Menu
TRAFIC

Să-ţi pierzi decenţa de dragul parcării...

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 493

 

Că unora „înhăţarea” unui loc de parcare le-a luat minţile ne-am convins şi noi în ultimii doi ani din cei zece în care redacţia funcţionează în sediul din spatele Clubului ARO. Zona „Fraţii Goleşti”, adică „buricul târgului”, nu se poate compara cu destrăbălarea din Vişoi, de exemplu, unde prea mulţi dintre locuitori insistă să confirme teoriile potrivit cărora omul ar fi avut ca strămoş maimuţa. Prin urmare, ai nişte pretenţii de la fericiţii proprietari de apartamente ultracentrale, care nu cunosc iadul locativ din cartierele populate excesiv de prăpădiţi analfabeţi, certaţi cu orice ţine de cuviinţă. Uite că nu este aşa, căci printre lumea bună din centru găseşti indivizi care te fac să te întrebi dacă nu cumva aerul de Muscel e, totuşi, prea tare. Deviind puţin de la subiectul parcării din faţa blocului în care ne găsim şi ne găsiţi, mandate la rând, câmpulungenii au făcut potecă la Primărie, cerând să li se permită să plătească pentru locul de parcare de la bloc, ca să aibă siguranţa că au unde-şi lăsa maşina atunci când se întorc de la serviciu, de la ţară, de la cumpărături ş.a.m.d. Din păcate pentru miile de proprietari de autoturisme, pentru care, din toate câte au de plătit pentru casă, parcarea ar fi pe primul loc, n-au avut parte de un primar în stare să aducă pacea între locatari şi venituri la buget din închirierea spaţiilor ocupate de averea auto a familiei. În timp ce primarul şi Consiliul Local PNL au motivat, de fiecare dată când a venit vorba de această doleanţă colectivă, că e complicat, ţigănia vizuală şi auditivă s-a întins ca mătrăguna în faţa şi în spatele imobilelor de locuinţe. Fel de fel de garduri şi gărduţuri ţărăneşti, de ţăruşi şi te miri ce ţarcuri cu plăcuţe au fost încropite în locul unor amenajări identice, executate sub coordonarea Primăriei, după acelaşi tipar. Plus scandalurile iscate între gazda ai cărei musafiri trebuie să parcheze la intrarea în oraş, căci lângă bloc nu au unde, şi cel care umple vecinătăţile cu parcul auto al firmei. Cu siguranţă, aveţi şi dumneavoastră zeci de exemple cu care puteţi susţine ideea de talmeş-balmeş întreţinută de o Primărie corigentă la tot ce ţine de ordine, de disciplină, de decenţă în viaţa câmpulungenilor. 

Dacă PNL a dat în greu după ce a numărat garaje şi balcoane, ai căror posesori au fost puşi la plată, în schimb, a mirosit că este rost de un câştig frumuşel - la 200 de lei pe an de „căciulă” se strânge ceva - administraţia PSD, pe care nu este nevoie s-o rogi de două ori cu bani, mai ales acum când are de plătit salarii de multinaţională. După ani de amânări, de tergiversări şi de drame PNL-iste, în care nu s-a vrut, pur şi simplu, să se rezolve o treabă simplă, cum sunt chiriile percepute din parcările blocurilor, Ţâroiu a poruncit să se facă regulamentul şi ţop cu el în Consiliu! 

Dar înainte ca regulamentul după care vor fi taxaţi cetăţenii, care este musai să se înscrie la procedură, dacă nu ţin să-şi gareze maşina în apartament, să fie votat, s-a întâmplat un incident lângă redacţia noastră. Graţie spaţiului generos, neafectat decât pe durate scurte - cu excepţia Zilelor Municipiului, când toată suflarea posesoare de permis din faţă, plus bişniţarii aduşi de primar, se revarsă în spate - de şoferii care vin la terasa din zonă, nu s-au auzit certuri între locatari generate de furtul „locului meu”. 

Oameni educaţi, majoritatea, au înţeles, dacă s-a întâmplat ca altcineva să staţioneze unde obişnuiau ei, şi s-au aşezat câţiva metri mai la dreapta sau mai la stânga. Aşadar, nu face nimeni o tragedie dintr-o banalitate, mai ales că nu plăteşte nimeni, nicăieri, ca să facă umbră în acelaşi loc. Cu excepţia unui individ, care a rezervat pentru soţie, cu de la el putere, locul de lângă scări, pe care locatarii l-au evitat, ca să nu declanşeze un conflict, deşi aveau tot dreptul să utilizeze parcela cu pricina. 

