Menu
TRAFIC

Până şi votul dat pentru umflarea salariilor este răsplătit cu marea lehamite

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 671

S-a întâmplat exact ce am anticipat. Salariile neruşinate au crescut nivelul aroganţei conţopiştilor lui Ţâroiu. La două luni distanţă de mărirea scandaloasă a lefurilor bugetarilor din administraţia publică municipală, continuă reclamaţiile în Consiliul Local la adresa ocupanţilor birourilor Primăriei, care fac ce au făcut şi până acum. Adică să-l privească de sus pe plătitorul de taxe şi impozite, care îndrăzneşte să le tulbure programul de lâncezeală. Culmea tupeului este că nu fac deosebire între cetăţeanul anonim şi reprezentantul său în conducerea localităţii, care a ridicat mâna şi a votat salariile sfruntate! Dacă aleşii au nemulţumiri legate de maniera sfidătoare în care au fost şi continuă să fie trataţi, vă daţi seama ce suportă omul de pe stradă când li se adresează! Deci, atât câmpulungeanul oarecare, cât şi consilierul local provoacă aceleaşi dureri în cot funcţionarului, căruia surplusul din teşcherea i-a cauzat un supliment de aroganţă. Exact la ce ne aşteptam, căci nu degeaba vorba din bătrâni „s-a urcat scroafa-n copac” a rămas perfect valabilă până în zilele noastre. Un astfel de specimen, care toceşte un scaun în Primăria Câmpulung, a reclamat la şedinţa Consiliului Local de săptămâna trecută social-democratul Cornel Băjan, care a povestit o întâmplare similară celei relatate la întrunirea din iulie de colegul de partid Marian Stanciu. Acesta din urmă, venit cu o treabă de consilier la Primărie, a bătut la uşa unui birou, a intrat, a dat „bună ziua” şi a avut surpriza neplăcută să constate că, din câţi populau respectiva încăpere, nu s-a găsit unul care să se îndure să-şi întreruptă convorbirea telefonică, pentru a-l băga în seamă. Pur şi simplu, ocupaţi cu mobilul, l-au lăsat să aştepte, cu speranţa că omul se plictiseşte şi pleacă. 

O experienţă dezamăgitoare a trăit recent alt PSD-ist, membru al Consiliului Local, un om blajin, de un bun simţ maxim, care exclus să fi provocat prin tonul vocii ori prin mesaj iritarea individului sau individei din Primărie, căreia a fost nevoit, prin natura serviciului în slujba comunităţii, să i se adreseze cu o solicitare. Tratat în dispreţ, el le-a împărtăşit, joia trecută, colegilor ce „mare” efect a avut cerinţa care a condiţionat umflarea jenantă a chenzinelor de corectarea atitudinii greşite a multora dintre salariaţii instituţiei. Nimic din ce au trâmbiţat mai-marii Executivului că întreprind pentru a face ca retribuţiile să fie meritate de beneficiari nu s-a pus în practică. Nu fişă de evaluare, nu formular pentru cetăţeni, care să-şi exprime în scris mulţumirea/nemulţumirea de serviciile şi comportamentul personalului cu care au intrat în contact, nici măcar amărâtul de ecuson, pe care fiecare angajat să-l poarte în piept, ca să ştie contribuabilul cu cine stă de vorbă, nimic din toate acestea n-a putut fi introdus ca măsură de alungare a greţurilor unei părţi consistente a colectivului Primăriei. 

