAFIC

Viaţa la ţară bate filmul. Şi festivalul de film

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 124

 

După o serie de primari scorţoşi, toţi daţi jos după un mandat, vecinii de la Lereşti au pus în fruntea lor un consătean mucalit, care are darul povestitului. Şi povesteşte cu un umor molipsitor, care te face să-ţi doreşti să se prelungească aşteptarea dinaintea începerii evenimentului, când, ca să treacă timpul, schimbi o vorbă-două cu cine se găseşte. Nici noi, câmpulungenii, nu ne putem plânge că nu este glumeţ primarul nostru, în cazul căruia sunt mai rare momentele în care vorbeşte serios decât cele în care o dă pe zeflemea. Numai că Toader, colegul său de partid, face mai multă treabă decât el. În septembrie, a prins un contract pentru o asfaltare de un milion de euro, fonduri europene. În octombrie, a convins Ministerul Dezvoltării să-i aprobe o finanţare de 19 miliarde de lei vechi, pentru canalizare în Voineşti. Aşteptăm veştile lui noiembrie, căci sigur are astfel de anunţuri pozitive de făcut şi luna următoare. Unde mai pui că, pe unde a tras canalizarea, a dus şi reţeaua de gaz, rămânând doar să asfalteze. Nu poate momentan - şi nici nu-i ia la galop pe cetăţeni, deşi recunoaşte că ceva presiuni a făcut -, întrucât vrea să fie sigur că toată lumea interesată se branşează la reţeaua de gaz. Iar interesaţi sunt, altfel nu s-ar fi făcut investiţia. Numai că entuziastul „vrem-vrem!” din faza de început scade în intensitate, din cauza costurilor racordării la sistem. Fiind păţit din vremea când era viceprimar, în sensul că nici nu se împrăştiau aburii asfaltului proaspăt turnat, că şi apăreau cererile la Primărie din partea întârziaţilor care cereau să se lege la vreo reţea, Marian Toader este în faza de rugăminţi, înţelegere şi aşteptare, din cauza cheltuielilor care nici pentru administraţia locală, care plăteşte din bugetul comunei, n-au fost puţine. Darămite pentru o familie! De pildă, pe drumul principal, cu avizul de la Drumuri Judeţene, costurile se ridică la 2.200 lei. Iar pe laterale, la 1.800 lei. Conducta trasă până la poartă. De la poartă… alţi bani, altă distracţie. Cam aşa stau lucrurile în vecinătatea municipiului, unde se întâmplă mai multă acţiune ca în Câmpulungul în care investiţia în extinderea reţelei de gaze a încremenit în faza „veniţi cu cererea la Primărie!”

Fiindcă am pomenit de acţiune. Sătui de revolte populare din partea sătenilor cu dobitoacele devorate de urşi, primarii au luat drumul Prefecturii, după ajutor, unde, vorba unui edil hâtru, te duci bou şi te întorci vacă. Un sentiment asemănător l-a încercat şi pe primarul din vecini, care, auzind că se pregăteşte, din gură, o vânătoare pentru rezolvarea excedentului de Moş Martini care o ţin într-o socializare sângeroasă cu lighioanele din bătăturile lereştenilor, şi-a zis să comande şi el un „comando” la judeţ. Barim două-trei jivine din cele zece - după recensământul efectuat cu ajutorul celor fugăriţi pe coclaurile comunale, care şi-au pus pofta în cui de ciuperci, fructe de pădure ori lemne - dacă împuşcă şi tot e ceva! Stai aşa, că nu este aşa! Nu e suficient să ai urşi mulţi, trebuie să ai şi păgubiţi într-un număr care să justifice trecerea în lumea celor drepţi a intruşilor cu blană. Or de la Lereşti, unde sătenilor cu animalele mâncate, ciuberele încercate şi livezile călcate nu le-a mai ars de hârtii, nu existau decât două-trei solicitări de despăgubiri, ca urmare a pagubelor înregistrate. În concluzie, canci goană după urşi, care n-au de ce să fie sacrificaţi dacă doar hălăduiesc spre vatra satului, nemaifiindu-le pe plac singurătatea codrului. Şi-atunci a intrat primarul în acţiune. Vreţi cereri? Vă trimit cereri! I-a pus pe consăteni să declare ce le-a prăpădit ursache: le-a rupt mărul/părul, le-a mâncat brânza, a dat iama într-o proteină mai consistentă, care behăie sau guiţă, reducând-o la tăcere. Declaraţiile cu pozele făcute de fotograful la nevoie al Primăriei vor îngroşa un dosar destinat Prefecturii, în scopul includerii comunei pe lista celor cu şanse să fie uşurate de urşii maidanezi.