Ce-i drept, când soţia acestuia pleca la serviciu, iar spaţiul rămânea disponibil, în timp ce restul parcării era ocupat, s-a mai întâmplat ca un vecin sau un străin de zonă să-şi tragă automobilul între liniile întrerupte, marcate cu vopsea de cetăţeanul devenit stăpân pe domeniul public. A mozolit cu vopsea şi malul din beton, pe care a inscripţionat cu o caligrafie stângace numărul de înmatriculare al maşinii. De la o vreme, şi noi, şi alţii am remarcat, dimineaţa, că ştergătoarele de parbriz ale maşinii sunt ridicate. Iniţial, am bănuit că gestul aparţine copiilor care se hârjonesc seara şi care, din amuzament, saltă respectivele accesorii. Urmărind fenomenul, cei mici au ieşit din culpa bănuielii, întrucât s-au trezit cu ştergătoarele în poziţia „drepţi” numai împricinaţii care, de nevoie, au intrat pe pământul acestui „Ion” de Câmpulung, care, efectiv, n-a avut nicio reţinere în a ameninţa unul dintre redactorii ziarului, în momentul în care l-au lăsat nervii. S-o fi săturat omul de ridicat ştergătoare, dacă el este autorul gestului deplasat, preferat unui dialog ca între persoane normale. 

Într-o seară, pe când redactorul ieşea din sediu, s-a trezit în faţă cu un necunoscut în vârstă - dar se vede treaba că a încărunţit degeaba -, care s-a dezlănţuit fără jenă, ameninţând ca un cocalar de Vişoi: „Iar v-aţi parcat, mă, maşina acolo?! Las’ că o să vedeţi voi, mă!” Era prima dată când desenatorul pe asfalt îşi manifesta simţul de proprietar al teritoriului marcat, pe care are dreptul, aşa cum am spus, să-l ocupe oricine. Mai ales că, după cum am aflat ulterior, nici măcar nu locuieşte în imobilul deservit de respectiva „parcare de reşedinţă”. Chiar dacă s-a întâmplat ca autoturismul redacţiei sau al vreunui vecin obligat de împrejurări, în niciun caz ca să-l irite pe insul cu veleităţi de parcagiu, la ale cărui servicii ar putea apela şi Primăria, dacă tot n-are ce face, să zăbovească pe „locul lui”, n-a fost cu intenţia de a-i tulbura „proprietatea”. Cel puţin noi, până să-şi dea drumul la gură, cu un mesaj şi un ton de inspiraţie interlopă, habar nu aveam cine este. 

În urmă cu trei zile, însă, a sărit calul. Găsind din nou o maşină oprită pe „tarlaua lui”, a avut altă descărcare artistică asupra domeniului public, mâzgălindu-l mai abitir cu vopsea albă. Liniile laterale discontinue au fost înlocuite cu linii continue, iar la intrare a trasat un cerc cu o cruce în interior, ca să-i atenţioneze şi pe americanii din spaţiu că este „parcarea lui”. Nu mai vorbim despre halul în care a ajuns peretele din beton, care i-ar face să se prăpădească de râs pe puştii specializaţi în picturi murale moderne. Iar toată această manifestare a talentului partenerului de viaţă al utilizatoarei parcării s-a produs cu un autoturism staţionat pe locul cu pricina! 

Dacă peste ameninţarea de şmecher am trecut, maniera în care arată strada şi zidul, murdărite, cel mai probabil, într-un moment de nervozitate, nu trebuie să rămână nesancţionată de Poliţia Locală, care, sesizată, a venit în zonă şi a constatat fapta. A doua zi de la incident, Consiliului i s-a cerut să analizeze şi să voteze regulamentul prin care vor fi taxate parcările de reşedinţă, a căror marcare sperăm că nu se va face ca în speţa descrisă. Aşteptăm să vedem cât timp le trebuie poliţiştilor locali, remuneraţi îndestulător, ca să-l convingă pe făptuitor să aducă  strada şi peretele mânjite haotic cu vopsea la starea iniţială.

The most visited gambling websites in The UK