După o şedinţă a Consiliului de Administraţie din care face parte, având nevoie de nişte informaţii ca să lămurească o problemă legată de discuţiile purtate în respectivul for de conducere, Cornel Băjan a venit la Primărie. A intrat într-un birou, sigur că va obţine relaţiile pentru care bătuse drumul la instituţia pe care şi el o slujeşte, ca legiuitor local. Ca o paranteză, în cadrul aceleiaşi întruniri a aleşilor, însuşi marele Ţâroiu le-a cerut consilierilor să nu-i mai sufoce subalternii cu hârtii, ci să se deranjeze să vină la Primărie, ca să-şi ia singuri informaţiile. Deci, nu făcând adrese în baza lui „544”, Legea liberului acces la informaţiile de interes public. Înainte să-şi dea şeful Câmpulungului ochii peste cap cu extenuarea personalului implicat în munca de redactare a răspunsurilor la solicitările cetăţenilor, aleşilor, mass-mediei, Cornel Băjan, care procedase întocmai cum a cerut primarul, a avut parte de o porţie gratuită de dezgust, servită de un funcţionăraş care n-a avut chef de faţa lui. Deşi jignit, alesul n-a vrut să amplifice incidentul, limitându-şi amărăciunea la o mărturisire simplă, cum că: „Mie nu mi-a plăcut atitudinea dumnealor.” După care a reamintit ce împreună au consimţit cu doar două luni în urmă, dar, pesemne, amnezia lucrează cel mai bine în Primărie: tot hârţogarul să poarte un ecuson. Mare! „Că poate omul este orb şi nu vede că o cheamă: „Nicoleta Vasilescu” (n.r. nume dat la întâmplare de Cornel Băjan, căci nu există nicio Nicoleta Vasilescu în Primărie, ci numai „Nicoleta” separat de „Vasilescu”). 

Liviu Ţâroiu nu şi-a abţinut o corectură nevinovată, care aproape că a „înfundat-o” pe o subalternă care chiar există pe grila de salariaţi ai Primăriei: „Nicoleta Iosif”. Cornel Băjan n-a confirmat, nici n-a infirmat dacă este vorba despre persoana nominalizată de primar din dorinţa de a rectifica numele pe care colegul l-a dat intenţionat greşit, ca să n-o deconspire pe cea care i-a făcut probleme. „A dat un nume ipotetic!”, au sărit colegii, salvând reputaţia profesională a doamnei băgate în belea de superior, care poate n-avea legătură cu cele reclamate de Cornel Băjan.

La finalul schimbului de replici purtat cu aşa-zisa „Nicoleta Vasilescu”, Cornel Băjan a informat-o că este consilier local al municipiului Câmpulung şi în această calitate solicită informaţii. Ca să încheie subiectul care adânceşte decepţia comunităţii locale, că repulsia arătată în relaţia cu cetăţeanul de conţopistul Primăriei este răsplătită, din banii câmpulungenilor, cu manifestări jignitoare, primarul Ţâroiu a anunţat prima măsură în scopul dării pe brazda civilizaţiei a unor subalterni, pe care crede că-i mai educă la bătrâneţe. „Vor avea ecusoane. N-am avut banii prevăzuţi.”, a justificat acesta de ce subordonaţii nu au numele la vedere. Dacă le oprea din salariile generoase costul ecusoanelor, nu mai servea contribuabililor un asemenea pretext ieftin, cu care le ia apărarea dintr-un motiv foarte simplu: cum e turcul, şi pistolul. Adică şi el, ca primar, este plămădit din acelaşi lut, în care infatuarea se îmbină cu ignorarea dorinţei populaţiei de amabilitate şi respect atunci când intră în Primărie. Instituţie spre care paşii îl poartă pe om de nevoie, nu de plăcerea de a da ochii cu „zapciii” statului. 

„Nu e vorba numai de ecusoane, a continuat Cornel Băjan. Atitudinea mă deranjează.” Atitudine care nu va fi schimbată cu nişte bucăţi de carton. Credeţi că impresionează pe vreunul că cetăţeanul se duce şi se plânge superiorului impertinentului?! Nu, pentru că toţi sunt o apă şi-un pământ. Vor avea şi fişă de evaluare a serviciilor, a sporit Ţâroiu şirul dispoziţiilor cu rol de disciplinare a angajaţilor. Dar asta abia de la anul. Fişă de evaluare, care, la fel ca ecusonul, valorează cât o ceapă degerată, fiindcă este întocmită de şeful de birou ori serviciu al evaluatului, cu care dacă mai stă şi la un şpriţ… obiectivismul este la cote maxime. De aceea este musai să fie introduse formulare pentru cetăţeni, iar cele sesizate de oameni chiar să fie luate în calcul la stabilirea salariilor funcţionărimii care a călcat pe bec. Visăm şi noi cu ochii deschişi. Dacă peştele e stricat de la cap… 

The most visited gambling websites in The UK