Beleaua cu sălbăticiunile care au tulburat agenda de lucru a autorităţilor a deturnat, chiar pentru scurtă vreme, atenţia de la urgenţele investiţionale. Cum este cazul Lereştiului, unde laşi baltă apelul către săteni să scoată de la saltea banii de gaze, căci vine asfaltul, pentru a inventaria şi poza stricăciunile matahalei, scurtate de cap pe probe, nu pe vorbe. C-o ajunge în cârca ei şi ce n-a făcut… 

După urşi, alt necaz necuvântător. Porcul, leguma preferată a munteanului, care o va da pe vegane când se va roti pământul în sens invers, a avut interzis la târg, din cauza unei molime, cel mai probabil, imaginate de UE, ca să servim guiţători europeni. Căci ai noştri sunt infestaţi. Fiindu-i afectat târgul, care produce ceva agitaţie comercială la intrarea în comună, primarul s-a dus glonţ la subprefect: „Ce facem domnule? În alte judeţe se poate, numai în Argeş, nu!” Târgul de la Voineşti are căutare datorită acestui gen de negoţ cu care lumea s-a obişnuit. La o zi distanţă, Marian Toader a primit ok-ul judeţului să dea drumul târgului tradiţional de animale la Voineşti, pe care mai să-l blocheze veterinarul, căci nu-i venea a crede că s-a ridicat interdicţia.

Şi dacă nu i-au dat destul de furcă lighioanele sălbatice ori domestice, tensiunea din atmosferă primeşte un supliment graţie izului de conflict de natură culturală. La scurt timp după ce a fost copleşit de complimente înflăcărate de la preşedintele asociaţiei care şi-a propus să revoluţioneze Muscelul cu o mişcare culturală fără precedent - iar cultura costă, nu glumă, mărturie fiind cheltuielile festivalului de film, suportate din trei surse, locale, judeţene şi centrale -, preotul a anunţat că-şi caută sediu. Deşi părea că e bine acolo unde funcţionează. Adică în Ateneul din Voineşti, unde, momentan, este o problemă cu încălzirea, dar primarul s-a angajat c-o rezolvă cum expiră termenul de monitorizare a proiectului european. Ceva s-a întâmplat între primar şi preot, de vreme ce, la nicio săptămână după evenimentul în care s-au felicitat unul pe altul şi amândoi au felicitat judeţul, părintele şi-a făcut bagajul. Inclusiv tablourile din hol, creaţia lui Pahonţu, au fost coborâte de pe simeze şi împachetate, calabalâcul, pozat şi urcat dramatic pe Facebook, fiind gata de mutare. Liderul asociaţiei culturale a dat anunţ că-şi caută două gazde: una pentru cursurile de cinematografie şi atelierele artistice, cealaltă pentru „festivaluri, spectacole, concerte, workshop-uri”. „Asociația Culturală Lereşti-Muscel deține atât întregul echipament tehnic necesar înființării unui cinematograf, cât şi o gamă largă de mari opere cinematografice româneşti, ce pot fi oferite gratuit publicului”, încearcă părintele să convingă un protector să se înhame la această treabă care, înainte de dragostea pentru artă şi educaţia prin artă, înseamnă bani. Ce s-a întâmplat? Preotul a fost întrebat şi de alţii, dar n-a vrut să facă niciun comentariu. Ceva, însă, s-a întâmplat şi nu e bine. O fi fost primarul mai ocupat cu gazele, cu canalizarea şi asfaltul, iar, mai nou, cu urşii şi cu porcii, căci asta este viaţa la ţară, dar fără ajutorul Primăriei... singura instituţie care, la nivel local, dă bani unui domeniu pentru care interesul publicului este de la foarte slab către deloc, crezând că găseşti pe altcineva mai receptiv, mai prompt şi dispus să pompeze mai mult… o mare greşeală să rupi o legătură sigură!

The most visited gambling websites in The UK